ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5490/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la 11 iulie

2003 C.A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se

lămurească dispozitivul sentinței civile 982 din 19 aprilie 2001 pronunțată de

Judecătoria Motru, în legătură cu modul de rezolvare al capătului de cerere,

vizând rezilierea contractului de întreținere, intervenit între intimații R.A.

și R.E. în calitate de vânzători și B.R.M. și B.R.N. în calitate de

cumpărători, respins prin sentința de mai sus, în sensul de a se preciza data

la care debitorii au înstrăinat bunurile contestatorului și obiectul

contractului de vânzare-cumpărare, dat fiind faptul că de la data încheierii

contractului, cumpărătorii devin debitorii contestatorului.

Contestatorul susține că fără

această lămurire a dispozitivului hotărârii executorul judecătoresc nu poate

aduce la îndeplinire titlul executoriu.

Prin sentința 1684 din 18 septembrie

2003, Judecătoria Motru a respins contestația la executare formulată de C.A.

reținând ca dispozitivul sentinței 982/2001 sub aspectul solicitat a fi lămurit

este clar, executarea sentinței putându-se efectua fără dificultate.

În considerentele sentinței s-a

reținut că, actul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții R. și ., a fost

menținut prin sentința 982/2001 rămasă definitivă și irevocabilă, iar

coindivizarii R. au fost obligați în urma partajului, să plătească

contestatorului o sultă, aferentă bunurilor atribuite în lotul vânzătorilor și

care au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Ca urmare, reține instanța de fond,

sulta fiind datorată de la rămânerea definitivă a sentinței, de la această dată

reclamanții nu mai puteau formula vreo pretenție asupra proprietății bunurilor

indivize atribuite în lotul pârâților R.

Contestația la executare a fost

respinsă și prin prisma dispozițiunilor art. 281

1

C. proc. civ.

deoarece la data pronunțării sentinței contestate, respectiv 19 aprilie 2001

textul de lege nu era în vigoare, iar rezolvarea contestației potrivit

acestuia, ar duce la aplicarea retroactivă a legii.

Prin decizia 863 din 15 aprilie

2004, Curtea de Apel Craiova, pentru aceleași considerente avute în vedere de

către instanța de fond, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de C.A. și în

plus a reținut faptul că sentința 982/2001 a fost executată fără dificultate, ceea

ce demonstrează, fără dubiu, claritatea dispozitivului acesteia.

Împotriva deciziei pronunțate de

Curtea de Apel Craiova a declarat recurs, fără a-l motiva în drept, C.A.,

arătând în esență că lămurirea dispozitivului sentinței se impunea, deoarece în

funcție la data deposedării de bunuri, care coincide cu data încheierii

contractelor de vânzare-cumpărare între R. și B., urma a se actualiza sulta cu

indicele de inflație și nu în raport de sulta stabilită prin raportul de

expertiză efectuat la 19 aprilie 2001, cu atât mai mult cu cât sentința a rămas

definitivă și irevocabilă la data de 12 noiembrie 2001.

- Recurentul arată că în mod eronat

și nelegal instanța a reținut faptul că debitorii au achitat sulta în sumă de

112.893.763 lei, deoarece această sumă nu reprezintă sulta integrală

actualizată cu indicele de inflație, iar refuzul de a încasa suma consemnată se

datorează faptului că debitorii nu au achitat integral sulta și cheltuielile de

executare.

Se mai precizează în motivarea

recursului că instanța introduce în cauză o cerere ce nu a fost formulată,

aceea privitoare la sulta actualizată cu indicele de inflație, concluzionând,

fără a-i da posibilitatea contestatorului de a se apăra cu privire la această

cerere și cu privire la actele depuse de intimat la dosarul cauzei, respectiv

procesul-verbal al executorului judecătoresc, avut în vedere și la motivarea

deciziei, deși acest act nu avea legătură cu acțiunea.

Solicitând admiterea recursului și

casarea hotărârilor pronunțate în cauză C.A. cere lămurirea dispozitivului

sentinței civile 982 din 19 aprilie 2001 a Judecătoriei Motru, în sensul de „a

se stabili data de la care se efectuează actualizarea sumei ce reprezintă

sulta, în funcție de data deposedării de bunuri a contestatorului”.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Prin sentința civilă 982 din 19

aprilie 2001 a Judecătoriei Motru s-a soluționat acțiunea de partaj dintre C.A.

în nume propriu și ca reprezentant al minorilor cu foștii socrii R.A. și R.E.,

în privința edificatelor efectuate pe terenul acestora, precum și cererea de

reziliere a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții R. pe de-o

parte și B.N. și M. pe de altă parte, în privința bunurilor ce formau obiectul

partajului.

Dispunând ieșirea din indiviziune,

instanța a acordat reclamantului o sultă în valoare de 875.824,42 lei, aferentă

contravalorii bunurilor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare

și incluse în lotul coindivizorilor R.A. și E., vânzători. Ca urmare, instanța

a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare.

În temeiul art. 400 alin. (1) C.

proc. civ., C.A. a formulat o contestație la executare privitoare la înțelesul,

întinderea și aplicarea dispozitivului hotărârii, solicitând a se lămuri data

de la care debitorii au înstrăinat bunurile ce au făcut obiectul ieșirii din

indiviziune pentru a se proceda la actualizarea sultei de la data deposedării,

care coincide cu data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 10 iunie

1998 și nu de la data efectuării expertizei.

Cererea, reiterată ca motiv de

recurs este neîntemeiată, întrucât data deposedării contestatorului de bunuri,

nu prezintă relevanță de vreme ce evaluarea acestora prin expertiză, în funcție

de care s-a stabilit sulta în sumă de 875.824,42 lei, a avut în vedere valoarea

bunurilor de la data expertizării, în funcție de starea bunurilor și prețurile

curente ale acestora, care evident incorporau și inflația.

Mai mult, în speță, vânzarea

bunurile aflate în indiviziune de către intimații R. , fără consimțământul

contestatorului a fost valabilă fiind afectată doar de condiția rezolutorie a

atribuirii bunurilor în lotul acestora; condiția realizându-se, calitatea

contestatorului de proprietar a încetat odată cu pronunțarea sentinței

982/2001, astfel că nu s-a mai justificat nici rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între pârâții R. cu pârâții B. R.

Ca atare, instanța de fond nu mai

avea a se pronunța explicit asupra aspectelor la care se referă contestația, nu

numai că nu fusese sesizată cu un astfel de capăt de cerere, dar și pentru că

implicit prin hotărârea pronunțată, a acordat sulta corespunzător valorii reale

a bunurilor și a prețurilor curente ale acestora.

Problemele legate de cuantumul

sultei și a elementelor de evaluare a bunurilor nu pot forma obiectul

contestației la executare fondată pe dispozițiunile art. 400 C. proc. civ.,

deoarece vizează chestiuni de fond.

Celelalte aspecte privind cuantumul

sultei achitate în sumă de 112.893.768 și faptul că aceasta nu reprezintă sulta

integrală, actualizată cu indicele de inflație, sunt aspecte ce exced cadrul

procesual cu care instanța a fost sesizată [art. 400 alin. (1) C. proc. civ.]

și țin de fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului și care pot

forma obiectul unei contestații la executare propriu-zisă, prevăzută de art.

400 alin. (2) C. proc. civ.

Referirea instanței de apel la

procesul verbal de executare, privind sulta de 112.893.768 lei, achitată de

debitori și pusă la dispoziția creditorului contestator, nu reprezintă, așa cum

se susține în motivele de recurs, un plus petita ci un argument în sprijinul

concluziei la care s-a ajuns, în sensul că dispozitivul sentinței este clar și

nu ridică impedimente la executare. Așa fiind, criticile referitoare la încălcarea

dreptului la apărare al contestatorului sunt neavenite așa cum, de altfel,

chiar recurentul recunoaște la un moment dat în motivarea recursului, cum că

procesul-verbal al executorului judecătoresc nu are relevanță în cauză.

Față de cele de mai sus, recursul

declarat de C.A. împotriva deciziei 863/2004 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de C.A. împotriva deciziei nr. 863 din 15 aprilie 2004 a Curții de

Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.