ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6562/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

27 august 2002, reclamantul T.R. a chemat în judecată pârâtele C.N.L. Oltenia

și E.M. Roșia-Rovinari solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie

obligate pârâtele să suplimenteze proiectul pentru construcția unei case de la

suprafața de 55,89 mp la suprafața de 81 mp, conform Legii nr. 114 /1996 și să

realizeze la casa respectivă și pe terenul aferent, situate în Târgu Jiu,

localitatea Vărsături, lot nr. 116/2, lucrările arătate în cererea de chemare

în judecată, punctele 1- 16; să fie obligate pârâtele să preia casa și terenul

de la unitatea care realizează construcția și să îi predea imobilele prin act

autentic, în termen de o lună sub sancțiunea unor daune cominatorii.

Reclamantul a mai cerut obligarea

pârâtelor la plata sumei de 133.120.000 lei, reprezentând o justă reparare a

pagubelor produse prin preluarea abuzivă și demolarea imobilelor lui, compusă

din sumele arătate la punctele 1- 5 în cererea de chemare în judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că a încheiat o convenție cu pârâtele la 21 iulie 2000, sub forma unui

act sub semnătură privată, ca în schimbul casei și terenului din satul Roșia,

Jiu, proprietatea lui, pârâtele să-i predea prin contract autentic de schimb

imobilele descrise mai sus.

Prin sentința civilă nr. 8093 din 16

septembrie 2002, Judecătoria Târgu.-Jiu și-a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivarea soluției s-a arătat că

reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe prevederile Legii

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, iar

conform art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. litigiile în materie de expropriere

sunt de competența tribunalelor în primă instanță.

Tribunalul Gorj, prin încheierea din

19 decembrie 2002, a constatat competența Judecătoriei Târgu-Jiu în

soluționarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova

pentru soluționarea conflictului negativ de competență, reținând în motivarea

soluției că cererea are ca obiect obligația de a face ce derivă din convenția

încheiată între părți la 21 iulie 2000.

Curtea de Apel Craiova, secția

civilă, prin decizia nr. 10 din 5 mai 2003 a stabilit competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj, secția comercială, cu argumentul că

pârâtele C.N.L. Oltenia și E.M. Roșia, părți ale contractului încheiat cu

reclamantul, sunt comercianți potrivit art. 7 C. com., iar actele unui

comerciant, mai ales ale unei societăți comerciale, cum sunt pârâtele, se

prezumă a fi acte comerciale și în baza art. 56 C. com., dacă un act este

comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce

privește acel act, legii comerciale.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamantul T.R., susținând că raporturile

dintre părți nu sunt de natură comercială, ci pretențiile sale se întemeiază pe

o expropriere pentru cauză de utilitate publică nu pe o obligație rezultată din

voința părților.

Recurentul solicită a se stabili

competența în favoarea Tribunalului Gorj, secția civilă.

Recursul reclamantului se va admite

în limitele și pentru motivele ce se vor expune.

Convenția încheiată între

recurentul-reclamant și intimatele-pârâte nu are natură comercială chiar dacă o

parte contractantă, intimatele, au calitatea de comercianți în sensul Codului

comercial, întrucât înțelegerea părților nu se referă la faptele de comerț care

constituie obiectul activității intimatelor, exploatarea și valorificarea

cărbunelui. Obligațiile asumate de intimate exced obiectul ei de activitate,

ele sunt de natură civilă, prevederile art. 56 C. com. nu sunt incidente ci se

aplică dispozițiile art. 4 C. com., prin înlăturarea prezumției de

comercialitate a contractului, datorită naturii sale civile.

Litigiul dedus judecății nu are ca

temei de drept prevederile Legii nr. 33/1994, cum pretinde recurentul, ipoteză

care, dacă ar fi reală, ar atrage competența de soluționare în favoarea

tribunalului.

Convenția încheiată între părți,

contrar susținerii recurentului, nu poate fi considerată ca având la bază o

expropriere, care trebuie să urmeze procedura prevăzută în Legea nr. 33/1994,

începând cu declararea utilității publice de autoritățile competente, iar

probele dosarului nu confirmă declanșarea acestei proceduri.

Drept urmare, competența de soluționare

a pricinii, cu o valoare sub 150 milioane lei la data promovării acțiunii,

aparține Judecătoriei Târgu-Jiu, sens în care se va admite recursul, se va casa

decizia atacată, stabilind competența în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul

T.R. împotriva deciziei nr. 10 din 5 mai 2003 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, pe care o casează și în fond stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2004.