ÎCCJ, Decizia nr. 171/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 septembrie 2005, pronunțată în

dosarul nr. 2008/2003, secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție

în interes propriu formulată de intervenientul Partidul Solidarității Pentru

Șanse Egale și o Societate Mai Bună.

S-a reținut, astfel, că, potrivit dispozițiilor art. 50

(2) C. proc. civ., promovarea unei cereri de intervenție în interes propriu se

poate face numai în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.

Cum cererea de intervenție în interes propriu a fost

formulată în faza procesuală a recursului în anulare, în cauză nu poate fi

reținută incidența dispozițiilor legale specifice unei atare cereri, cu

referire la prevederile art. 50 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs,

intervenientul Partidul Solidarității Pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună, criticile invocate vizând nelegalitatea hotărârii atacate.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul

declarat împotriva unei încheieri pronunțate de secția civilă și de proprietate

intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță de recurs.

Prin recursul declarat este vizată provocarea

controlului judiciar asupra încheierii menționate, în considerarea de către

recurent a caracterului autonom al acesteia.

Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus,

în raport cu dispozițiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la

hotărâri date în cursul judecății.

Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din același cod, încheierile pot fi atacate cu

recurs, numai odată cu fondul.

Excepția de la regula generală statuată de textul legal

menționat este dată de dispozițiile art. 244

1

alin. (1) C. proc.

civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecății, text

de lege care, însă, la rândul său, exceptă în mod expres încheierile pronunțate

în recurs, situația în speță.

Mai mult, în cauză, încheierea recurată vizează o

cerere de intervenție în interes propriu, formulată în faza procesuală a unui

recurs în anulare, în condițiile art. 50 C. proc. civ.

În cuprinsul dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc.

civ., legiuitorul a prevăzut în mod expres că,

„

încheierea nu se poate

ataca decât odată cu fondul”.

Așadar, inadmisibilitatea căii de atac derivă și din

textul legal precitat.

În raport cu principiul menționat, coroborat cu

neîndeplinirea uneia din condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu

referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală, ca fiind

susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar, prin exercitarea acestei căi

de atac, recursul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil.

Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004,

republicată, Completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004,

republicată, a fost stabilită competența secțiilor de a judeca recursurile

determinate de Codul de procedură civilă, iar prin art. 22 din același act normativ

a fost reglementată competența secției penale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, între altele, de a judeca în primă instanță procesele penale, în

cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.

Din coroborarea textelor legale menționate rezultă că

secția civilă și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, ca și celelalte secții, de altfel, cu excepția secției penale în

cazurile arătate, pronunță hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate

cu recurs.

Ca atare, în raport cu dispozițiile legale

menționate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât

potrivit dreptului comun, cât și potrivit acestei legi speciale.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru

a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și

autorităților, instanța este obligată a examina căile de atac cu care este

sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea

procesuală și a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă

acestora.

Ori, în cauză aceste cerințe se constată a nu fi

îndeplinite, așa încât excepția invocată apare ca fiind întemeiată.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca

urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Partidul Solidarității

Pentru Șanse Egale și o Societate Mai Bună împotriva încheierii din 28

septembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2008/2003, al Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca

inadmisibil.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie

2006.