ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5436/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 20 februarie 2004, reclamanta SC T.I. SRL Giurgiu a chemat în judecată pe pârâta A.R.R. București, pentru refuzul acesteia de a elibera un nou carnet de foi Interbus. La data de 8 martie 2004, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită anularea actului administrativ emis de pârâtă la data de 3 martie 2004, prin care se refuză eliberarea unui nou carnet de foi Interbus și se anulează reclamantei, dreptul de a efectua transporturi ocazionale internaționale liberalizate de persoane.

Prin sentința civilă nr. 3029/2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă, ca fiind rămasă fără obiect, reținându-se că pârâta a emis 2 documente de control Interbus, nr. 2081 din 10 martie 2004 și nr. 2584 din 23 iulie 2004, în vederea desfășurării activității de transport rutier ocazional internațional de persoane. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta. În motivarea recursului s-a arătat că cele două documente au fost emise în baza sentinței civile nr. 25/2004, a Tribunalului Giurgiu, prin care s-a dispus suspendarea executării actului administrativ nr. 5324/2004, emis de A.R.R. și obligarea acesteia de a elibera un nou document Interbus până la soluționarea cauzei privind fondul pricinii.

S-a mai precizat că la data judecării, 25 noiembrie 2004, reprezentantului reclamantei i s-a limitat cuvântul și nu a putut solicita daunele care i-au fost provocate ca urmare a neeliberării la timp a documentului solicitat pârâtei. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică. Din verificarea actelor dosarului rezultă că A.R.R. a emis reclamantei-recurente, două documente de control Interbus, cu nr. 2081 din 10 martie 2004 și nr. 2584 din 23 iulie 2004. Ulterior, A.R.R. a emis al treilea document, cu nr. 3398 din 4 aprilie 2005. Chiar dacă primul document de transport a fost eliberat în baza sentinței civile nr. 25/2004, a Tribunalului Giurgiu și chiar dacă și celelalte documente ar fi fost eliberate în baza aceleiași sentințe civile, aspectul nu are relevanță pentru admiterea susținerilor recurentei.

Aceasta a beneficiat de cele trei documente și a efectuat transporturi în baza lor, astfel încât acțiunea este lipsită de obiect. Prin eliberarea documentelor de transport, intimata a recunoscut recurentei, dreptul de a efectua transporturi ocazionale internaționale liberalizate de persoane, transporturi pe care aceasta le-a și efectuat. Cât privește cererea de despăgubiri, aceasta trebuia formulată prin acțiune și nu cu ocazia soluționării cauzei, cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 C. proc. civ. Referitor la motivele de recurs, acestea nu vor fi analizate, fiind formulate tardiv, la data de 15 noiembrie 2005, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC T.I. SRL Giurgiu împotriva sentinței civile nr. 3029 din 25 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2005.