ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5490/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea formulată la 11 iulie 2003 C.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se lămurească dispozitivul sentinței civile 982 din 19 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria Motru, în legătură cu modul de rezolvare al capătului de cerere, vizând rezilierea contractului de întreținere, intervenit între intimații R.A. și R.E. în calitate de vânzători și B.R.M. și B.R.N. în calitate de cumpărători, respins prin sentința de mai sus, în sensul de a se preciza data la care debitorii au înstrăinat bunurile contestatorului și obiectul contractului de vânzare-cumpărare, dat fiind faptul că de la data încheierii contractului, cumpărătorii devin debitorii contestatorului.

Contestatorul susține că fără această lămurire a dispozitivului hotărârii executorul judecătoresc nu poate aduce la îndeplinire titlul executoriu. Prin sentința 1684 din 18 septembrie 2003, Judecătoria Motru a respins contestația la executare formulată de C.A. reținând ca dispozitivul sentinței 982/2001 sub aspectul solicitat a fi lămurit este clar, executarea sentinței putându-se efectua fără dificultate. În considerentele sentinței s-a reținut că, actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții R. și ., a fost menținut prin sentința 982/2001 rămasă definitivă și irevocabilă, iar coindivizarii R. au fost obligați în urma partajului, să plătească contestatorului o sultă, aferentă bunurilor atribuite în lotul vânzătorilor și care au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Ca urmare, reține instanța de fond, sulta fiind datorată de la rămânerea definitivă a sentinței, de la această dată reclamanții nu mai puteau formula vreo pretenție asupra proprietății bunurilor indivize atribuite în lotul pârâților R. Contestația la executare a fost respinsă și prin prisma dispozițiunilor art. 281 1 C. proc. civ. deoarece la data pronunțării sentinței contestate, respectiv 19 aprilie 2001 textul de lege nu era în vigoare, iar rezolvarea contestației potrivit acestuia, ar duce la aplicarea retroactivă a legii. Prin decizia 863 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova, pentru aceleași considerente avute în vedere de către instanța de fond, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de C.A.

și în plus a reținut faptul că sentința 982/2001 a fost executată fără dificultate, ceea ce demonstrează, fără dubiu, claritatea dispozitivului acesteia.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, fără a-l motiva în drept, C.A., arătând în esență că lămurirea dispozitivului sentinței se impunea, deoarece în funcție la data deposedării de bunuri, care coincide cu data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare între R. și B., urma a se actualiza sulta cu indicele de inflație și nu în raport de sulta stabilită prin raportul de expertiză efectuat la 19 aprilie 2001, cu atât mai mult cu cât sentința a rămas definitivă și irevocabilă la data de 12 noiembrie 2001. - Recurentul arată că în mod eronat și nelegal instanța a reținut faptul că debitorii au achitat sulta în sumă de 112.893.763 lei, deoarece această sumă nu reprezintă sulta integrală actualizată cu indicele de inflație, iar refuzul de a încasa suma consemnată se datorează faptului că debitorii nu au achitat integral sulta și cheltuielile de executare.

Se mai precizează în motivarea recursului că instanța introduce în cauză o cerere ce nu a fost formulată, aceea privitoare la sulta actualizată cu indicele de inflație, concluzionând, fără a-i da posibilitatea contestatorului de a se apăra cu privire la această cerere și cu privire la actele depuse de intimat la dosarul cauzei, respectiv procesul-verbal al executorului judecătoresc, avut în vedere și la motivarea deciziei, deși acest act nu avea legătură cu acțiunea. Solicitând admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate în cauză C.A. cere lămurirea dispozitivului sentinței civile 982 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Motru, în sensul de „a se stabili data de la care se efectuează actualizarea sumei ce reprezintă sulta, în funcție de data deposedării de bunuri a contestatorului”.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă 982 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Motru s-a soluționat acțiunea de partaj dintre C.A. în nume propriu și ca reprezentant al minorilor cu foștii socrii R.A. și R.E., în privința edificatelor efectuate pe terenul acestora, precum și cererea de reziliere a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții R. pe de-o parte și B.N. și M. pe de altă parte, în privința bunurilor ce formau obiectul partajului. Dispunând ieșirea din indiviziune, instanța a acordat reclamantului o sultă în valoare de 875.824,42 lei, aferentă contravalorii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare și incluse în lotul coindivizorilor R.A.

și E., vânzători. Ca urmare, instanța a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de vânzare-cumpărare. În temeiul art. 400 alin. (1) C. proc. civ., C.A. a formulat o contestație la executare privitoare la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii, solicitând a se lămuri data de la care debitorii au înstrăinat bunurile ce au făcut obiectul ieșirii din indiviziune pentru a se proceda la actualizarea sultei de la data deposedării, care coincide cu data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 10 iunie 1998 și nu de la data efectuării expertizei.

Cererea, reiterată ca motiv de recurs este neîntemeiată, întrucât data deposedării contestatorului de bunuri, nu prezintă relevanță de vreme ce evaluarea acestora prin expertiză, în funcție de care s-a stabilit sulta în sumă de 875.824,42 lei, a avut în vedere valoarea bunurilor de la data expertizării, în funcție de starea bunurilor și prețurile curente ale acestora, care evident incorporau și inflația.

Mai mult, în speță, vânzarea bunurile aflate în indiviziune de către intimații R. , fără consimțământul contestatorului a fost valabilă fiind afectată doar de condiția rezolutorie a atribuirii bunurilor în lotul acestora; condiția realizându-se, calitatea contestatorului de proprietar a încetat odată cu pronunțarea sentinței 982/2001, astfel că nu s-a mai justificat nici rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții R. cu pârâții B. R. Ca atare, instanța de fond nu mai avea a se pronunța explicit asupra aspectelor la care se referă contestația, nu numai că nu fusese sesizată cu un astfel de capăt de cerere, dar și pentru că implicit prin hotărârea pronunțată, a acordat sulta corespunzător valorii reale a bunurilor și a prețurilor curente ale acestora.

Problemele legate de cuantumul sultei și a elementelor de evaluare a bunurilor nu pot forma obiectul contestației la executare fondată pe dispozițiunile art. 400 C. proc. civ., deoarece vizează chestiuni de fond. Celelalte aspecte privind cuantumul sultei achitate în sumă de 112.893.768 și faptul că aceasta nu reprezintă sulta integrală, actualizată cu indicele de inflație, sunt aspecte ce exced cadrul procesual cu care instanța a fost sesizată [art. 400 alin. (1) C. proc. civ.] și țin de fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului și care pot forma obiectul unei contestații la executare propriu-zisă, prevăzută de art. 400 alin. (2) C. proc. civ.

Referirea instanței de apel la procesul verbal de executare, privind sulta de 112.893.768 lei, achitată de debitori și pusă la dispoziția creditorului contestator, nu reprezintă, așa cum se susține în motivele de recurs, un plus petita ci un argument în sprijinul concluziei la care s-a ajuns, în sensul că dispozitivul sentinței este clar și nu ridică impedimente la executare. Așa fiind, criticile referitoare la încălcarea dreptului la apărare al contestatorului sunt neavenite așa cum, de altfel, chiar recurentul recunoaște la un moment dat în motivarea recursului, cum că procesul-verbal al executorului judecătoresc nu are relevanță în cauză. Față de cele de mai sus, recursul declarat de C.A.

împotriva deciziei 863/2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.A. împotriva deciziei nr. 863 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.