ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5801/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 5

aprilie 2004, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 10763/8676 din 13

decembrie 2003 și emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i fie recunoscută

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, modificată și completată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că pârâta i-a respins cererea, prin care a solicitat să i se recunoască

perioada de refugiu, începând cu anul 1940, motivând că sunt inexactități cu

privire la datele de stare civilă ale sale și ale soțului.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1285 din 18 mai 2004, a

respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că reclamanta nu a probat cu acte că este persoană

persecutată politic, iar din actele de stare civilă depuse la dosar, respectiv

din certificatul său de naștere și cel de căsătorie, rezultă date

contradictorii cu privire la data și locul nașterii sale.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamanta, arătând că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu a

făcut dovada persecuției, fără a se pronunța asupra actului emis de Arhiva

Națională, a certificatului de naștere și declarațiilor martorilor. Cu privire

la faptul că numele soțului a fost înscris greșit în certificatul de căsătorie,

s-a obligat să depună hotărâre cu îndreptarea acestei erori materiale.

Recursul este întemeiat.

De prevederile art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, încadrându-se în una din situațiile prevăzute de lege.

Prin Normele de aplicare a O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a

fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive

etnice. În această categorie se includ și persoanele care au fost expulzate,

s-au refugiat, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație,

ca urmare a unui tratat bilateral.

Conform art. 6

1

din Legea

nr. 319/2002, pentru modificarea O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din H.G. nr.

127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente,

iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă

prevăzut de lege.

În speță, reclamanta a făcut dovada

persecuției etnice cu declarațiile martorilor B.M. și B.S., declarația de avere

dată la 9 septembrie 1940, de D.S., tatăl reclamantei, adeverința nr. 1949 din

11 aprilie 2003, a Asociației victimelor represiunilor staliniste - Secția

Cadrilater și acte de stare civilă.

Cu privire la erorile materiale

strecurate în actele de stare civilă, s-a depus sentința civilă nr. 7365 din 29

septembrie 2005, a Judecătoriei sectorului 2 București.

Recurenta-reclamantă a mai depus și

declarațiile martorilor V.T. și I.M.

Se constată, deci, că reclamanta

este îndreptățită să beneficieze de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000,

considerente pentru care se va admite recursul, se va casa sentința și, în

fond, se va admite acțiunea, cu consecința anulării hotărârii nr. 10763/8676

din 13 decembrie 2003, emisă de pârâtă.

Având în vedere că reclamanta a

depus cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000, la 16 aprilie 2003, iar

drepturile prevăzute de lege se acordă de la data de întâi a lunii următoare

celei în care s-a depus cererea, urmează a se obliga pârâta să acorde

reclamantei, aceste drepturi, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu data de 1 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.C.

împotriva sentinței civile nr. 1285 din 18 mai 2004 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în

fond, admite acțiunea formulată de reclamanta B.C.

Anulează hotărârea nr. 10763/8676

din 13 decembrie 2003, a Casei de Pensii a municipiului București.

Obligă pârâta să acorde reclamantei,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 -

6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 decembrie 2005.