ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6945/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171 din 29

aprilie 2005, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M.F.V. la 18 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului și conform art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia, durata reținerii și arestării

preventive de la data de 29 august 2004 la zi.

S-a admis acțiunea civilă formulată

de partea vătămată M.I.G., prin reprezentantul său legal M.M.

Prin aceeași sentință s-a dispus

obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 200 milioane

lei, cu titlu de daune morale, iar în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.,

același inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 3.000.000 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, incluzând și suma de 400.000 lei

onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în baza probelor administrate că, în seara zilei de 21

august 2004, partea vătămată M.I.G., însoțită fiind de numitele O.M. și T.A.M. s-a

deplasat la C.C. din comuna Toporu, jud. Giurgiu, locație unde se organiza

discoteca.

În jurul orelor 1,30, partea

vătămată a ieșit din discotecă cu scopul de a bea apă de la o fântână din

apropiere fiind însoțită de martorul D.M.R. cu care se împrietenise. În timp ce

aceștia stăteau de vorbă, inculpatul M.F.V. s-a apropiat de aceștia

provocându-l pe martor sub pretextul imaginar că acesta s-ar fi luat de sora

lui, intenția inculpatului fiind aceea de a rămâne singur cu partea vătămată.

Profitând că martorul D.M.R. s-a îndreptat spre discotecă, inculpatul a

apucat-o pe partea vătămată de mână și a condus-o forțat pe o uliță din

apropierea fântânii, unde a trântit-o pe iarbă și a început să o lovească cu

pumnii în zona feței.

Martorul D.M.R., auzind-o pe partea

vătămată țipând după ajutor, s-a întors la fața locului, dar inculpatul l-a

amenințat să îl va „tăia”, fapt ce l-a determinat să se întoarcă în discotecă.

După plecarea martorului, inculpatul

a bruscat-o din nou pe partea vătămată trăgând-o de păr și apoi, trântind-o la

pământ, cu intenția vădită de a o viola. Întrucât partea vătămată s-a

împotrivit și a reușit să scape, inculpatul a urmărit-o în fugă pe aceasta și,

după cca. 50 de metri, a reușit să o prindă trântind-o pe iarbă și a întreținut

cu aceasta un act sexual normal. Ulterior partea vătămată l-a îmbrâncit pe inculpat

și a reușit să se ridice, iar după ce s-a îmbrăcat a fost condusă de inculpat

până la C.C.

S-a reținut că din cuprinsul

raportului medico-legal nr. 419/E/II din 22 august 2004 emis de S.J.M.L. Giurgiu

a rezultat că partea vătămată M.I.G. prezenta la data examinării leziuni care

au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, prin

tracțiunea firelor de păr, prin compresiune cu corpuri dure (degete, cu un

ghiul) și prin mișcare, precum și o deflorare completă, ce poate data din data

de 22 august 2004 și care necesita un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare.

Prin urmare, prima instanță a

apreciat că, în drept, fapta inculpatului care a întreținut un act sexual

normal, prin constrângere, folosind acte de violență asupra părții vătămate

care era minoră, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol,

faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., în cauză

reținându-se și art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul M.F.V. a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și susținând

că pedeapsa aplicată este prea mare, în raport de circumstanțele sale personale

(tânăr, a recunoscut și regretat fapta comisă) și a solicitat reducerea

cuantumului acesteia sub minimul special, prin reținerea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 534/

A din 29 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.F.V.,

a computat prevenția acestuia de la 29 august 2004 la zi și a menținut

arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că în speță nu se justifică

reținerea vreunei circumstanțe atenuante, în favoarea acestuia și nici nu se

impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Totodată, l-a obligat pe

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Fiind nemulțumit de soluția

pronunțată, inculpatul, în termen legal a declarat recurs, invocând motivele

prevăzute de art. 385

9

cpt.14 C. proc. pen.

Examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție

constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor

administrate în cauză, dând faptei comisă de acesta încadrarea juridică

corespunzătoare.

De asemenea, ambele instanțe au

efectuat o justă individualizare a pedepsei, aplicate inculpatului M.F.V., atât

sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Or, stabilind pedeapsa principală de

18 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol, instanțele au

avut în vedere, atât gravitatea deosebită a faptei săvârșite prin violență,

asupra unei minore de 14 ani, care era virgină la data comiterii faptei și

căreia i-a cauzat leziuni ce au necesitat 5-7 zile îngrijiri medicale), cât și

persoana inculpatului care a manifestat perseverență infracțională, (fiind

anterior condamnat de 4 ori), criterii esențiale de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen.

Reexaminând cauza sub aspectul

criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru

săvârșirea faptei deduse judecății, nu se constată temeiuri pentru a se da o

mai mare eficiență circumstanțelor atenuante legale reținute în favoarea

acestuia, instanțele anterioare individualizând în mod corect cuantumul

pedepselor aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al pedepsei nefiind apt

a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care a fost

săvârșită infracțiunea, cât și a numărului sporit al acestui tip de

infracțiuni, în ultima perioadă de timp.

Infracțiunea dedusă judecății

prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei

importante valori sociale ocrotite de legea penală libertatea sexuală.

Criteriile de individualizare

prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice

făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în consecință,

manifestările nejustificate de clemență, nu ar face decât să încurajeze, la

modul general comportamentul antisocial și să ridice nivelul insecurității

personale.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., și creând

o disproporție între scopul și rezultatul acestora, iar pe cale de consecință,

în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.V.,

împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29 iunie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la

29 august 2004 la 9 decembrie 2005.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.F.V. împotriva deciziei penale nr. 534/ A din 29 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 august 2004 la

9 decembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat să

plătească suma de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2005.