ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5862/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1001 din 12 iulie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.V., motivat de faptul că nu s-au dovedit împrejurări speciale în sensul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să producă grave consecințe pentru apelant sau familia sa. Împotriva acestei sentințe a formulat apel condamnatul solicitând admiterea cererii sale. Prin decizia penală nr. 631/ A din 16 august 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.V. împotriva sentinței penale nr. 1001/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și l-a obligat să plătească 80 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Petiționarul se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare care urmează să expire la 24 decembrie 2009, conform sentinței penale a Tribunalului Giurgiu nr. 279 din 18 noiembrie 2002. În afara acestei condamnări, pentru tentativă la omor calificat, a suferit și altele, pentru care s-au aplicat ulterior regulile concursului de infracțiuni.

Așa cum a reținut și prima instanță, cei doi copii minori au fost încredințați mamei lor cu care au părăsit teritoriul țării la data de 26 septembrie 2002. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din ancheta socială dispusă de instanță, apelantul a vândut în septembrie 2004 prin procurator un imobil cu suma de 10.000 dolari S.U.A., bani pe care-i putea folosi prin intermediul aceluiaș procurator pentru repararea locuinței mamei sale. În consecință, nu s-au dovedit împrejurări speciale din cele indicate expres în art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să producă grave consecințe pentru apelant ori familia sa, în cazul continuării executării pedepsei. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul M.V.

solicitând admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei, fiind îndeplinite cerințele art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Recursul formulat va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., referitor la greșita aplicare a legii. Examinând hotărârea sub aspectele invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluția instanței de apel, ca de altfel și a instanței de fond, fiind legală și temeinică.

Din actele existente la dosar rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 279 din 18 noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, pedeapsă care urmează să expire la 24 decembrie 2009. În motivarea cererii sale, condamnatul a învederat că este tatăl a doi copii minori, care după arestarea sa inițial au fost abandonați de mamă, iar ulterior, fără a avea consimțământul său, a părăsit țara împreună cu minorii. De asemenea, condamnatul a învederat că mama sa este bolnavă, iar imobilul în care locuiește se află într-o stare avansată de degradare. În raport de obiectul cauzei, întreruperea executării pedepsei întemeiată pe dispozițiile art. 455 C. proc.

pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul familiei condamnatului. Din cuprinsul acestui referat rezultă că minorii rezultați din căsătoria petentului au fost încredințați mamei și împreună au părăsit țara, iar imobilul proprietatea condamnatului a fost înstrăinat prin procurator. De asemenea, s-a reținut că locuința mamei condamnatului se află în stare de degradare. Înalta Curte reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., cu referire la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult 3 luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni. În speță, din actele depuse la dosar rezultă că, într-adevăr, aspectele învederate de recurent în cererea sa sunt reale, fiind confirmate și prin referatul de anchetă socială, însă aceste aspecte nu au caracterul unor împrejurări speciale, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului.

În consecință, constatând că hotărârile au fost pronunțate cu respectarea cerințelor legale, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de condamnat ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 631/ A din 16 august 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2005.