ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Timiș, secția comercială contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1448 din 4 decembrie 2007 a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Timișoara și a A.N.C.P.I.,

O.C.P.I. Timiș, cât și excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință, a

respins acțiunea formulată de reclamanta C.C.I.A. Timișoara în contradictoriu

cu pârâții SC U. SA Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și O.C.P.I. Timiș

având ca obiect acțiune în constatare și obligația de a face.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul

Timiș a reținut că reclamanta prin cererea de chemare în judecată intitulată

acțiune în constatare și obligația de a face, a solicitat instanței constatarea

existenței dreptului său de a administra întreg spațiul cu altă destinație

situat în Timișoara, în suprafață de 930 mp aferentă terenului pe care este

situat imobilul cu cinci etaje, parter și subsol, înscris în Cartea Funciară,

constatarea existenței acestui spațiu ca fiind situat în imobilul de la adresa

menționată la nr. 3 și nu la nr. 5, și a unei spărturi în zidul de rezistență

al clădirii ce face posibil accesul în imobilul menționat, constatarea

inexistenței în extrasul de carte funciară al imobilului a vreunei transcrieri

ca urmare a dezmembrării unei părți din acesta și obligarea pârâtelor să

respecte prevederile H.G. nr. 914/1996 privind transmiterea unui imobil

proprietate publică a statului, în administrarea C.C.I.A. Timișoara pentru

asigurarea legalității, pentru suprafața de 73,08 mp pe care o folosește pârâta

ce deține posesia fără just titlu.

În raport de obiectul

cererii reclamantei instanța de fond a constatat că Primăria Municipiului

Timișoara și A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiș, nu au calitate procesuală pasivă

întrucât spațiul situat la parterul imobilului din Timișoara a fost vândut prin

contractul de vânzare - cumpărare din 23 iulie 2003 și predat prin procesul - verbal

din 13 august 2003 către SC U. SA. Timișoara, iar potrivit art. 12 alin. (4) și

(5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile privind dreptul de administrare, drept

pe care îl revendică reclamanta, unitățile administrativ teritoriale sunt

reprezentate de consiliile locale, care dau mandat scris în fiecare caz

primarului, și nu de primării, instituție care a fost chemată în judecată.

S-a mai reținut că pârâta A.N.C.P.I.,

O.C.P.I. Timiș, nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile

Legii nr. 7/1996, calitatea de pârât fiind recunoscută numai în litigiile care

au ca obiect operațiuni de carte funciară, efectuate conform competențelor

conferite de actul normativ menționat.

Tribunalul Timiș a reținut

că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 111 C.

proc. civ., că reclamanta a solicitat doar constatarea existenței dreptului său

de administrare, fără să facă dovada că acest spațiu i-a fost dat în

administrare conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, că pentru

pretențiile sale are deschisă calea acțiunii în realizare.

S-a respins ca inadmisibilă

cererea de constatarea inexistenței în extrasul de carte funciară al imobilului

menționat a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării uneia din părți, acest

aspect putând fi realizat în condițiile în care dovada existenței sau

inexistenței înscrierii se poate realiza prin extrasul de carte funciară, fără

intervenția instanței și cererea de obligare a pârâtelor la respectarea H.G nr.

914/1996.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia nr. 74 din 15 aprilie 2008 a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, păstrând

aceiași motivare.

Împotriva menționatei

decizii, reclamanta C.C.I.A. Timișoara a declarat recurs în temeiul art. 304 pct.

7, 8 și 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii

sale astfel cum a fost formulată.

În criticile formulate

recurenta-reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, susține

în esență că:

- decizia din apel cuprinde

motive contradictorii fapt ce echivalează cu o nemotivare, art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. în sensul că deși se reține că, C.C.I.A. Timișoara este titulara

dreptului de administrare a întregului imobil, se menționează că pentru

suprafața de 73,08 mp titular al dreptului de proprietate este SC U. SA Timișoara

căreia i-a fost vândut în condițiile în care în fapt acesteia i-a fost vândut

imobilul situat la nr. 5, nu cel de la nr. 3, care nu a fost intabulat, că față

de această situație greșit i s-a respins cererea de efectuare în cauză a unei

expertize tehnice judiciare, singura în măsură să clarifice situația reală a

imobilului;

- invocând motivul de recurs

întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta - reclamantă

susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a

schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că deși

instanța statuează că societatea sa este titulara dreptului de administrare a

întregului imobil de la nr. 3, titularul dreptului de proprietate al suprafeței

de 73,08 mp aflată în litigiu este pârâta, căreia i-a fost vândut, omițându-se

nerespectarea prevederilor Legii nr. 7/1990 privind cadastrul și publicitatea

imobiliară, referitoare la procedura dezlipirii unui spațiu dintr-un imobil, art.

42 și art. 43;

- hotărârea pronunțată este

lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire expresă la art. 43 alin. (1) din

Legea nr. 7/1996, la Decretul - Lege nr. 115/1938 și la H.G. nr. 914/1996, fără

să țină cont de decizia nr. 3019 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel

Timișoara prin care s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu ocupat

abuziv.

Recurenta - reclamantă mai

susține că expertiza tehnico - judiciară efectuată la 22 octombrie 1998 de

expert ing. S.I. în dosarul nr. 3428/1997 al Judecătoriei Timișoara, ce

concluzionează că suprafața de 73,08 mp face parte din imobilul ce a fost

inclusă în contractul de închiriere încheiat între RA U. și SC U. SA, care

pentru a fi utilizat s-a practicat un gol de ușă în zidul magazinului alimentar,

dar care nu a fost evidențiat în anexa 2 a protocolului pentru aplicarea H.G. nr.

914/1996 ca suprafață aflată în chirie la SC U. SA, nu a fost avută în vedere.

Intimatele - pârâte SC U. SA

Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara au depus întâmpinări la dosar prin

care au cerut respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul formulat

de recurenta - reclamantă Curtea constată că acesta este nefondat pentru

considerentele ce urmează a fi expuse:

Astfel se reține că în

raport de obiectul cererii reclamantei și de situația de fapt, avându-se în

vedere că reclamanta a solicitat instanței să constate existența dreptului său

de a administra întregul spațiu cu altă destinație situat în localitatea

Timișoara, în suprafață de 930 mp aferentă terenului pe care este situat

imobilul cu 5 etaje, parter și subsol, înscris în Cartea Funciară, constatarea

existenței spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ca fiind situat

în imobilul de la adresa menționată, respectiv la nr. 3 și nu la nr. 5, precum

și a existenței unei spărturi în zidul de rezistență al clădirii ce face

accesul din imobilul menționat, constatarea inexistenței în extrasul de carte

funciară al imobilului a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării unei

părți din acesta și obligarea pârâtelor la respectarea prevederilor H.G. nr. 914/1996

privind transmiterea unui imobil proprietatea publică a statului către reclamantă,

în mod corect Curtea de Apel Timișoara a constatat că atât Primăria

Municipiului Timișoara, cât și O.C.P.I. Timiș nu au calitate procesuală pasivă.

Soluția se impunea, cu atât

mai mult cu cât art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 215/1998 stabilește regula

conform căreia litigiile asupra unui bun aparținând domeniului public al

orașului referitoare la dreptul de administrare, drept pe care îl revendică și

reclamanta prin prezenta prin acțiune, unitățile administrativ teritoriale sunt

reprezentate de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz

primarului, aceste prevederi având un caracter derogator față de dispozițiile

generale din art. 21 alin. (1) și (67) din Legea nr. 215/2001 și în nici un caz

de Primăria Municipiului Timișoara, care a fost chemată în judecată în calitate

de pârâtă.

Potrivit Legii nr. 7/1996,

nici pârâtul O.C.P.I. Timiș nu poate avea calitate de pârât în cauză, litigiul

de față neavând ca obiect operațiuni de carte funciară efectuate de acesta.

Criticile recurentei - reclamante

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu

pot fi analizate, în raport de dezlegarea dată de instanța de apel excepției

lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara și O.C.P.I.

Timiș, Timișoara.

În consecință, cum acțiunea

reclamantei a fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților, examinarea celorlalte critici formulate în recurs este inutilă și

lipsită de interes juridic.

Așa fiind Înalta Curte

constatând că decizia instanței de apel este temeinică și legală, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca

nefondat.

Cum recurenta - reclamantă

este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta urmează să

fie obligată la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata -

pârâtă SC U. SA Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta C.C.I.A. Timișoara împotriva deciziei nr. 74 din

15 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Obligă recurenta - reclamantă

la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC

U. SA Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 martie 2009.