ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1836/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București la data de 17 aprilie 2004, înregistrată la nr. 7190, reclamanta, SC M. SA a chemat în judecată pârâta, B.C.I.Ț. SA, solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia să-i plătească suma de 40.000 dolari S.U.A., reprezentând prejudiciul pe care i l-a creat prin operațiunea de debitare abuzivă a contului curent deschis la această bancă, plus dobânda aferentă acestei sume la nivelul perceput de menționata bancă la creditele în valută, al cărei cuantum de 800 dolari S.U.A.

a fost precizat, prin petiția depusă la dosar la data de 10 septembrie 2003. Secția a VI-a comercială a Tribunalului București, prin sentința civilă nr. 15239, pronunțată la data de 27 noiembrie 2003, în dosarul nr. 7190/2003, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, cu motivarea că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 998-999 C. civ., întrucât nu se poate reține vreo faptă ilicită în sarcina pârâtei. Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 113, pronunțată la data de 30 martie 2004, în dosarul nr. 235/2005.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, ca fiind corectă, concluzia instanței de fond în sensul că, în speță, nu poate fi atrasă răspunderea intimatei-pârâte în lipsa unei fapte culpabile a acesteia și a unui prejudiciu pe care să-l fi produs apelantei reclamante prin debitarea contului său cu suma în litigiu, față de prevederile stipulate la pct. 25 și la pct. 33 din c ondițiile generale de afaceri ale b . c. I.Ț. SA, pe care aceasta le-a acceptat prin semnarea cererii de deschidere a contului. Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă SC M. SA, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanțele au interpretat, greșit, actul dedus judecății, ignorând faptul transmiterii C.E.C.

- ului prin gir și efectele prevăzute de Legea C.E.C. - ului pentru această operațiune juridică și au aplicat, eronat, prevederile pct. 25 și pct. 33 din Condițiile generale de afaceri ale contactului de cont curent, considerând, greșit, că în speță, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale a B.C.I.Ț. SA, pentru a face aplicarea art. 998 și 999 C. civ. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în principal, că transmiterea unui gir spre încasare nu exonerează pe girant de garanția de plată, astfel că, în lipsa unei clauze de exonerare girantul, SC M. SA răspunde față de giratara, B.C.I.Ț. SA de neplata C.E.C. - ului, apreciind, că, în mod corect, instanțele au aplicat prevederile art. 25 din Condițiile generale de afaceri privind acordul, expres, anticipat, la debitarea contului cu sau fără notificare și au reținut neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ.

Recursul este fondat. Astfel, este de observat că operațiunea de transmitere prin gir de către beneficiarul SC M. SA a C.E.C. - ului bancar nr. 200258 din 28 ianuarie 2002, andosat și predat în original, conform cerințelor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, modificată, către B.C.I.Ț. SA, a indus acesteia calitatea de giratar recunoscută prin întâmpinare și exercitată, ca atare, prin faptul de a fi încasat, în cont propriu, suma înscrisă pe acest instrument de plată de la banca plătitoare J.P.M.C.B., în baza convențiilor de cash letter și de a fi plătit girantului contravaloarea C.E.C. - ului girat. Având în vedere, deopotrivă, că menționatului gir îi lipsește mențiunea „spre încasare” sau o altă mențiune prevăzută de art. 24 din evocatul act normativ și că B.C.I.Ț.

SA nu a dovedit că instrumentul de plată în litigiu i-a fost prezentat în vederea obținerii unui comision sau spețe de remitere, rezultă că instanțele fondului, considerând-o, în această operațiune, bancă intermediară, prin calificarea dată astfel raporturilor juridice dintre părți, au interpretat, greșit, actul juridic dedus judecății. Așa fiind, fapta giratarei B.C.I.Ț. SA de a debita, automat, fără înștiințare prealabilă, la data de 20 ianuarie 2003, contul curent al SC M. SA cu suma de 40.000 dolari S.U.A., cu intenția dolosivă de a-și recupera, în acest mod culpabil, în dauna acesteia, menționata sumă, ce-i fusese debitată de banca plătitoare, J.P.M.C.B. în urma refuzului băncii trăgătoare, I.O.B.S.

de a plăti trasului H.N.Y. C.E.C. - ul în discuție, pe motiv că era falsificat în ce privește valoarea, beneficiarul și data emiterii, în loc de a urma, într-o asemenea situație, împotriva girantului, obligat de regres, procedura prevăzută de Legea C.E.C. - ului, are caracter delictual, dedus atât din abuzul contractual săvârșit cu intenție, echivalent cu dolul, care caracterizează reaua credință în această materie, cât și din încălcarea dispozițiilor legale incidente. Față de evidența întrunirii, cumulative, a condițiilor prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., se constată că refuzul aplicării acestor texte de către instanțe, în speță nu se justifică și că pct. 25 și pct. 33 din Condițiile generale de afaceri ale B.C.I.Ț.

SA, au fost, greșit aplicate, întrucât suma de 40.000 dolari S.U.A., înscrisă în contul curent al SC M. SA, urmare a operațiunii de girare a C.E.C. - ului de către menționata bancă, nu reprezintă o sumă necuvenită, în sensul precizatului pct. 25, lipsind astfel de obiect „prevederile”, „normele” și „procedurile de lucru” ce pot fi opuse clientului, la care se referă pct. 33. Pentru aceste considerente, apreciind îndeplinite cerințele art. 304 alin. (1) pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 alin. (2) și alin. (3) C. proc.

civ., va admite recursul, va modifica decizia atacată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care o va schimba, în tot, astfel că va admite acțiunea reclamantei, așa cum a fost întregită prin precizarea făcută la data de 10 octombrie 2003, cu consecința obligării pârâtei să plătească acesteia suma de 48.000 dolari S.U.A., cu titlu de despăgubiri ce se constituie, în respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului, din prejudiciul efectiv, reprezentat de suma de 40.000 dolari S.U.A., debitată ilicit din contul curent al SC M. SA și din beneficiul nerealizat, reprezentat de dobânzile aferente acestei sume, neîncasate ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, cuantificate de reclamantă, în exercițiul dreptului său de dispoziție, la 800 dolari S.U.A., în considerarea nivelului mediu al dobânzii de 6% perceput de B.C.I.Ț.

SA la creditele în valută în perioada cuprinsă între data debitării: 20 ianuarie 2003 și data introducerii acțiunii: 20 aprilie 2003, calcul necontestat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA București. Modifică decizia civilă nr. 113 din 30 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 15239 din 27 noiembrie 2003 a Tribunalului București, secția comercială, pe care o schimbă și admite acțiunea astfel cum a fost precizată. Obligă pârâta B.C.I.Ț. SA București la plata sumei de 40.800 dolari S.U.A. cu titlu de despăgubiri. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.