ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2189/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 11670 din 11 noiembrie 2003 la Tribunalul Prahova, petentul I.V.Ș. a chemat în judecată UM nr. 0756, solicitând ca aceasta să fie obligată la plata drepturilor bănești, rezultând din lucrul pe timp de noapte, spor de muncă în condiții de radiații electromagnetice, pentru concediu de odihnă neefectuat în anul 2003, etc. Tribunalul Prahova cu sentința civilă nr. 1182 din 26 noiembrie 2003 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, considerând că între părți există un „raport de muncă de natură civilă” și nu s-a încheiat un contract de muncă.

Judecătoria Ploiești la rândul său, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, potrivit sentinței civile nr. 2270 din 29 martie 2004, considerând că litigiul dedus judecății fiind o acțiune în pretenții de drept comun, competentă este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului. Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 3361 din 18 iunie 2004 a declinat competența de soluționare a pricinii, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, apreciind că în discuție este un litigiu de muncă. Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 3074 din 3 septembrie 2004 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea tribunalului Prahova; constată ivit conflictul negativ de competență și dispune înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului.

Verificând cererea cu care a fost investită instanța, se constată că aceasta demonstrează litigiul de muncă intervenit între petentul I.V.Ș. și Ministerul Administrației și Internelor București, pentru UM nr. 0756 Ploiești, pentru drepturi salariale neacordate cu privire la condiții speciale de muncă, concediu de odihnă neefectuat în anul 2003, etc. Petentul a avut calitatea de cadru militar activ al Ministerului Administrației și Internelor București, după cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 10-12 din dosarul nr. 14528/2003, între părți existând un raport de muncă atipic, căruia i se aplică dispozițiile din dreptul muncii, referitoare la protecția socială, drepturi bănești, etc. Art. 3 din Legea nr. 168/1999 precizează că toate conflictele ce rezultă din raporturile de muncă, sunt conflicte de muncă.

Art. 284 C. muncii reglementează la alin. (1), competența din punct de vedere material trimițând la instanțele stabilite conform codului de procedură civilă, iar la alin. (2) competența teritorială, stabilind că litigiile de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul. I.V.Ș. are domiciliul în Ploiești, cauza are natura unui litigiu de muncă și drept consecință în temeiul art. 2 lit. b 1 ) și art. 22 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de I.V.Ș. în favoarea Tribunalului Prahova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2005.