ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4843/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 5 decembrie 2003, reclamanții A.E. și P.P. au chemat în judecată pârâții A.M.C. și P.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să constate simulația în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6755 din 5 iunie 1990 la Notariatul de Stat Județean Iași, în sensul că acesta reprezintă un act fictiv, în realitate fiind vorba de o donație. În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt moștenitorii numiților P.P. și M. La data de 5 iunie 1990, prin actul menționat, părinții acestora au transmis dreptul de proprietate asupra suprafeței de 11.900 mp teren către fratele reclamanților, P.C.

și soției acestuia, P.M. Deși acest transfer s-a constatat printr-un act autentic de vânzare-cumpărare, în realitate părinții reclamanților au donat fratelui acestora suprafața de teren menționată, compusă din 3.500 mp teren plantat cu viță de vie și 8.700 mp teren arabil, situată în comuna Țuțora, județul Iași. Împrejurarea că nu a avut loc o vânzare-cumpărare efectivă este dovedită de precaritatea prețului, nereal și fictiv, în sumă de 10.000 lei. Faptul că în realitate terenul a fost donat pârâților rezultă și din faptul înstrăinării în același an a unui imobil și a terenului aferent, prin contract de donație. În fine, transferul cu titlu gratuit rezultă din raporturile apropiate de rudenie, împrejurarea că părinții reclamanților s-au aflat în întreținerea pârâților, precum și de recunoașterea acestui fapt de către părinți, în timpul vieții.

Prin sentința nr. 3226 din 29 martie 2004, Judecătoria Iași a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâți, precum și acțiunea. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță nu există nici un indiciu al existenței unui act secret, pentru a se putea reține opozabilitatea acestuia și inopozabilitatea actului public. Totodată, pretinsa recunoaștere de către părinții reclamanților a modalității de transmitere a dreptului de proprietate asupra terenului către pârâții menționați, anulează condiția cerută de lege privind caracterul secret al actului. Împotriva hotărârii primei instanțe reclamanții au declarat apel. Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 1615 din 20 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.E.

și a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul P.P. S-a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1175 și art. 1179 C. civ., așa încât în mod judicios prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii acțiunii în constatarea simulației. Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanții au declarat recurs.

Reclamanții au susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: - contractul de vânzare-cumpărare nu a fost examinat de instanțe sub aspectul îndeplinirii condițiilor de validitate prevăzute de art. 948 C. civ., cu referire la lipsa de discernământ a tatălui său, P.P., internat în mai multe rânduri la Spitalul de Psihiatrie din Iași, împrejurare pentru dovedirea căreia cere a se solicita unității sanitare menționate fișele de internare din perioada 1955-1975; - nu s-a ținut cont de proba cu interogatoriu a pârâților, care au recunoscut că terenul menționat a făcut obiectul unei donații; - anularea greșită a apelului, în raport de existența la dosar a mandatului de reprezentare a taxelor de timbru datorate.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Operațiunea juridică a simulației constă în încheierea unui act juridic aparent, menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală și încheierea concomitentă a unui alt act juridic, secret, precizând adevăratele raporturi juridice pe care părțile înțeleg să le stabilească în realitate. Potrivit art. 1175 C. civ., între părțile contractante și succesorii lor universali sau cu titlu universal, produce efecte actul secret, care exprimă adevăratele raporturi voite de părți și care poate fi invocat, de oricare din ele împotriva aparenței create prin actul public, simulat. Proba simulației este în sarcina celor care au interesul să invoce actul secret, căci până la dovada contrară actul aparent este considerat ca reflectând fidel realitatea juridică.

Prin urmare, acțiunea în simulație este o acțiune în constatare prin care se cere instanței de judecată, de către partea interesată care își justifică calitatea în condițiile legii, să stabilească inexistența sub aspect juridic a actului public, aparent, dezvăluindu-se existența și cuprinsul actului secret, realmente și concomitent încheiat în scopul real voit de părți. În cauză, reclamanții nu au făcut dovada temeiniciei acțiunii, fie prin înfățișarea contraînscrisului cuprinzând actul secret, fie prin prezentarea unui început de dovadă scrisă completată cu martori sau prezumții, potrivit dreptului comun în materie de probe, în raport de care putea fi înlăturat actul aparent reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare.

Ca atare, în mod judicios prima instanță a respins acțiunea. În consecință, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o soluție temeinică și legală, nesupusă cazurilor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., vizate de reclamanți. În raport de conținutul probațiunii în acțiunea în declararea simulației, lipsa discernământului invocată de reclamanți și solicitată a fi dovedită prin probe ce ar urma să fie solicitate în această etapă procesuală, nu intră în conținutul premisei minore a silogismului judiciar, străină fiind de natura cauzei și nu are aptitudinea de a duce la schimbarea soluției în cadrul controlului judiciar, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul primei critici.

Susținerile reclamanților privind recunoașterea de către pârâți a faptului transmiterii cu titlu gratuit a terenului nu sunt confirmate de actele dosarului, cu referire la interogatoriul luat acestora (filele 40-41 din dosarul de fond), așa încât recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul celei de a doua critici. Este adevărat că la dosarul cauzei se află procura invocată de recurentul P.P., precum și dovada achitării taxei de timbru datorate în apel. Ca atare, cu privire la reclamantul menționat, ultima critică se constată a fi întemeiată. Nu ar satisface însă finalitatea recursului de remediu procesual, admiterea căii de atac exercitate, exclusiv sub aspectul acestei critici și modificarea deciziei din apel în sensul respingerii și a apelului reclamantului P.P.P., comun de altfel cu a reclamantei A.E., ca nefondat.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții A.E. și P.P.P., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanții P.P.P. și A.E. împotriva deciziei civile nr. 1615 din 20 octombrie 2004 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.