ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4879/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 616

din 26 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 951/2005, Tribunalul București, secția

a II-a penală a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de întrerupere a

executării pedepsei formulată de condamnatul M.N.

Pentru a pronunța sentința,

instanța de fond a reținut că motivele invocate nu constituie împrejurări

speciale care să conducă la consecințe grave pentru condamnat familia acestuia

dacă nu s-ar admite cererea formulată.

În speță, condamnatul a

învederat că este singurul întreținător al familiei sale compuse din șase

persoane și care se confruntă cu grave lipsuri materiale.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, reiterând motivul cererii inițiale și solicitând

punerea sa în libertate pentru rezolvarea problemei familiale.

Prin decizia penală nr. 474/

A din 10 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1911/2005, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnat, constatând că hotărârea primei instanțe

este legală și temeinică, nefiind întrunite condițiile art. 455 C. proc. pen.,

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Condamnatul M.N. a declarat

recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel și solicitând,

în temeiul art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru a-și putea rezolva

problemele familiale.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte, analizând

soluția pronunțată în cauză în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., dar și în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază, ca neîntemeiată, critica formulată.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă că recurentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 6 (șase)

ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 455 C. proc.

pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei

închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale

executarea imediată a acesteia ar avea consecințe grave pentru condamnat,

familia acestuia sau unitatea la care lucrează.

În mod corect, atât prima

instanță cât și instanța de apel au constatat că motivul invocat de condamnat

nu are caracterul acelor „împrejurări speciale” cerut de dispozițiile legale

menționate.

Situația materială precară

cu care se confruntă familia condamnatului, ca și afecțiunile unora dintre

membrii acesteia, sunt preexistente condamnării recurentului, iar prezența

acestuia în familie timp de trei luni nu le-ar putea ameliora.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, în baza art.

385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 80 lei (800.000 lei), din care suma de 20 lei (200.000 lei)

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul formulat de condamnatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 474/ A din

10 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 1911/2005 de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurentul condamnat

la plata sumei de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 20 lei (200.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 august 2005.