ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 340/2006

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 30 ianuarie 2004 G.C. și G.M., în contradictoriu cu I.A., I.D., Municipiul București, prin Primarul General și SC C. SA București, a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 2731 din 15 decembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București în dosar nr. 2179/2003. S-a susținut, în motivarea cererii, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., că această hotărâre este potrivnică deciziei civile nr. 813 din 4 iunie 1997 a Curții de Apel București pronunțată în dosar nr. 490/1997 cele două cauze având același obiect, respectiv revendicarea imobilului situat în București, și judecata purtându-se între aceleași părți.

Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea cererii de revizuire, invocând, printre altele, că, în speță, chestiunea autorității lucrului judecat a fost rezolvată printr-o hotărâre anterioară, decizia civilă nr. 164/2001 a Tribunalului București, excepția invocată în acest sens fiind respinsă, situație în care revizuirea nu este admisibilă. Pe de altă parte, nu există întrunită cerința triplei identități, părți, obiect, cauză, pentru a ființa motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7. Cererea de revizuire nu este întemeiată. Prin sentința civilă nr. 684 din 30 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria sector 5 București s-a admis acțiunea formulată de reclamanții I.D. și I.A., împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului București care a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie garsoniera nr. 12 situată în București.

Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 2998 din 17 decembrie 1996, a admis apelul formulat de Consiliul Local al Municipiului București, împotriva acestei sentințe, pe care a schimbat-o în sensul că, a respins acțiunea. Soluția a fost menținută, prin decizia civilă nr. 813 din 4 iunie 1997 pronunțată de Curtea de Apel București. S-a reținut, în esență, că trecerea în proprietatea statului, s-a efectuat în temeiul Decretului nr. 223/1974, iar împotriva deciziilor administrative nu s-a făcut plângere situație în care acestea constituie titlu de proprietate al statului, reclamanții având la îndemână numai calea prevăzută de Legea nr. 112/1995. Prin sentința civilă nr. 657 din 8 februarie 2002 a Judecătoriei aector 5 București, dată în dosar nr. 10769/2001: S-a admis acțiunea formulată de reclamanții I.A.

și I.D.G., împotriva pârâților Municipiul București, prin Primar General, SC C. SA, G.C. și G.M.; S-a constatat că imobilul din București, a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil, s-a constatat nulitatea absolută a deciziilor nr. 1208/1986 și 1740/1986 emise de Consiliul Popular al Municipiului București; S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40628/1996 încheiat între Primăria Municipiului București prin SC C. SA și pârâții G.C., G.M.; - a fost obligat Municipiul București să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților imobilul; - a fost respinsă cererea formulată de reclamanți privind constatarea faptului că titlul lor de proprietate este preferabil oricărui alt titlu al pârâților, ca neîntemeiat.

Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 2367 din 5 noiembrie 2002, a admis apelul formulat de pârâții C.G., M.G. și Municipiul București, prin Primar General, împotriva sentinței civile nr. 657 din 8 februarie 2002 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în contradictoriu cu intimata SC C. SA și reclamanții I.A., I.D.G.; a schimbat în tot sentința și a respins acțiunea ca neîntemeiată; a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții I.A. și I.D.G. împotriva aceleiași sentințe. Prin decizia civilă nr. 2731 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel București, a admis recursul declarat de reclamanții I.A. și I.D.G. împotriva deciziei civile nr. 2367 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului București pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondate și apelurile declarate de pârâții G.C., G.M.

și Municipiul București prin Primar General. S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei. În considerentele hotărârii s-a făcut referire la cele stabilite prin sentința civilă nr. 684 din 30 ianuarie 1996 a Judecătoriei sector 5 București, apreciindu-se, în esență, instanța este totuși competentă să stabilească valabilitatea titlului statului. În acest litigiu, într-o primă fază a ciclului procesual, prin decizia civilă nr. 164 din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1805 din 18 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat, în raport de hotărârile date în prima acțiune. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate. Fundamentul acestui motiv de revizuire, invocat prin cererea de față, îl reprezintă deci instituția puterii lucrului judecat, fiind necesar ca hotărârile să conțină elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat. Pe de altă parte, sau tocmai de aceea, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de faptul că, în cursul judecății a doua, prima hotărâre să nu fi fost discutată de părți sau chiar discutată fiind, instanța a doua să fi omis să soluționeze excepția.

Altfel ar însemna ca, pe calea revizuirii, să se ceară să se revină asupra unei soluții date, care, ea însăși, se bucură de puterea lucrului judecat. Or, față de cele arătate, este cert că în speță, în cursul celei de a doua judecăți, autoritatea lucrului judecat raportată la hotărârea dată în prima judecată, a fost discutată și înlăturată. Mai mult s-a stabilit chiar, prin hotărârea dată în primul ciclu procesual, decizia civilă nr. 164/2001 a Tribunalului București și decizia civilă nr. 1805/2001 a Curții de Apel București, că nu există autoritate de lucru judecat. Așa fiind, fie și numai pentru acest considerent, cererea de revizuire apare ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, celelalte chestiuni invocate în apărare rămânând fără semnificație.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții G.C. și G.M. împotriva deciziei nr. 2731 din 15 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Obligă revizuienții G.C. și G.M. la 400 RON cheltuieli de judecată către intimații I.A. și I.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.