ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6052/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 1 aprilie 2003 la Curtea de Apel Pitești, R.G.V. a cerut în temeiul disp. art. 322 pct. 7 C. proc. civ., desființarea hotărârilor civile nr. 1561 din 12 iulie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea și decizia civilă nr. 1668 dată de aceeași instanță la 21 iunie 1996. Revizuientul a susținut în esență că între cele două hotărâri pronunțate între aceleași părți, există dispoziții potrivnice care nu ar putea fi aduse la îndeplinire întrucât au fost pronunțate cu aplicarea greșită a legii. Prin decizia civilă nr. 768 din 17 aprilie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuient, constatând că între hotărârile invocate, pronunțate în aceeași cauză și între aceleași părți, în aceeași calitate, nu există contrarietate în sensul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Împotriva deciziei instanței de revizuire a declarat recurs în termenul prevăzut de lege revizuientul R.G.V. care invocând greșita aplicare a legii și lipsa de temei legal a hotărârii atacate a susținut că instanța de revizuire ar fi reținut eronat că hotărârile potrivnice sunt pronunțate în aceeași pricină. Recursul nu este fondat. Prin decizia civilă nr. 1668 din 21 iunie 1996 pronunțată de Tribunalul Vâlcea ca instanță de apel, au fost schimbate parțial încheierea de admitere în principiu din 16 iunie 1992 și sentința civilă nr. 3613 din 3 aprilie 1993 date de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în acțiunea de partaj succesoral dintre R.G.T., R.V., R.G.I. și B.M. ca moștenitori ai defuncților lor părinți R.E.

și R.G., dispunându-se sistarea stării de indiviziune și atribuirea pe loturi a bunurilor succesorale. Hotărârea menționată a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de R.V. prin decizia civilă nr. 200 din 7 februarie 1997 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. Împotriva deciziei nr. 1668 din 21 iunie 1996 a Tribunalului Vâlcea, R.V. a formulat la 26 martie 2001 o primă cerere de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 4 C. proc. civ., invocând pretinsa folosire a unor înscrisuri false în acțiunea de partaj succesoral. Această cerere de revizuire a fost respinsă ca nefondată prin decizia civilă nr. 1561 din 12 iunie 2001 a Tribunalului Vâlcea, devenită irevocabilă prin respingerea recursului revizuientului conform deciziei civile nr. 255 din 9 octombrie 2001. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare cât și a unei hotărâri date de o instanță de recurs când evocă fondul, se poate cere dacă hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Potrivit legii contrarietatea de hotărâri se poate invoca așadar pe calea revizuirii numai în cazul în care hotărârile erau pronunțate între aceleași părți, pentru aceeași pricină, dar în cereri de chemare în judecată distincte, cu alte cuvinte în procese separate, așa încât în cel de al doilea s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat a soluției definitive date mai înainte cu privire la fondul cauzei.

Or, din prezentarea mai sus a dispozițiilor hotărârilor pretins potrivnice invocate de revizuient, rezultă că cea de a doua hotărâre, s-a pronunțat în aceeași pricină, între aceleași părți, în același proces, în calea de atac a revizuirii cu consecința menținerii primei hotărâri. În aceste condiții, revizuirea nu este admisibilă, cum s-a stabilit pe deplin temei în decizia Curții de Apel Pitești nr. 768 R din 17 aprilie 2003, recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienții R.G.V. împotriva deciziei nr. 768/R din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2004.