ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 240/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 253 din 25 februarie

2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a admis în

parte acțiunea civilă introdusă de reclamanta I.E.S. împotriva pârâtului

Consiliul General al Municipiului București și a obligat pe pârât să lase

reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul aflat în București,

format din 204 mp teren și construcția edificată pe acest teren.

Prin cererea înregistrată sub nr.

652 din 18 ianuarie 2001 pe rolul Tribunalului București, s-a solicitat de

către Parchetul de pe lângă Tribunalul București revizuirea sentinței civile

nr. 253 din 25 februarie 2000, în conformitate cu art. 45 C. proc. civ., pentru

motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire se arată că în

cursul judecării în fond a pricinii, instanța a solicitat prin mai multe

adrese, relații de la Consiliul General al Municipiului București cu privire la

situația juridică a imobilului situat în sector 1, cu ce titlul este deținut

imobilul de către pârât, de la ce dată, dacă a fost vândut în baza Legii nr.

112/1995 și în caz afirmativ să se comunice copii după actele de

vânzare-cumpărare.

Că la adresele instanței de judecată a răspuns

Primăria Municipiului București cu adresele nr. CD/24806 din 9 decembrie 1999 și

nr. CD 28475 din 13 decembrie 1999 (potrivit rezoluției președintelui

tribunalului din 14 decembrie 1999 și respectiv 21 decembrie 1999)

comunicându-se instanței că imobilul a fost vândut în parte, în baza Legii nr.

112/1995 familiei C.M. și G., restul imobilului fiind ocupat de chiriașul

V.L.V.

Că deși aceste adrese au fost înregistrate la

Tribunal la o dată anterioară soluționării în fond a cauzei, nu au fost depuse

la dosar și nu au fost avute în vedere de instanța la judecarea cauzei,

neprocedându-se la citarea familiei C. care era proprietara unei părți a

imobilului revendicat, în urma cumpărării în baza Legii nr. 112/1995 a

apartamentului ocupat în calitate de chiriași.

Acțiunea în revendicare a fost admisă în aceste

condiții, pârâtul C.G.M.B. fiind obligat să lase în deplină proprietate și

posesie reclamantei imobilul.

Adresele Primăriei Municipiului București din

care rezultă că familia C. a devenit proprietara unei părți din imobilul

revendicat, au fost atașate la dosar după pronunțarea și redactarea hotărârii,

împrejurare care rezultă din numerotarea filelor dosarului.

Se apreciază în motivarea cererii de revizuire

că aceste înscrisuri au fost reținute dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților în circuitul administrativ al actelor în cadrul compartimentelor

instanței.

Prin sentința civilă nr. 154 din 13 februarie

2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, cererea de

revizuire este admisă și se schimbă în parte sentința civilă nr. 253 din 25

februarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

sensul că este obligat pârâtul C.G.M.B. să lase reclamantei în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în București, mai puțin apartamentul nr.

2, etaj 1 și garajul de la aceeași adresă, vândute cu contract nr. 611/24651

din 9 decembrie 1996 și 2801/30270 din 10 ianuarie 1997 de Primăria

Municipiului București, prin S.C. H.N. S.A. familiei C.M. și G.

Pentru a admite cererea de revizuire instanța a

apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul

că cele două înscrisuri care conțin răspunsul Primăriei București la adresele

instanței prin care se cereau relații privind situația juridică a imobilului

revendicat, constituie înscrisuri noi, descoperite după darea hotărârii, au

forță probantă indiscutabilă în cauză, sunt determinante în soluționarea cauzei

și nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Că instanța în mod cert nu a avut în vedere la

soluționarea cauzei actele noi invocate în cererea de revizuire pentru că dacă

ar fi cunoscut conținutul celor două adrese nu putea dispune obligarea

pârâtului C.G.M.B. la restituirea apartamentului nr. 2 din imobilul revendicat

și a garajului, pentru că nu mai avea posesia acestuia și îi lipsea calitatea

procesuală pasivă.

Apelul declarat de intimata I.E.S., împotriva

sentinței civile nr. 154/2001 pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 620 din 13

decembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a apreciat de instanța de apel că sunt îndeplinite cerințele legale precizate

de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru a se dispune revizuirea sentinței,

fiind dovedit că înscrisurile noi care au stat la baza cererii de revizuire nu

au fost atașate cauzei înainte de pronunțarea hotărârii.

Împotriva deciziei civile 620 din 13 decembrie

2001 a declarat recurs intimata-reclamantă I.E.S. solicitând casarea hotărârii

pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și 8 C. proc. civ.,

considerând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 302 pct. 5 C. proc.

civ.

Recursul este fondat pentru considerentele arătate

în continuare.

Ipoteza pe care s-a întemeiat cererea de

revizuire de față vizează în esență descoperirea unor înscrisuri noi,

doveditoare, după pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere.

Art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pe care este

fundamentată cererea de revizuire implică îndeplinirea unor condiții

cumulative, care rezultă chiar din redactarea textului menționat și care sunt

următoarele:

- descoperirea unor înscrisuri după pronunțarea

hotărârii atacate pe calea revizuirii;

- imposibilitatea prezentării acestor înscrisuri

în instanță care a pronunțat hotărârea atacată fie datorită faptului că acestea

au fost deținute de partea potrivnică fie datorită unor împrejurări mai presus

de voința părții;

- înscrisul invocat ca temei al revizuirii

trebuie prezentat de cel care exercită această cale extraordinară de atac;

- înscrisul descoperit și invocat în revizuire

să aibă un caracter determinant, adică să fi fost apt de a conduce la o altă

soluție decât cea pronunțată.

Or, în cauză se constată că nu sunt îndeplinite

cerințele mai sus arătate, cererea de revizuire fiind greșit admisă de instanța

de fond și menținută în apel.

Astfel, nu se poate reține că după pronunțarea

hotărârii s-au descoperit cele două adrese, considerate acte noi, care nu au

putut fi prezentate instanței, datorită faptului că ar fi fost reținute de

partea potrivnică sau datorită unei împrejurări mai presus de voința părții.

Dimpotrivă, cele două adrese care conțin relații

referitoare la situația juridică a imobilului, provin chiar de la pârâta în

cauză, respectiv Primăria Municipiului București, care nu era împiedicată de

nici o împrejurare să-și formuleze apărarea în cauză pe nedeținerea în posesie

a imobilului și să facă dovada că l-a înstrăinat în condițiile Legii nr.

112/1995, depunând dovezile pe care le deținea.

Nu este dovedit nici că cele două adrese nu s-au

aflat la dosar la data pronunțării hotărârii, ele având apostila de punere la

registratura instanței la o dată anterioară judecării în fond a cauzei,

neașezarea actelor în dosar într-o anumită ordine, neconstituind dovada certă

că acestea au fost atașate cauzei la o dată ulterioară pronunțării hotărârii.

În nici un caz nu s-a dovedit că adresele

invocate în cererea de revizuire au fost reținute de partea potrivnică, care a

împiedicat în acest fel pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Ca atare, analiza în fond a procesului, ca

urmare a admiterii cererii de revizuire, în baza actelor pretinse noi, este

inadmisibilă, deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., așa cum s-a arătat în cele ce preced.

Așa fiind se va admite recursul și se vor casa

hotărârile atacate și în fond se va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de intimata-reclamantă

I.E.S. împotriva deciziei nr. 620 din 13 decembrie 2001 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia atacată, precum și sentința nr.

154 din 13 februarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, și

în fond respinge cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București împotriva sentinței civile nr. 253 din 25 februarie 2000 a

aceluiași Tribunal, secția a III-a civilă, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2004.