ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3839/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 552 din 17

octombrie 2002, Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U., a admis cererea

reclamantei S.C. Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele A.T.C.O.M. Timiș, SCA

Î. Timișoara, C.Î. Timișoara și SCA D. Timișoara, a constatat că spațiile

comerciale situate în Timișoara, Piața Bălcescu și str. Independenței,

constituind un singur imobil, sunt proprietatea reclamantei și a dispus

înscrierea dreptului de proprietate în Cartea Funciară.

Împotriva acestei sentințe pârâtele

au formulat acțiune în anulare.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 1438 din 10 octombrie 2003, a respins

acțiunile în anulare, ca nefondate.

S-a reținut că excepțiile invocate

sunt neîntemeiate. Astfel,

- litigiul are caracter patrimonial

iar competența de soluționare revine arbitrajului U.C.E.C.O.M., potrivit

prevederilor din statutul fiecărei pârâte;

- pârâta C.Î. nu a dat curs în

termen invitației de numire a arbitrului și, în consecință, tribunalul arbitral

a fost legal constituit.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

pârâtele SCA D. Timișoara și C.Î. Timișoara, au declarat recurs, întemeiat pe art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentele au susținut că în mod

greșit s-a apreciat cu privire la competența tribunalului arbitral, întrucât

activitatea jurisdicțională prevăzută în decretul Lege nr. 66/1990 și

hotărârile U.C.E.C.O.M. 1/91-1/95 nu-și au temei într-o dispoziție expresă a

legii fundamentale, iar în cauză nu a existat compromis decât între C. și A.T.C.O.M.

Timiș.

Totodată, în mod greșit s-a apreciat

tăcerea pârâtului ca o acceptare a arbitrajului.

În continuare, recurentele au

formulat critici privitoare la greșita soluționare a cauzei pe fond, în sensul

apărărilor din întâmpinare și completările din recurs.

În concluzie, pârâtele au solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare Tribunalului Timiș.

Recursurile sunt nefondate, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Posibilitatea conferirii

soluționării unui litigiu fără a mai fi nevoie a sesiza instanța de judecată

sau un alt organ de jurisdicție, este statuată în favoarea părților prin Cartea

IV a Codului de procedură civilă, lege procesuală conformă dispozițiilor art. 126

din Constituția României.

Prin prevederile statutare ale

pârâtelor s-a stabilit că litigiile patrimoniale dintre acestea sunt soluționate

de către Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.

Decretul Lege nr. 66/1990, invocat

de pârâte, nu a fost declarat neconstituțional, așa încât recursul se constată

a fi nefondat sub aspectul acestei critici.

Totodată, prevederile statutare

menționate, exclud necesitatea încheierii convenției arbitrale sau compromisului

pentru fiecare litigiu în parte, având natură patrimonială și ca părți unități

din sistemul U.C.E.C.O.M.

Pe de altă parte, compunerea

tribunalului arbitral, cu referire la nerespectarea de către pârâtă a

termenului de a da curs invitației de a numi un arbitru, se constată a fi

legală.

Ca atare, recursul se constată a fi

nefondat și sub aspectul acestor critici.

În fine, pârâtele au reiterat

apărări pe fond, pe care le-au completat, ce nu pot fi examinate, în cauză

nefiind incidente dispozițiile art. 366 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate.

Totodată, văzând și cererea de

cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, Curtea, în baza art. 274 C.

proc. civ., va obliga recurentele la plata cheltuielilor de judecată, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantele SCA D. Timișoara și C.Î. Timișoara, împotriva deciziei comerciale nr.

1438 din 10 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Obligă recurentele să plătească

intimatei reclamante SCM C.S. Timișoara suma de 82.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2005.