ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.10.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7688/2005

HOTĂRÂRE
06.10.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7688/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 684 din 21

aprilie 2004 a Tribunalului Hunedoara a fost admisă în parte acțiunea formulată

de

M.V. și M.A.,

dispunându-se anularea parțială a dispoziției nr. 432 din 2003 emisă de

Primarul Municipiului Deva și restituirea în natură a terenului în suprafață de

139 mp, înscris în C.F. 1098 Deva nr. top nou 802/X/911, urmând să se facă

aplicarea prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și respectarea

contractului de concesiune nr. 805-812 din 5 aprilie 2000. S-a dispus și

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de

267 mp, în valoare de 358.480.074 lei, urmând să se scadă valoarea actualizată

a despăgubirilor primite pentru teren, măsurile reparatorii constând în titluri

de valoare nominală sau acțiuni tranzacționate pe piața de capital. S-a

menținut dispoziția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru

construcțiile demolate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că reclamanții au fost proprietarii imobilului înscris

în C.F. 884 Deva nr. top 688/1, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 422/986,

cu plata despăgubirilor cuvenite la acea dată pentru construcție și teren. Pe o

parte din terenul expropriat a fost construit blocul de locuințe H 3. A rămas

liberă o porțiune de teren de 139 mp, pe care au fost ridicate garaje în baza

unor contracte de concesiune nr. 805-812/2000. Această parcelă a fost

restituită reclamanților, cu menținerea contractelor de concesiune.

Apelul declarat de Primarul Municipiului

Deva împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

1664 din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

S-a avut în vedere că instanța de

fond a dat o corectă interpretare dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001,

care reglementează situația imobilelor expropriate, indiferent dacă au fost

preluate cu titlu sau fără titlu și dacă s-a plătit sau nu vreo despăgubire.

S-a reținut că imobilul solicitat este liber, nefiind folosit pentru scopul

pentru care a fost expropriat.

Împotriva acestei decizii Primarul municipiului

Deva a declarat recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., solicitând modificarea soluției adoptate și respingerea cererii de

restituire în natură. Se susține că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, pentru că unele construcții au fost

realizate cu respectarea altor aliniamente față de proiectul inițial, soluția

fiind impusă de aprobarea altor planuri urbanistice, modificate față de cele

inițiale, probabil din rațiuni de ordin practic. Se susține și că terenul în

discuție face parte din domeniul public, este ocupat de trotuare și alei

betonate, precum și de o serie de garaje, realizate cu respectarea prevederilor

legale, în soluție nedemontabilă.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Se constată că instanțele au dat o

corectă interpretare dispozițiilor art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, care

prevede că în cazul în care, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent pentru întregul imobil.

Textul are o redactare care nu e

susceptibilă de mai multe interpretări, el referindu-se strict la situația în

care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg

terenul afectat. Dar, în speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții, pentru că

urmare a exproprierii terenului proprietatea reclamanților, în mod necontestat,

numai o parte din acest teren a fost utilizat pentru construcții efective și

căi de acces, o altă parte, cea în litigiu, fiind liberă în sensul legii

aplicabile.

Astfel, expertiza efectuată în cauză

de ing. S.V. urmată de completarea raportului la obiecțiunile formulate de

ambele părți a concluzionat fără echivoc că imobilul în litigiu nu se află pe

domeniul public și nu este folosit în totalitate pentru scopul pentru care a

fost expropriat. Pe partea sudică sunt construite garaje, pe terenul

concesionat, garaje ce se pot demonta, neavând fundație și fiind construite pe

suporți metalici. Se face precizarea că prin restituirea terenului solicitat

proprietarilor de drept, nu este blocat accesul pietonal și al autovehiculelor,

deoarece se poate ajunge la intrarea în bloc prin str. A și str. I.

În raport de această situație de

fapt, rezultă că nu sunt incidente în cauză prevederile legale invocate în

motivele de recurs, ci art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia

în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă.

În acest sens au hotărât corect

ambele instanțe care s-au pronunțat în cauză, având în vedere că în raport de

probele administrate, s-a putut stabili că terenul solicitat este liber, în

sensul că nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a efectuat exproprierea.

O dovadă fermă în acest sens o

constituie și situația specială din speță, în care terenul a fost concesionat

și s-au edificat pe el garaje demontabile.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Primarul municipiului Deva împotriva deciziei nr. 1664/A

din 2 noiembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6595/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 257 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Hunedoara, secția civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta H.V. împotriva pârâ
ÎCCJ 2007-09-19
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5834/2007
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 7866 din 23 iunie 2004 reclamantul D.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Deva, Prefectura județului Hunedoara, H.I., H.M., G.S., Pr
ÎCCJ 2007-10-09
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6483/2007
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția civilă, la 19 august 2005 reclamantele Z.M. și S.I. au chemat în judeca
ÎCCJ 2005-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9988/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 10271/2002 la Tribunalul Hunedoara și precizată la termenul din 26 februarie 2003, G.M. și Ț.E., în calitate de succesoa
ÎCCJ 2010-02-12
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 860/2010
respingere, contestația formulată de numita S.E., intervenientă în nume propriu în prezenta cauză, împotriva Dispoziției nr. 510/2004 a Primarului Municipiului Deva, prin care s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, atâ
Sursă