ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6275/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 80 din 23

februarie 2005, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.R., la 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, în condițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

A fost obligat solidar cu partea

responsabilă civilmente SC P.I. SRL la plata sumelor de:

- 11060.672 lei despăgubiri civile

către partea civilă Spitalul de Urgență Petroșani;

- 230.000.000 lei despăgubii civile

către partea civilă D.C., reprezentând daune morale și materiale

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul

a reținut următoarele:

Inculpatul a fost încadrat ca agent

de pază la E.M.L., fiind agentul SC P.I. SRL, având printre alte atribuțiuni,

și aceea de a reține și preda poliției persoanele surprinse furând cărbuni.

La data de 3 noiembrie 2003, în

incinta perimetrului a cărei pază o asigura inculpatul, au pătruns victima D.O.

și martora T.R. cu intenția de a sustrage cărbuni.

Au fost surprinse de inculpatul C.R.

care a lovit martora cu palma, apoi victima D.O., pe aceasta din urmă cu un corp

contondent, pe tot corpul, cauzându-i un traumatism cranio – cerebral subdural

supraacut produs prin decelare bruscă.

Leziunile produse au condus la

deces, raportul de expertiză medico – legală concluzionând că acesta s-a

datorat inhibiției sistemului nervos urmare loviturilor aplicate cu un corp

dur, contondent.

Fapta, în modalitatea în care a fost

comisă, constituie infracțiunea la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

fiind dovedită cu declarația martorei T.R., raportul de expertiză medico –

legală și declarația inculpatului.

În cursul urmăririi penale și

cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut parțial fapta, acceptând că

este posibil ca loviturile aplicate să fi condus la decesul victimei.

Apelul declarat de inculpat părții

civile D.C. și partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL a fost respins de

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 141/A/2005.

Curtea de Apel a apreciat că

pedeapsa aplicată inculpatului C.R. este just individualizată, iar partea

civilă D.C. nu a discutat și existența unui alt prejudiciu decât cel stabilit

de instanța de fond.

A respins, de asemenea, apelul

părții responsabile civilmente SC P.I. S.R.L, prin care acesta a solicitat

înlăturarea obligării sale solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor civile,

în calitate de comitent.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpatul C.R. și partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL, reiterând

motivele de casare în apel.

Recursurile sunt nefondate și vor fi

respinse ca atare.

Inculpatul C.R. a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor

atenuante.

Examinând motivul de casare invocat

de inculpat, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect

situația de fapt încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.

Referitor la pedeapsa de 7 ani

închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost just

individualizată, avându-se în vedere, gradul ridicat de pericol social al faptei,

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și persoana inculpatului, care nu

este recunoscut cu antecedente penale.

În consecință, recursul inculpatului

va fi respins, ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

- Partea responsabilă civilmente SC P.I.

SRL a invocat, ca motiv de casare, împrejurarea că în mod greșit a fost

obligată solidar cu inculpatul C.R. la plata despăgubirilor civile către partea

civilă D.C., întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de către

acesta, care în calitate de agent de pază al societății nu a respectat întocmai

atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în fișa postului.

Motivul invocat este nefondat.

Spre deosebire de răspunderea penală,

care este personală în materie civilă există posibilitatea antrenării răspunderii

civile și a altor persoane, în afara celor care au comis fapte generatoare de

prejudicii fiind vorba de o răspundere complementară indirectă, stabilirea unei

astfel de răspunderi are la bază existența unor relații între autorul

prejudiciului și persoana chemată să răspundă civil pentru prejudiciul cauzat

prin infracțiunea comisă de acesta.

În accepțiunea dispozițiilor art. 24

alin. (3) C. proc. pen., această persoană se numește parte responsabilă

civilmente.

În speță, temeiul răspunderii îl

constituie dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., răspunderea comitentului

pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile încredințate.

Din examinarea dosarului rezultă împrejurarea

de necontestat, că inculpatul C.R. îndeplinea funcția de agent de pază fiind

angajat în această calitate la SC P.I. SRL, având atribuțiuni de serviciu

asigurarea pazei în perimetrul obiectivului, să ia măsuri de conservare și pază

a valorilor sau bunurilor, să nu permită accesul persoanelor străine în incintă

să predea poliției făptuitorul unui furt prins în flagrant etc., la data

săvârșirii faptei fiind în exercitarea tocmai a acestor atribuții.

Împrejurarea că și-a depășit

atribuțiile în sensul lovirii victimei, așa cum susține recurenta, nu înlătură

răspunderea sa pentru fapta altuia.

În temeiul art. 1000 alin. (1) C.

civ., răspunderea comitentului este angajată, în primul rând, pentru daune

cauzate de prepus când acesta realizează atribuțiile derivând din funcția

încredințată, conform indicațiilor date de comitent, în limitele și interesul

acestuia.

De asemenea, răspunderea acestui

intervine și în cazul în care prepusul acționând în cadrul funcției

încredințate în interesul comitentului, săvârșește o faptă cauzatoare de daune,

prin îndeplinirea atribuțiilor într-un mod necorespunzător ori prin depășirea

lor abuzivă.

Se constată că, în cauză inculpatul C.R.

în calitatea sa de prepus al comitentului SC P.I. SRL, în timpul exercitării

funcției încredințate și a exercitat în mod necorespunzător aceste atribuții,

care aveau legătură cu funcția încredințată.

Recursul va fi astfel respins, ca

nefondat, cu obligarea SC P.I. SRL și inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul C.R. și de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL

București, filiala Petroșani, împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 10 mai

2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă recurenții la plata sumei de

220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului

intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

noiembrie 2005.