ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 723/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1448 din 4 decembrie 2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Timișoara și a A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiș, cât și excepția inadmisibilității acțiunii și în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta C.C.I.A. Timișoara în contradictoriu cu pârâții SC U. SA Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și O.C.P.I. Timiș având ca obiect acțiune în constatare și obligația de a face.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timiș a reținut că reclamanta prin cererea de chemare în judecată intitulată acțiune în constatare și obligația de a face, a solicitat instanței constatarea existenței dreptului său de a administra întreg spațiul cu altă destinație situat în Timișoara, în suprafață de 930 mp aferentă terenului pe care este situat imobilul cu cinci etaje, parter și subsol, înscris în Cartea Funciară, constatarea existenței acestui spațiu ca fiind situat în imobilul de la adresa menționată la nr. 3 și nu la nr. 5, și a unei spărturi în zidul de rezistență al clădirii ce face posibil accesul în imobilul menționat, constatarea inexistenței în extrasul de carte funciară al imobilului a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării unei părți din acesta și obligarea pârâtelor să respecte prevederile H.G.

nr. 914/1996 privind transmiterea unui imobil proprietate publică a statului, în administrarea C.C.I.A. Timișoara pentru asigurarea legalității, pentru suprafața de 73,08 mp pe care o folosește pârâta ce deține posesia fără just titlu. În raport de obiectul cererii reclamantei instanța de fond a constatat că Primăria Municipiului Timișoara și A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiș, nu au calitate procesuală pasivă întrucât spațiul situat la parterul imobilului din Timișoara a fost vândut prin contractul de vânzare - cumpărare din 23 iulie 2003 și predat prin procesul - verbal din 13 august 2003 către SC U. SA. Timișoara, iar potrivit art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile privind dreptul de administrare, drept pe care îl revendică reclamanta, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, care dau mandat scris în fiecare caz primarului, și nu de primării, instituție care a fost chemată în judecată.

S-a mai reținut că pârâta A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiș, nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, calitatea de pârât fiind recunoscută numai în litigiile care au ca obiect operațiuni de carte funciară, efectuate conform competențelor conferite de actul normativ menționat. Tribunalul Timiș a reținut că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ., că reclamanta a solicitat doar constatarea existenței dreptului său de administrare, fără să facă dovada că acest spațiu i-a fost dat în administrare conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, că pentru pretențiile sale are deschisă calea acțiunii în realizare.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de constatarea inexistenței în extrasul de carte funciară al imobilului menționat a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării uneia din părți, acest aspect putând fi realizat în condițiile în care dovada existenței sau inexistenței înscrierii se poate realiza prin extrasul de carte funciară, fără intervenția instanței și cererea de obligare a pârâtelor la respectarea H.G nr. 914/1996. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 74 din 15 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanței de fond, păstrând aceiași motivare. Împotriva menționatei decizii, reclamanta C.C.I.A. Timișoara a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată. În criticile formulate recurenta-reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, susține în esență că: - decizia din apel cuprinde motive contradictorii fapt ce echivalează cu o nemotivare, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că deși se reține că, C.C.I.A.

Timișoara este titulara dreptului de administrare a întregului imobil, se menționează că pentru suprafața de 73,08 mp titular al dreptului de proprietate este SC U. SA Timișoara căreia i-a fost vândut în condițiile în care în fapt acesteia i-a fost vândut imobilul situat la nr. 5, nu cel de la nr. 3, care nu a fost intabulat, că față de această situație greșit i s-a respins cererea de efectuare în cauză a unei expertize tehnice judiciare, singura în măsură să clarifice situația reală a imobilului; - invocând motivul de recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta - reclamantă susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, că deși instanța statuează că societatea sa este titulara dreptului de administrare a întregului imobil de la nr. 3, titularul dreptului de proprietate al suprafeței de 73,08 mp aflată în litigiu este pârâta, căreia i-a fost vândut, omițându-se nerespectarea prevederilor Legii nr. 7/1990 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, referitoare la procedura dezlipirii unui spațiu dintr-un imobil, art. 42 și art. 43; - hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., cu referire expresă la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, la Decretul - Lege nr. 115/1938 și la H.G. nr. 914/1996, fără să țină cont de decizia nr. 3019 din 16 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul în litigiu ocupat abuziv. Recurenta - reclamantă mai susține că expertiza tehnico - judiciară efectuată la 22 octombrie 1998 de expert ing. S.I. în dosarul nr. 3428/1997 al Judecătoriei Timișoara, ce concluzionează că suprafața de 73,08 mp face parte din imobilul ce a fost inclusă în contractul de închiriere încheiat între RA U. și SC U. SA, care pentru a fi utilizat s-a practicat un gol de ușă în zidul magazinului alimentar, dar care nu a fost evidențiat în anexa 2 a protocolului pentru aplicarea H.G.

nr. 914/1996 ca suprafață aflată în chirie la SC U. SA, nu a fost avută în vedere. Intimatele - pârâte SC U. SA Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara au depus întâmpinări la dosar prin care au cerut respingerea recursului ca nefondat.

Examinând recursul formulat de recurenta - reclamantă Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse: Astfel se reține că în raport de obiectul cererii reclamantei și de situația de fapt, avându-se în vedere că reclamanta a solicitat instanței să constate existența dreptului său de a administra întregul spațiu cu altă destinație situat în localitatea Timișoara, în suprafață de 930 mp aferentă terenului pe care este situat imobilul cu 5 etaje, parter și subsol, înscris în Cartea Funciară, constatarea existenței spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ca fiind situat în imobilul de la adresa menționată, respectiv la nr. 3 și nu la nr. 5, precum și a existenței unei spărturi în zidul de rezistență al clădirii ce face accesul din imobilul menționat, constatarea inexistenței în extrasul de carte funciară al imobilului a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării unei părți din acesta și obligarea pârâtelor la respectarea prevederilor H.G.

nr. 914/1996 privind transmiterea unui imobil proprietatea publică a statului către reclamantă, în mod corect Curtea de Apel Timișoara a constatat că atât Primăria Municipiului Timișoara, cât și O.C.P.I. Timiș nu au calitate procesuală pasivă. Soluția se impunea, cu atât mai mult cu cât art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 215/1998 stabilește regula conform căreia litigiile asupra unui bun aparținând domeniului public al orașului referitoare la dreptul de administrare, drept pe care îl revendică și reclamanta prin prezenta prin acțiune, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz primarului, aceste prevederi având un caracter derogator față de dispozițiile generale din art. 21 alin. (1) și (67) din Legea nr. 215/2001 și în nici un caz de Primăria Municipiului Timișoara, care a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă.

Potrivit Legii nr. 7/1996, nici pârâtul O.C.P.I. Timiș nu poate avea calitate de pârât în cauză, litigiul de față neavând ca obiect operațiuni de carte funciară efectuate de acesta. Criticile recurentei - reclamante întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu pot fi analizate, în raport de dezlegarea dată de instanța de apel excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara și O.C.P.I. Timiș, Timișoara. În consecință, cum acțiunea reclamantei a fost respinsă pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, examinarea celorlalte critici formulate în recurs este inutilă și lipsită de interes juridic. Așa fiind Înalta Curte constatând că decizia instanței de apel este temeinică și legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat. Cum recurenta - reclamantă este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta urmează să fie obligată la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC U. SA Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.C.I.A. Timișoara împotriva deciziei nr. 74 din 15 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC U. SA Timișoara. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 martie 2009.