ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra cererii de revizuire de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea formulată la 30 ianuarie 2004 G.C. și G.M., în contradictoriu cu I.A., I.D.,
Municipiul București, prin Primarul General și SC C. SA București, a solicitat
revizuirea deciziei civile nr. 2731 din 15 decembrie 2003 pronunțată de Curtea
de Apel București în dosar nr. 2179/2003.
S-a
susținut, în motivarea cererii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C.
proc. civ., că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 813 din 4
iunie 1997 a Curții de Apel București pronunțată în dosar nr. 490/1997 cele
două cauze având același obiect, respectiv revendicarea imobilului situat în
București, și judecata purtându-se între aceleași părți.
Prin
întâmpinare, intimații au solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând,
printre altele, că, în speță, chestiunea autorității lucrului judecat a fost
rezolvată printr-o hotărâre anterioară, decizia civilă nr. 164/2001 a
Tribunalului București, excepția invocată în acest sens fiind respinsă,
situație în care revizuirea nu este admisibilă. Pe de altă parte, nu există
întrunită cerința triplei identități, părți, obiect, cauză, pentru a ființa
motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7.
Cererea
de revizuire nu este întemeiată.
Prin
sentința civilă nr. 684 din 30 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria sector 5
București s-a admis acțiunea formulată de reclamanții I.D. și I.A., împotriva
pârâtului Consiliul Local al Municipiului București care a fost obligat să lase
reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie garsoniera nr. 12
situată în București.
Tribunalul
București, prin decizia civilă nr. 2998 din 17 decembrie 1996, a admis apelul
formulat de Consiliul Local al Municipiului București, împotriva acestei
sentințe, pe care a schimbat-o în sensul că, a respins acțiunea.
Soluția
a fost menținută, prin decizia civilă nr. 813 din 4 iunie 1997 pronunțată de
Curtea de Apel București.
S-a
reținut, în esență, că trecerea în proprietatea statului, s-a efectuat în
temeiul Decretului nr. 223/1974, iar împotriva deciziilor administrative nu s-a
făcut plângere situație în care acestea constituie titlu de proprietate al
statului, reclamanții având la îndemână numai calea prevăzută de Legea nr.
112/1995.
Prin
sentința civilă nr. 657 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei aector 5 București,
dată în dosar nr. 10769/2001:
S-a
admis acțiunea formulată de reclamanții I.A. și I.D.G., împotriva pârâților
Municipiul București, prin Primar General, SC C. SA, G.C. și G.M.;
S-a
constatat că imobilul din București, a trecut în proprietatea statului fără un
titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a deciziilor nr. 1208/1986 și
1740/1986 emise de Consiliul Popular al Municipiului București;
S-a
constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40628/1996
încheiat între Primăria Municipiului București prin SC C. SA și pârâții G.C., G.M.;
- a
fost obligat Municipiul București să lase în deplină proprietate și posesie
reclamanților imobilul;
- a
fost respinsă cererea formulată de reclamanți privind constatarea faptului că
titlul lor de proprietate este preferabil oricărui alt titlu al pârâților, ca
neîntemeiat.
Tribunalul
București, prin decizia civilă nr. 2367 din 5 noiembrie 2002, a admis apelul
formulat de pârâții C.G., M.G. și Municipiul București, prin Primar General,
împotriva sentinței civile nr. 657 din 8 februarie 2002 pronunțată de
Judecătoria sector 5 București în contradictoriu cu intimata SC C. SA și
reclamanții I.A., I.D.G.; a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea ca
neîntemeiată; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții I.A. și I.D.G.
împotriva aceleiași sentințe.
Prin
decizia civilă nr. 2731 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel București, a
admis recursul declarat de reclamanții I.A. și I.D.G. împotriva deciziei civile
nr. 2367 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului București pe care a modificat-o în
parte, în sensul că a respins ca nefondate și apelurile declarate de pârâții G.C.,
G.M. și Municipiul București prin Primar General. S-au menținut celelalte
dispoziții ale deciziei.
În
considerentele hotărârii s-a făcut referire la cele stabilite prin sentința
civilă nr. 684 din 30 ianuarie 1996 a Judecătoriei sector 5 București,
apreciindu-se, în esență, instanța este totuși competentă să stabilească valabilitatea
titlului statului.
În
acest litigiu, într-o primă fază a ciclului procesual, prin decizia civilă nr.
164 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin
decizia civilă nr. 1805 din 18 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel
București, s-a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat, în raport de
hotărârile date în prima acțiune.
Potrivit
art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă
există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade
deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași
calitate.
Fundamentul
acestui motiv de revizuire, invocat prin cererea de față, îl reprezintă deci
instituția puterii lucrului judecat, fiind necesar ca hotărârile să conțină
elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat.
Pe
de altă parte, sau tocmai de aceea, posibilitatea de a cere revizuirea pentru
contrarietate de hotărâri este condiționată de faptul că, în cursul judecății a
doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată de părți sau chiar discutată
fiind, instanța a doua să fi omis să soluționeze excepția.
Altfel
ar însemna ca, pe calea revizuirii, să se ceară să se revină asupra unei
soluții date, care, ea însăși, se bucură de puterea lucrului judecat.
Or,
față de cele arătate, este cert că în speță, în cursul celei de a doua
judecăți, autoritatea lucrului judecat raportată la hotărârea dată în prima
judecată, a fost discutată și înlăturată.
Mai
mult s-a stabilit chiar, prin hotărârea dată în primul ciclu procesual, decizia
civilă nr. 164/2001 a Tribunalului București și decizia civilă nr. 1805/2001 a
Curții de Apel București, că nu există autoritate de lucru judecat.
Așa
fiind, fie și numai pentru acest considerent, cererea de revizuire apare ca
nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, celelalte chestiuni invocate în
apărare rămânând fără semnificație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de
revizuire formulată
de revizuienții G.C. și G.M. împotriva deciziei nr. 2731
din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Obligă revizuienții
G.C. și G.M.
la 400 RON cheltuieli de judecată
către intimații I.A. și I.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.