ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1467/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1394/ F din

02 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza

art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării judiciare a faptei din

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin.

(1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., texte de lege din urmă, în

baza cărora a fost condamnat inculpatul S.I. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b) și e) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a

arestului preventiv, începând cu data de 23 martie 2005, la zi.

S-a constatat prejudiciul acoperit

către partea vătămată P.D.G.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările de la dosar a reținut

că, în ziua de 23 februarie 2005, inculpatul a sustras de la partea vătămată P.D.G.

suma de 60.000 lei, în timp ce se afla în Piața Crângași, fără a o amenința sau

lovii.

În raport de starea de fapt

reținută, s-a apreciat că inculpatul a comis fapta ce întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art.

209 lit. e) C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat la o

pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere că instanța a fost

sesizată prin rechizitoriu cu privire la inculpatul S.I., că ar fi comis

infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă, constând în aceea că, în ziua de

23 februarie 2005, prin violență, aplicându-i părții vătămate lovituri și care

este handicapată gradul II și acest lucru nu s-a confirmat, în conformitate cu art.

334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică, întrucât inculpatul a

comis infracțiunea de furt, prin aceea că i-a luat părții vătămate suma de bani

fără consimțământul său și fără a întrebuința acte de violență sau lovirea

acesteia.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., astfel că o pedeapsă în limita celei menționate cu executarea în

regim privativ de libertate este de natură să ducă la reeducarea acestuia.

A fost menținută starea de arest și

i s-a dedus din pedeapsă perioada arestului preventiv, precum și reținerea, pe

considerent că nu au încetat temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri.

Sentința a fost atacată cu apel de

către inculpat, potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., pe motiv că este

netemeinică din punct de vedere a individualizării, ca fiind mare față de

modicitatea prejudiciului.

Curtea de Apel București a examinat

apelul declarat în raport de motivul invocat, actele și lucrările existente la

dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C.

proc. pen. și prin decizia penală nr. 993/ A din 15 decembrie 2005, a admis

apelul, a desființat în parte sentința, numai în ceea ce privește pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen.

În considerentele deciziei s-a

arătat că motivul de apel invocat de către apelantul-inculpat nu este fondat,

însă din oficiu, s-a pronunțat o hotărâre greșită vizând aplicarea art. 64 lit.

e) C. pen., pe considerent că, în mod nejustificat i s-a interzis dreptul de a

fi tutore sau curator, deși nu a comis o faptă care să-l facă nedemn cu privire

la exercitarea acestor drepturi, sens în care s-a pronunțat și C.E.D.O. în art.

8.

Potrivit art. 385

3

C.

proc. pen., sentința a fost atacată cu recurs de către inculpat, care a invocat

aceeași critică ca și în apel, referitoare la greșita individualizare a

pedepsei, care este mare față de suma de bani sustrasă de numai 60.000 lei.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat, care a constituit și critică în apel, de actele și

lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de

casare înscris la pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată

că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor

fi expuse mai jos.

În cauză, instanțele au pronunțat

hotărâri legale și temeinice, juste drepte și conforme cu prevederile legii,

atât din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării

juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere penală

prin durata pedepsei aplicată și modalitatea de executare.

Nu sunt temeiuri care să justifice

reducerea pedepsei, chiar dacă inculpatul a comis o infracțiune de furt

calificat cu un prejudiciu de numai 60.000 lei, având în vedere împrejurările

concrete în care s-a săvârșit fapta, dar și perseverența infracțională a

acestuia, care așa cum rezultă din fișa de cazier existentă la acesta, în

perioada minoratului a mai suferit șase condamnări la pedepse cu închisoare

pentru comiterea de infracțiuni similare, ceea ce presupune perseverență

infracțională și periculozitate social sporită din partea recurentului.

Așa fiind, pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare nu este o pedeapsă mare, fiind orientată la limita minimă care

este de 3 ani închisoare, iar maximul prevăzut de lege este de 15 ani

închisoare.

În consecință, critica invocată,

neconstituind caz de casare, iar potrivit pct. 3 de la art. 385

9

C.

proc. pen., nu se constată cazuri de casare din oficiu, că au fost pronunțate

hotărâri legale și temeinice, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.I., împotriva deciziei penale nr. 993/ A din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 23 martie 2005,

la 7 martie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 07 martie 2006.