ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5475/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1661/ PI din 9 iunie 2004, Tribunalul Timiș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.T. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC D.A. SRL, constatând reziliat contractul de locațiune încheiat la 25 mai 2001 între SC V. SA, în calitate de locator și pârâta, în calitate de locatar, cu data la care s-a primit notificarea din 29 martie 2004, emisă pârâtei de B.E.J. J.C. A dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în perimetrul comunei Voiteni, jud. Timiș, în suprafață de 8.610 mp., din care 12544 mp. construcții, ocupat de aceasta în baza contractului menționat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC D.A.

SRL, solicitând inițial schimbarea acesteia în sensul declinării competenței în favoarea Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă C.C.I. Timișoara, raportat la clauza compromisorie inserată în acest sens în contract. A susținut, totodată, că nu a fost legal citată pentru termenul din 9 iunie 2004, citația fiind expediată la o adresă la care nu își mai desfășoară activitatea de mai bine de 2 ani. La data de 25 august 2004 au fost depuse la dosar noi motive de apel, invocându-se excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei care are doar calitatea de acționar majoritar al SC V. SA, iar prin notele de ședință din 8 octombrie 2004 pârâta a solicitat a se face și aplicarea dispozițiilor art. 404 1 alin. (1) și (2) și art. 404 2 C. proc.

civ., respectiv a se dispune întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, inclusiv în ceea ce privește bunurile sechestrate. S-a renunțat la susținerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Timiș, întrucât clauza arbitrală nu-i este opozabilă reclamantei, aceasta nefiind parte în contractul de locațiune. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 11 din 2 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 7753/COM/2004, a admis apelul pârâtei, schimbând hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei. A dispus și întoarcerea executării efectuată în baza respectivei hotărâri, inclusiv în privința bunurilor sechestrate. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a examinat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, raportat la prevederile art. 137 C. proc.

civ., reținând că raportul juridic din care decurge dreptul dedus judecății s-a născut în baza unui contract încheiat de pârâta cu o terță persoană la care reclamanta are numai calitatea de acționar majoritar, neputând sta în judecată în locul respectivei societăți. Întrucât s-a impus schimbarea pe acest considerent a hotărârii atacate, care a fost pusă în executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 404 1 și următoarele C. proc. civ., instanța de apel a dispus întoarcerea executării, în modalitatea mai sus arătată. Reclamanta a declarat recurs, în termenul legal, împotriva hotărârii instanței de apel, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului întemeiat numai pe aceste dispoziții legale, reclamanta recurentă a făcut referire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi parte în proces, calitatea procesuală presupunând, în opinia sa, doar justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa în procesul civil, ceea ce ar echivala cu îndreptățirea unei anumite persoane de a reclama în justiție și obligația unei alte persoane de a răspunde față de pretențiile ridicate împotriva sa și nicidecum existența unui drept subiectiv sau, altfel spus, a unui raport juridic de drept material, legitimarea procesuală fiind recunoscută în dreptul modern și anumitor autorități publice, instituții, ori chiar unor persoane care nu pretind în justiție proteguirea unui interes propriu.

Făcând trimitere și la posibilitatea transmiterii calității procesuale în cursul activității judiciare, ce decurge din facultatea părților de a dispune de drepturile lor, pretins realizată în speță ca urmare a dobândirii calității de acționar majoritar al cărui vot determină voința societară, precum și la existența interesului său în promovarea prezentei acțiuni, decurgând din aceeași calitate de acționar majoritar, reclamanta a apreciat că soluția adoptată de instanța de apel este greșită. Evident, toate aceste aserțiuni ale recurentei pot fi circumscrise numai motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivul prevăzut la pct. 8 al aceluiași text nefiind dezvoltat, astfel încât nu se impune a fi examinat.

În al doilea rând, reclamanta recurentă a considerat că în mod greșit s-ar fi reținut de către instanța de apel că adresa la care trebuia citată pârâta este cea înregistrată la O.R.C., în acțiunea introductivă indicându-se adresa la care s-au făcut comunicările și în alte dosare aflate anterior pe rolul instanțelor, în condițiile în care pârâta nu i-a făcut nici o notificare privind schimbarea sediului. Soluția de anulare a hotărârii prin aplicarea dispozițiilor art. 296-297, coroborate cu cele ale art. 105 alin. (2) C. proc. civ., urmată de evocarea fondului cauzei, nu se regăsește însă în dispozitivul deciziei instanței de apel, care a procedat la schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, ca urmare a examinării excepției lipsei calității procesuale active și a reținerii temeiniciei acesteia, astfel încât examinarea sub acest aspect a hotărârii este superfluă.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar fi adoptat o astfel de soluție, raportat la considerentele hotărârii, nu se justifică reținerea unei greșite aplicări a legii sub acest aspect, în condițiile în care în conformitate cu prevederile art. 87 pct. 2 C. proc. civ., persoanele juridice vor fi citate, sub sancțiunea prevăzută de art. 89 alin. (1) C. proc. civ., la sediul lor social, care nu poate fi altul decât cel înregistrat în registrul comerțului. Prin urmare, examinând recursul reclamantei numai prin prisma celorlalte susțineri ale recurentei, circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cum s-a arătat mai sus, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Calitatea procesuală este una din condițiile necesare pentru ca o persoană fizică sau morală să fie parte în procesul civil și pentru exercitarea acțiunii, alături de afirmarea existenței dreptului subiectiv ce se cere a fi protejat, care urmează a fi verificată, evident, în procesul rezolvării acțiunii civile, interesul pe care se sprijină într-adevăr calitatea procesuală având însă o existența autonomă-și capacitatea procesuală.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății, respectiv între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, această concepție doctrinară majoritară fiind reconfirmată și de jurisprudența actuală, astfel încât aserțiunile reclamantei în sensul că justificarea calității procesuale nu presupune cu necesitate existența unui drept subiectiv, respectiv a unui raport juridic de drept material nu pot fi primite, absolut necesară fiind în toate cazurile “afirmarea” existenței unui astfel de drept, care determină de altfel natura acțiunii și scopul final al acesteia, prefigurând totodată conținutul și cadrul procesului civil.

În cadrul problematicii calității procesuale sunt analizate, indiscutabil, anumite situații când legea recunoaște legitimare procesuală și altor organe, instituții sau chiar persoane din afara raportului juridic litigios. Această legitimare procesuală extraordinară reprezintă însă o situație procesuală de excepție, fiind acordată pentru ocrotirea unor interese sociale deosebite. Ea își are izvorul în interesul societății de a protegui drepturile unor categorii de persoane într-un mod deosebit, astfel încât, atunci când acestea nu manifestă destulă diligență, ori nu sunt în măsură să-ș realizeze propriile drepturi, sarcina apărării prin mijloace specifice justiției va fi preluată de alte organe sau instituții ale statului, ceea ce cu este cazul în speță.

Dobândirea de către reclamantă a calității de acționar majoritar (99 %) prin cumpărarea unor acțiuni în urma licitației din 26 iunie 2003, respectiv ulterior încheierii contractului de locațiune în discuție, nu-i conferă acesteia calitate procesuală activă. Prin intervenirea respectivei operațiuni reclamanta nu a devenit succesoarea în drepturi și obligații a SC V. SA și, prin urmare, nu s-a realizat nici pretinsa transmitere a calității procesuale în favoarea sa. Lipsa calității procesuale poate fi invocată pe cale de excepție. Deși nu este expres consacrată de actualul C. proc. civ., această excepție a fost calificată ca o excepție de fond, peremptorie sau dirimantă și absolută, care poate fi invocată nu numai de partea interesată, ci și de procuror sau de instanță din oficiu, în orice stare a pricinii, iar admiterea ei face de prisos cercetarea fondului dreptului.

Ea reprezintă mijlocul procesual prin care se invocă, în condițiile arătate, fie inexistența încălcării unui drept izvorât dintr-un raport juridic de drept material, fie inexistența unei legături de conexitate cu un astfel de raport, care să-i confere îndreptățirea acelei persoane de a sta în judecată, fie lipsa abilitării pe care legea o conferă în mod excepțional unor persoane străine de raportul juridic de drept substanțial pentru ocrotirea unor drepturi legitime ale unor persoane sau apărarea unui interes social. Admiterea excepției lipsei calității procesuale atrage respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate, în cazul lipsei calității procesuale active, sau ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate, în cazul lipsei calității procesuale pasive.

Prin prisma acestor considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii în examinarea excepției lipsei calității procesuale active invocată de pârâta apelantă, astfel încât, nefiind incident în speță motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 al aceluiași cod va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.T. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 11 din 2 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2005.