ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4879/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 616 din 26 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 951/2005, Tribunalul București, secția a II-a penală a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.N. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că motivele invocate nu constituie împrejurări speciale care să conducă la consecințe grave pentru condamnat familia acestuia dacă nu s-ar admite cererea formulată. În speță, condamnatul a învederat că este singurul întreținător al familiei sale compuse din șase persoane și care se confruntă cu grave lipsuri materiale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, reiterând motivul cererii inițiale și solicitând punerea sa în libertate pentru rezolvarea problemei familiale.

Prin decizia penală nr. 474/ A din 10 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1911/2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind întrunite condițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Condamnatul M.N. a declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel și solicitând, în temeiul art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a-și putea rezolva problemele familiale. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc.

pen., dar și în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază, ca neîntemeiată, critica formulată. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 6 (șase) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Conform art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat, familia acestuia sau unitatea la care lucrează. În mod corect, atât prima instanță cât și instanța de apel au constatat că motivul invocat de condamnat nu are caracterul acelor „împrejurări speciale” cerut de dispozițiile legale menționate.

Situația materială precară cu care se confruntă familia condamnatului, ca și afecțiunile unora dintre membrii acesteia, sunt preexistente condamnării recurentului, iar prezența acestuia în familie timp de trei luni nu le-ar putea ameliora. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei (800.000 lei), din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 474/ A din 10 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1911/2005 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.