ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București la data de 17 aprilie 2004, înregistrată la nr. 7190, reclamanta, SC

M. SA a chemat în judecată pârâta, B.C.I.Ț. SA, solicitând ca prin hotărârea ce

va pronunța să dispună obligarea acesteia să-i plătească suma de 40.000 dolari

S.U.A., reprezentând prejudiciul pe care i l-a creat prin operațiunea de

debitare abuzivă a contului curent deschis la această bancă, plus dobânda

aferentă acestei sume la nivelul perceput de menționata bancă la creditele în

valută, al cărei cuantum de 800 dolari S.U.A. a fost precizat, prin petiția

depusă la dosar la data de 10 septembrie 2003.

Secția a VI-a comercială a

Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 15239, pronunțată la data de

27 noiembrie 2003, în dosarul nr. 7190/2003, a respins, ca neîntemeiată,

acțiunea reclamantei, cu motivarea că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art.

998-999 C. civ., întrucât nu se poate reține vreo faptă ilicită în sarcina

pârâtei.

Apelul formulat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a VI-a

comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 113,

pronunțată la data de 30 martie 2004, în dosarul nr. 235/2005.

Spre a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, ca fiind corectă, concluzia instanței de fond în sensul că, în

speță, nu poate fi atrasă răspunderea intimatei-pârâte în lipsa unei fapte culpabile

a acesteia și a unui prejudiciu pe care să-l fi produs apelantei reclamante

prin debitarea contului său cu suma în litigiu, față de prevederile stipulate

la pct. 25 și la pct. 33 din

c

ondițiile

generale de afaceri ale

b

.

c.

I.Ț. SA, pe care aceasta le-a

acceptat prin semnarea cererii de deschidere a contului.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta reclamantă SC M. SA, invocând ca temei de drept

al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanțele au interpretat, greșit, actul dedus judecății,

ignorând faptul transmiterii C.E.C. - ului prin gir și efectele prevăzute de

Legea C.E.C. - ului pentru această operațiune juridică și au aplicat, eronat,

prevederile pct. 25 și pct. 33 din Condițiile generale de afaceri ale

contactului de cont curent, considerând, greșit, că în speță, nu sunt

îndeplinite condițiile răspunderii delictuale a B.C.I.Ț. SA, pentru a face

aplicarea art. 998 și 999 C. civ.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în principal, că

transmiterea unui gir spre încasare nu exonerează pe girant de garanția de

plată, astfel că, în lipsa unei clauze de exonerare girantul, SC M. SA răspunde

față de giratara, B.C.I.Ț. SA de neplata C.E.C. - ului, apreciind, că, în mod

corect, instanțele au aplicat prevederile art. 25 din Condițiile generale de

afaceri privind acordul, expres, anticipat, la debitarea contului cu sau fără

notificare și au reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 și

art. 999 C. civ.

Recursul este fondat.

Astfel, este de observat că

operațiunea de transmitere prin gir de către beneficiarul SC M. SA a C.E.C. - ului

bancar nr. 200258 din 28 ianuarie 2002, andosat și predat în original, conform

cerințelor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, modificată, către B.C.I.Ț.

SA, a indus acesteia calitatea de giratar recunoscută prin întâmpinare și

exercitată, ca atare, prin faptul de a fi încasat, în cont propriu, suma

înscrisă pe acest instrument de plată de la banca plătitoare J.P.M.C.B., în

baza convențiilor de cash letter și de a fi plătit girantului contravaloarea C.E.C.

- ului girat.

Având în vedere, deopotrivă, că

menționatului gir îi lipsește mențiunea „spre încasare” sau o altă mențiune

prevăzută de art. 24 din evocatul act normativ și că B.C.I.Ț. SA nu a dovedit

că instrumentul de plată în litigiu i-a fost prezentat în vederea obținerii

unui comision sau spețe de remitere, rezultă că instanțele fondului,

considerând-o, în această operațiune, bancă intermediară, prin calificarea dată

astfel raporturilor juridice dintre părți, au interpretat, greșit, actul

juridic dedus judecății.

Așa fiind, fapta giratarei B.C.I.Ț.

SA de a debita, automat, fără înștiințare prealabilă, la data de 20 ianuarie

2003, contul curent al SC M. SA cu suma de 40.000 dolari S.U.A., cu intenția

dolosivă de a-și recupera, în acest mod culpabil, în dauna acesteia, menționata

sumă, ce-i fusese debitată de banca plătitoare, J.P.M.C.B. în urma refuzului

băncii trăgătoare, I.O.B.S. de a plăti trasului H.N.Y. C.E.C. - ul în discuție,

pe motiv că era falsificat în ce privește valoarea, beneficiarul și data

emiterii, în loc de a urma, într-o asemenea situație, împotriva girantului,

obligat de regres, procedura prevăzută de Legea C.E.C. - ului, are caracter

delictual, dedus atât din abuzul contractual săvârșit cu intenție, echivalent

cu dolul, care caracterizează reaua credință în această materie, cât și din

încălcarea dispozițiilor legale incidente.

Față de evidența întrunirii,

cumulative, a condițiilor prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., se

constată că refuzul aplicării acestor texte de către instanțe, în speță nu se

justifică și că pct. 25 și pct. 33 din Condițiile generale de afaceri ale B.C.I.Ț.

SA, au fost, greșit aplicate, întrucât suma de 40.000 dolari S.U.A., înscrisă

în contul curent al SC M. SA, urmare a operațiunii de girare a C.E.C. - ului de

către menționata bancă, nu reprezintă o sumă necuvenită, în sensul precizatului

pct. 25, lipsind astfel de obiect „prevederile”, „normele” și „procedurile de

lucru” ce pot fi opuse clientului, la care se referă pct. 33.

Pentru aceste considerente,

apreciind îndeplinite cerințele art. 304 alin. (1) pct. 8 și pct. 9 C. proc.

civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) și alin. (3) C.

proc. civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, în sensul admiterii

apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care o va

schimba, în tot, astfel că va admite acțiunea reclamantei, așa cum a fost

întregită prin precizarea făcută la data de 10 octombrie 2003, cu consecința

obligării pârâtei să plătească acesteia suma de 48.000 dolari S.U.A., cu titlu

de despăgubiri ce se constituie, în respectarea principiului reparării

integrale a prejudiciului, din prejudiciul efectiv, reprezentat de suma de 40.000

dolari S.U.A., debitată ilicit din contul curent al SC M. SA și din beneficiul

nerealizat, reprezentat de dobânzile aferente acestei sume, neîncasate ca

urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, cuantificate de reclamantă,

în exercițiul dreptului său de dispoziție, la 800 dolari S.U.A., în considerarea

nivelului mediu al dobânzii de 6% perceput de B.C.I.Ț. SA la creditele în

valută în perioada cuprinsă între data debitării: 20 ianuarie 2003 și data introducerii

acțiunii: 20 aprilie 2003, calcul necontestat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC M. SA București.

Modifică decizia civilă nr. 113 din

30 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul

că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 15239

din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția comercială, pe care o

schimbă și admite acțiunea astfel cum a fost precizată.

Obligă pârâta B.C.I.Ț. SA București

la plata sumei de 40.800 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 martie 2005.