ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5862/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1001 din 12

iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.V.,

motivat de faptul că nu s-au dovedit împrejurări speciale în sensul prevăzut de

art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să producă grave consecințe pentru apelant

sau familia sa.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel condamnatul solicitând admiterea cererii sale.

Prin decizia penală nr. 631/ A din

16 august 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a

respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.V. împotriva sentinței

penale nr. 1001/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și l-a

obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Petiționarul se află în executarea

pedepsei de 10 ani închisoare care urmează să expire la 24 decembrie 2009,

conform sentinței penale a Tribunalului Giurgiu nr. 279 din 18 noiembrie 2002.

În afara acestei condamnări, pentru

tentativă la omor calificat, a suferit și altele, pentru care s-au aplicat

ulterior regulile concursului de infracțiuni.

Așa cum a reținut și prima instanță,

cei doi copii minori au fost încredințați mamei lor cu care au părăsit

teritoriul țării la data de 26 septembrie 2002.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă

din ancheta socială dispusă de instanță, apelantul a vândut în septembrie 2004

prin procurator un imobil cu suma de 10.000 dolari S.U.A., bani pe care-i putea

folosi prin intermediul aceluiaș procurator pentru repararea locuinței mamei

sale.

În consecință, nu s-au dovedit

împrejurări speciale din cele indicate expres în art. 453 lit. c) C. proc. pen.,

care să producă grave consecințe pentru apelant ori familia sa, în cazul

continuării executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul M.V. solicitând admiterea cererii și întreruperea executării

pedepsei, fiind îndeplinite cerințele art. 455 C. proc. pen., cu referire la art.

453 lit. c) C. proc. pen.

Recursul formulat va fi examinat

prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii.

Examinând hotărârea sub aspectele

invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția

instanței de apel, ca de altfel și a instanței de fond, fiind legală și

temeinică.

Din actele existente la dosar

rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 279 din 18 noiembrie 2002, pronunțată de

Tribunalul Giurgiu, pedeapsă care urmează să expire la 24 decembrie 2009.

În motivarea cererii sale,

condamnatul a învederat că este tatăl a doi copii minori, care după arestarea

sa inițial au fost abandonați de mamă, iar ulterior, fără a avea consimțământul

său, a părăsit țara împreună cu minorii.

De asemenea, condamnatul a învederat

că mama sa este bolnavă, iar imobilul în care locuiește se află într-o stare

avansată de degradare.

În raport de obiectul cauzei,

întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc.

pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei

anchete sociale la domiciliul familiei condamnatului.

Din cuprinsul acestui referat

rezultă că minorii rezultați din căsătoria petentului au fost încredințați

mamei și împreună au părăsit țara, iar imobilul proprietatea condamnatului a

fost înstrăinat prin procurator.

De asemenea, s-a reținut că locuința

mamei condamnatului se află în stare de degradare.

Înalta Curte reține că potrivit art.

455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea

executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale

executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia

acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o

singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât

împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât

și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia,

dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate

în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei

poate fi dispusă, respectiv 3 luni.

În speță, din actele depuse la dosar

rezultă că, într-adevăr, aspectele învederate de recurent în cererea sa sunt

reale, fiind confirmate și prin referatul de anchetă socială, însă aceste

aspecte nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege,

care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului.

În consecință, constatând că hotărârile

au fost pronunțate cu respectarea cerințelor legale, Înalta Curte, conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de

condamnat ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 631/ A din 16 august

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 octombrie 2005.