ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2116/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Judecătoriei Făget sub nr. 453 din 13 mai 2002, reclamanții V.I., S.P. și

C.I. au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA Dumbrava, solicitând restituirea

în natură a terenurilor preluate abuziv, iar în cazul în care nu este posibilă

restituirea în natură să se stabilească măsuri reparatorii prin echivalent

bănesc.

Prin sentința civilă nr. 359 din 19 iunie 2002 Judecătoria Făget a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, iar

această din urmă instanță și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei

Făget, cauza fiind trimisă Curții de Apel Timișoara.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 727 din 12 septembrie 2003, a respins ca nefondată acțiunea

reclamanților, reținând, în esență, că urmare a notificării formulate prin

executorul judecătoresc, numai de către reclamantul C.I., pârâta SC A. SA

Dumbrava i-a răspuns că terenul înscris în C.F. 342 Răchita cu nr.top. 152, nu

figurează printre terenurile care se află în folosința acestei unități iar

pentru terenul înscris în C.F. 1444, reclamanții V.I. și S.P. nu au formulat

notificări conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanții V.I. și C.I. au declarat apel criticând-o ca nelegală întrucât pentru

terenurile revendicate au formulat notificare pe care au adresat-o

pârâtei-intimate SC A. SA Dumbrava, susținând că terenurile preluate abuziv se

află în posesia acesteia.

În dovedirea acestei susțineri,

apelanții au solicitat efectuarea unei expertize de specialitate încuviințată

de instanță, dar asupra căreia au revenit, declarând că nu mai sunt de acord cu

efectuarea vreunei expertize.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 598/A/din 8 aprilie 2004 a respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanții V.I. și C.I. împotriva sentinței civile nr. 727 din 12

septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Timiș.

Pentru a decide astfel, a reținut că

terenul pentru care reclamantul-apelant C.I. a notificat-o pe pârâta-intimată

SC A. SA Dumbrava, teren situat în satul Răchita, înscris în C.F. nr. 342

Răchita cu nr.top. 152 nu face parte din terenul proprietatea intimatei așa cum

reiese din extrasul de C.F. nr. 1523 cu nr.top. 153, 154 și 151/1 aflate la

dosar cât și din schița generală de delimitare a hotarului.

Pe de altă parte, a constatat că în

prezent societatea pârâtă este proprietara tabulară a terenului din litigiu,

având certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației, pe 19 martie 1999, pentru suprafața de 4.409,95

mp, teren pe care sunt edificate construcții, ce au aparținut Statului Român și

care au fost supuse procesului de privatizare.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen reclamantul V.I., invocând încălcarea prevederilor art. 21

alin. (4), 26 alin. (2) și (39 din Legea nr. 10/2001, întrucât notificarea este

validă chiar dacă a fost adresată intimatei-pârâte, aceasta din urmă având

obligația să o trimită primăriei.

Recursul nu este fondat.

Prin acțiune, reclamantul-recurent a

solicitat restituirea în natură a suprafețelor de teren înscrise în C.F. 929

Răchita, nr.top. 153 pentru care a susținut că a notificat-o pe intimata-pârâtă

SC A. SA Dumbrava.

Or, din actele și lucrările

dosarului de fond, rezultă că intimatul C.I. a notificat-o pe pârâta SC A. SA

Dumbrava, pentru suprafața de 0,04 ha., înscrisă în C.F. nr. 342 Răchita cu

nr.top. 152 (f. 6) și nu recurentul V.I.

În apel, recurentul a depus

notificarea înregistrată sub nr. 597 din 8 august 2001 (f. 16) pe care a

adresat-o nu intimatei-pârâte, ci Consiliului Local al comunei Dumbrava,

Județul Timiș.

Pe de altă parte, suprafața de teren

înscrisă în C.F. 929 Răchita, nr.top. 153, nu este evidențiată în patrimoniul

intimatei-pârâte SC A. SA Dumbrava, așa cum rezultă din extrasul de C.F. nr.

1523 Răchita nr.top. 153, 154 și 151/1 aflat la dosar.

Așa fiind, constatând că nici o

critică nu este întemeiată, Curtea urmează a face aplicare art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., în sensul respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul V.I. împotriva deciziei civile nr. 598 din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.