ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5160/2005

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC S. SA Galați a chemat în judecată

R.A.A.A. București și a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să fie

obligată la plata sumei de 1.185.038.608 lei contravaloare marfă livrată și

neachitată, la 2.092.589.871 lei penalități de întârziere precum și la

57.471.284 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Galați, secția

comercială, prin sentința nr. 1084 din 23 februarie 2000, a admis în parte

acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2.092.589.871 lei

penalități și la 57.471.284 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință,

capătul de cerere pentru plata prețului a fost respins ca lipsit de obiect.

Apelul declarat de reclamanta SC S.

SA Galați, împotriva sentinței nr. 1084 din 23 februarie 2000, pronunțată de

Tribunalul Galați a fost admis de Curtea de Apel Galați care, prin decizia nr. 59

din 12 decembrie 2002, a schimbat în parte sentința, în sensul obligării

pârâtei SC Ș.N.M. SA la plata sumei de 100.000.000 lei cu titlu de preț, restul

dispozițiilor sentinței fiind menținute.

Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta

a declarat recurs care a fost anulat ca netimbrat de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 4946 din 10 decembrie 2003.

Pârâta SC Ș.N.M. SA a formulat

contestație în anulare, împotriva deciziei instanței de recurs, în temeiul art.

318 alin. (1) C. proc. civ.

Contestatoarea a susținut că a

achitat taxa de timbru înainte de termenul de judecată și anume la 8 decembrie

2003 cu O.P., ce a fost expediat la 9 decembrie 2003. Ca urmare, la data

soluționării, obligația timbrării era îndeplinită.

Contestația în anulare este

nefondată și urmează să fie respinsă.

Hotărârea instanței, de anularea

recursului ca netimbrat, este legală, nefiind rezultatul unei greșeli

materiale, pentru a fi aplicabile prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În adevăr, potrivit art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997, privind taxele de timbru, obligația taxării este

anterioară formulării cererii. În speță, la data introducerii acțiunii,

recurenta pârâtă nu a depus taxa de timbru de 3.493.500 lei și 50.000 lei

timbru judiciar.

Prin citația din 27 octombrie 2003,

i s-a pus în vedere recurentei să timbreze cererea până la termenul de judecată

din 10 decembrie 2003, dar obligația timbrării nu a fost îndeplinită.

Faptul că taxa de timbru s-a plătit

înainte de termenul de judecată, nu are relevanță, atât timp cât dovada

timbrării nu a existat la dosar la data soluționării cauzei.

Ca urmare, hotărârea de anulare a

recursului ca netimbrat fiind legală, contestația în anulare se va respinge, ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei nr. 4946 din 10 decembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 1114/2003, formulată de

contestatoarea SC Ș.N.M. SA, ca nefondată.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.