ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4843/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 5 decembrie 2003,

reclamanții A.E. și P.P. au chemat în judecată pârâții A.M.C. și P.M., pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să constate

simulația în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub

nr. 6755 din 5 iunie 1990 la Notariatul de Stat Județean Iași, în sensul că

acesta reprezintă un act fictiv, în realitate fiind vorba de o donație.

În motivarea cererii reclamanții au

arătat că sunt moștenitorii numiților P.P. și M.

La data de 5 iunie 1990, prin actul

menționat, părinții acestora au transmis dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 11.900 mp teren către fratele reclamanților, P.C. și soției

acestuia, P.M.

Deși acest transfer s-a constatat

printr-un act autentic de vânzare-cumpărare, în realitate părinții

reclamanților au donat fratelui acestora suprafața de teren menționată, compusă

din 3.500 mp teren plantat cu viță de vie și 8.700 mp teren arabil, situată în

comuna Țuțora, județul Iași.

Împrejurarea că nu a avut loc o

vânzare-cumpărare efectivă este dovedită de precaritatea prețului, nereal și

fictiv, în sumă de 10.000 lei.

Faptul că în realitate terenul a

fost donat pârâților rezultă și din faptul înstrăinării în același an a unui

imobil și a terenului aferent, prin contract de donație.

În fine, transferul cu titlu gratuit

rezultă din raporturile apropiate de rudenie, împrejurarea că părinții

reclamanților s-au aflat în întreținerea pârâților, precum și de recunoașterea

acestui fapt de către părinți, în timpul vieții.

Prin sentința nr. 3226 din 29 martie

2004, Judecătoria Iași a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii,

invocată de pârâți, precum și acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în speță nu există nici un indiciu al existenței unui act

secret, pentru a se putea reține opozabilitatea acestuia și inopozabilitatea

actului public.

Totodată, pretinsa recunoaștere de

către părinții reclamanților a modalității de transmitere a dreptului de

proprietate asupra terenului către pârâții menționați, anulează condiția cerută

de lege privind caracterul secret al actului.

Împotriva hotărârii primei instanțe

reclamanții au declarat apel.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

nr. 1615 din 20 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta A.E. și a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul P.P.

S-a reținut că în cauză nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1175 și art. 1179 C. civ., așa încât

în mod judicios prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii în

constatarea simulației.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanții au declarat recurs.

Reclamanții au susținut că hotărârea

atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:

- contractul de vânzare-cumpărare nu

a fost examinat de instanțe sub aspectul îndeplinirii condițiilor de validitate

prevăzute de art. 948 C. civ., cu referire la lipsa de discernământ a tatălui

său, P.P., internat în mai multe rânduri la Spitalul de Psihiatrie din Iași,

împrejurare pentru dovedirea căreia cere a se solicita unității sanitare

menționate fișele de internare din perioada 1955-1975;

- nu s-a ținut cont de proba cu

interogatoriu a pârâților, care au recunoscut că terenul menționat a făcut

obiectul unei donații;

- anularea greșită a apelului, în

raport de existența la dosar a mandatului de reprezentare a taxelor de timbru

datorate.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Operațiunea juridică a simulației

constă în încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării

unei situații juridice diferite de cea reală și încheierea concomitentă a unui

alt act juridic, secret, precizând adevăratele raporturi juridice pe care

părțile înțeleg să le stabilească în realitate.

Potrivit art. 1175 C. civ., între

părțile contractante și succesorii lor universali sau cu titlu universal,

produce efecte actul secret, care exprimă adevăratele raporturi voite de părți

și care poate fi invocat, de oricare din ele împotriva aparenței create prin

actul public, simulat.

Proba simulației este în sarcina

celor care au interesul să invoce actul secret, căci până la dovada contrară

actul aparent este considerat ca reflectând fidel realitatea juridică.

Prin urmare, acțiunea în simulație

este o acțiune în constatare prin care se cere instanței de judecată, de către

partea interesată care își justifică calitatea în condițiile legii, să

stabilească inexistența sub aspect juridic a actului public, aparent,

dezvăluindu-se existența și cuprinsul actului secret, realmente și concomitent

încheiat în scopul real voit de părți.

În cauză, reclamanții nu au făcut

dovada temeiniciei acțiunii, fie prin înfățișarea contraînscrisului cuprinzând

actul secret, fie prin prezentarea unui început de dovadă scrisă completată cu

martori sau prezumții, potrivit dreptului comun în materie de probe, în raport

de care putea fi înlăturat actul aparent reprezentat de contractul de

vânzare-cumpărare.

Ca atare, în mod judicios prima

instanță a respins acțiunea.

În consecință, respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o

soluție temeinică și legală, nesupusă cazurilor de modificare prevăzute de art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., vizate de reclamanți.

În raport de conținutul probațiunii

în acțiunea în declararea simulației, lipsa discernământului invocată de

reclamanți și solicitată a fi dovedită prin probe ce ar urma să fie solicitate

în această etapă procesuală, nu intră în conținutul premisei minore a

silogismului judiciar, străină fiind de natura cauzei și nu are aptitudinea de

a duce la schimbarea soluției în cadrul controlului judiciar, așa încât

recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.

Susținerile reclamanților privind

recunoașterea de către pârâți a faptului transmiterii cu titlu gratuit a terenului

nu sunt confirmate de actele dosarului, cu referire la interogatoriul luat

acestora (filele 40-41 din dosarul de fond), așa încât recursul se constată a

fi nefondat și sub aspectul celei de a doua critici.

Este adevărat că la dosarul cauzei

se află procura invocată de recurentul P.P., precum și dovada achitării taxei

de timbru datorate în apel.

Ca atare, cu privire la reclamantul

menționat, ultima critică se constată a fi întemeiată.

Nu ar satisface însă finalitatea

recursului de remediu procesual, admiterea căii de atac exercitate, exclusiv

sub aspectul acestei critici și modificarea deciziei din apel în sensul

respingerii și a apelului reclamantului P.P.P., comun de altfel cu a

reclamantei A.E., ca nefondat.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții A.E. și P.P.P.,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții P.P.P. și A.E. împotriva deciziei civile nr. 1615 din 20 octombrie

2004 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 3 iunie 2005.