ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3886/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 199 din 17 martie 2003 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat inculpatul

C.I. la pedepsele de: 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzută de art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea de furt prevăzută de art. 208 și art. 209 lit.

g), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a dispus conform art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

15 ani închisoare.

Instanța a reținut că în ziua de 9

martie 2002, inculpatul a aflat de la părinții concubinei sale că acestora li

s-a furat un curcan și că îi bănuiesc pe vecinii lor, soții A.G. și E.

Inculpatul însoțit de martorul V.P. s-a dus la locuința familiei A. unde l-au

găsit pe S.D., pe care, în final, toți l-au acuzat de furtul curcanului. Pentru

acest motiv inculpatul și cu V.P. au început să-l lovească, l-au scos apoi în

curte, unde inculpatul a luat un târnăcop și i-a aplicat victimei o lovitură

puternică în frunte doborându-l la pământ. Cei doi au plecat, dar ulterior

inculpatul a revenit și a luat de la victimă o haină și o pereche de pantofi.

Victima a decedat la spital în ziua

de 20 martie 2002, stabilindu-se că moartea s-a datorat traumatismului

cranio-cerebral cu fracturi craniene de boltă, iradiate la bază.

Apelul declarat în cauză de inculpat

a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timișoara prin decizia penală nr.

186 din 8 mai 2003.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs susținând, ca și în apel, că nu a lovit victima.

Examinându-se actele dosarului se

constată că susținerea recurentului că nu a comis infracțiunea de omor nu este

justificată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză.

Inculpatul a recunoscut doar că a

aplicat victimei S.D. o lovitură cu pumnul pentru a-l despărți de martorul

V.P., precum și faptul că i-a sustras haina și pantofii.

Lovirea victimei cu târnăcopul de

către inculpat rezultă însă din declarațiile constante ale martorului A.G.,

care a văzut întreaga desfășurarea a conflictului, coroborate cu declarațiile

martorilor V.F., F.R. și V.A.

Vinovăția inculpatului a fost astfel

corect reținută de ambele instanțe, care au stabilit încadrarea juridică legală

a infracțiunilor de omor și de furt comise de inculpat și au aplicat pedepse cu

respectarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În consecință, recursul declarat de

inculpat se va respinge ca nefondat cu obligarea recurentului la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 186/a din 8 mai 2003

a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 martie 2002 la 19 septembrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.