ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6945/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 29 aprilie 2005, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F.V. la 18 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării preventive de la data de 29 august 2004 la zi. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată M.I.G., prin reprezentantul său legal M.M.

Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 200 milioane lei, cu titlu de daune morale, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., același inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând și suma de 400.000 lei onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în baza probelor administrate că, în seara zilei de 21 august 2004, partea vătămată M.I.G., însoțită fiind de numitele O.M. și T.A.M. s-a deplasat la C.C. din comuna Toporu, jud. Giurgiu, locație unde se organiza discoteca. În jurul orelor 1,30, partea vătămată a ieșit din discotecă cu scopul de a bea apă de la o fântână din apropiere fiind însoțită de martorul D.M.R.

cu care se împrietenise. În timp ce aceștia stăteau de vorbă, inculpatul M.F.V. s-a apropiat de aceștia provocându-l pe martor sub pretextul imaginar că acesta s-ar fi luat de sora lui, intenția inculpatului fiind aceea de a rămâne singur cu partea vătămată. Profitând că martorul D.M.R. s-a îndreptat spre discotecă, inculpatul a apucat-o pe partea vătămată de mână și a condus-o forțat pe o uliță din apropierea fântânii, unde a trântit-o pe iarbă și a început să o lovească cu pumnii în zona feței. Martorul D.M.R., auzind-o pe partea vătămată țipând după ajutor, s-a întors la fața locului, dar inculpatul l-a amenințat să îl va „tăia”, fapt ce l-a determinat să se întoarcă în discotecă. După plecarea martorului, inculpatul a bruscat-o din nou pe partea vătămată trăgând-o de păr și apoi, trântind-o la pământ, cu intenția vădită de a o viola.

Întrucât partea vătămată s-a împotrivit și a reușit să scape, inculpatul a urmărit-o în fugă pe aceasta și, după cca. 50 de metri, a reușit să o prindă trântind-o pe iarbă și a întreținut cu aceasta un act sexual normal. Ulterior partea vătămată l-a îmbrâncit pe inculpat și a reușit să se ridice, iar după ce s-a îmbrăcat a fost condusă de inculpat până la C.C. S-a reținut că din cuprinsul raportului medico-legal nr. 419/E/II din 22 august 2004 emis de S.J.M.L. Giurgiu a rezultat că partea vătămată M.I.G. prezenta la data examinării leziuni care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, prin tracțiunea firelor de păr, prin compresiune cu corpuri dure (degete, cu un ghiul) și prin mișcare, precum și o deflorare completă, ce poate data din data de 22 august 2004 și care necesita un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin urmare, prima instanță a apreciat că, în drept, fapta inculpatului care a întreținut un act sexual normal, prin constrângere, folosind acte de violență asupra părții vătămate care era minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în cauză reținându-se și art. 37 lit. b) C. pen. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul M.F.V. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și susținând că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanțele sale personale (tânăr, a recunoscut și regretat fapta comisă) și a solicitat reducerea cuantumului acesteia sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 534/ A din 29 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.F.V., a computat prevenția acestuia de la 29 august 2004 la zi și a menținut arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că în speță nu se justifică reținerea vreunei circumstanțe atenuante, în favoarea acestuia și nici nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Totodată, l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, inculpatul, în termen legal a declarat recurs, invocând motivele prevăzute de art. 385 9 cpt.14 C. proc.

pen. Examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, ambele instanțe au efectuat o justă individualizare a pedepsei, aplicate inculpatului M.F.V., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Or, stabilind pedeapsa principală de 18 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, instanțele au avut în vedere, atât gravitatea deosebită a faptei săvârșite prin violență, asupra unei minore de 14 ani, care era virgină la data comiterii faptei și căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale), cât și persoana inculpatului care a manifestat perseverență infracțională, (fiind anterior condamnat de 4 ori), criterii esențiale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea faptei deduse judecății, nu se constată temeiuri pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante legale reținute în favoarea acestuia, instanțele anterioare individualizând în mod corect cuantumul pedepselor aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al pedepsei nefiind apt a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de infracțiuni, în ultima perioadă de timp. Infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală libertatea sexuală.

Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în consecință, manifestările nejustificate de clemență, nu ar face decât să încurajeze, la modul general comportamentul antisocial și să ridice nivelul insecurității personale. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora, iar pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.V., împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 29 august 2004 la 9 decembrie 2005. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.V. împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 august 2004 la 9 decembrie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 decembrie 2005.