ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6275/2005

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 80 din 23 februarie 2005, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.R., la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în condițiile art. 71 – art. 64 C. pen. A fost obligat solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL la plata sumelor de: - 11060.672 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul de Urgență Petroșani; - 230.000.000 lei despăgubii civile către partea civilă D.C., reprezentând daune morale și materiale Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Inculpatul a fost încadrat ca agent de pază la E.M.L., fiind agentul SC P.I.

SRL, având printre alte atribuțiuni, și aceea de a reține și preda poliției persoanele surprinse furând cărbuni. La data de 3 noiembrie 2003, în incinta perimetrului a cărei pază o asigura inculpatul, au pătruns victima D.O. și martora T.R. cu intenția de a sustrage cărbuni. Au fost surprinse de inculpatul C.R. care a lovit martora cu palma, apoi victima D.O., pe aceasta din urmă cu un corp contondent, pe tot corpul, cauzându-i un traumatism cranio – cerebral subdural supraacut produs prin decelare bruscă. Leziunile produse au condus la deces, raportul de expertiză medico – legală concluzionând că acesta s-a datorat inhibiției sistemului nervos urmare loviturilor aplicate cu un corp dur, contondent.

Fapta, în modalitatea în care a fost comisă, constituie infracțiunea la loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fiind dovedită cu declarația martorei T.R., raportul de expertiză medico – legală și declarația inculpatului. În cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut parțial fapta, acceptând că este posibil ca loviturile aplicate să fi condus la decesul victimei. Apelul declarat de inculpat părții civile D.C. și partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL a fost respins de Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 141/A/2005. Curtea de Apel a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului C.R. este just individualizată, iar partea civilă D.C. nu a discutat și existența unui alt prejudiciu decât cel stabilit de instanța de fond.

A respins, de asemenea, apelul părții responsabile civilmente SC P.I. S.R.L, prin care acesta a solicitat înlăturarea obligării sale solidar cu inculpatul la plata cheltuielilor civile, în calitate de comitent. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul C.R. și partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL, reiterând motivele de casare în apel. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare. Inculpatul C.R. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, prin reținerea circumstanțelor atenuante. Examinând motivul de casare invocat de inculpat, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.

Referitor la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că aceasta a fost just individualizată, avându-se în vedere, gradul ridicat de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și persoana inculpatului, care nu este recunoscut cu antecedente penale. În consecință, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare. - Partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL a invocat, ca motiv de casare, împrejurarea că în mod greșit a fost obligată solidar cu inculpatul C.R. la plata despăgubirilor civile către partea civilă D.C., întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de către acesta, care în calitate de agent de pază al societății nu a respectat întocmai atribuțiile și responsabilitățile prevăzute în fișa postului.

Motivul invocat este nefondat. Spre deosebire de răspunderea penală, care este personală în materie civilă există posibilitatea antrenării răspunderii civile și a altor persoane, în afara celor care au comis fapte generatoare de prejudicii fiind vorba de o răspundere complementară indirectă, stabilirea unei astfel de răspunderi are la bază existența unor relații între autorul prejudiciului și persoana chemată să răspundă civil pentru prejudiciul cauzat prin infracțiunea comisă de acesta. În accepțiunea dispozițiilor art. 24 alin. (3) C. proc. pen., această persoană se numește parte responsabilă civilmente. În speță, temeiul răspunderii îl constituie dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile încredințate.

Din examinarea dosarului rezultă împrejurarea de necontestat, că inculpatul C.R. îndeplinea funcția de agent de pază fiind angajat în această calitate la SC P.I. SRL, având atribuțiuni de serviciu asigurarea pazei în perimetrul obiectivului, să ia măsuri de conservare și pază a valorilor sau bunurilor, să nu permită accesul persoanelor străine în incintă să predea poliției făptuitorul unui furt prins în flagrant etc., la data săvârșirii faptei fiind în exercitarea tocmai a acestor atribuții. Împrejurarea că și-a depășit atribuțiile în sensul lovirii victimei, așa cum susține recurenta, nu înlătură răspunderea sa pentru fapta altuia. În temeiul art. 1000 alin. (1) C. civ., răspunderea comitentului este angajată, în primul rând, pentru daune cauzate de prepus când acesta realizează atribuțiile derivând din funcția încredințată, conform indicațiilor date de comitent, în limitele și interesul acestuia.

De asemenea, răspunderea acestui intervine și în cazul în care prepusul acționând în cadrul funcției încredințate în interesul comitentului, săvârșește o faptă cauzatoare de daune, prin îndeplinirea atribuțiilor într-un mod necorespunzător ori prin depășirea lor abuzivă. Se constată că, în cauză inculpatul C.R. în calitatea sa de prepus al comitentului SC P.I. SRL, în timpul exercitării funcției încredințate și a exercitat în mod necorespunzător aceste atribuții, care aveau legătură cu funcția încredințată. Recursul va fi astfel respins, ca nefondat, cu obligarea SC P.I. SRL și inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.R. și de partea responsabilă civilmente SC P.I. SRL București, filiala Petroșani, împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 10 mai 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurenții la plata sumei de 220 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2005.