ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 22 mai 2006 a Tribunalului Constanța a fost condamnat inculpatul I.G., în baza art. 183 C. pen., la 5 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 1050 RON către C.A.S. Constanța și de 50.000 RON către partea civilă B.L. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în fapt că, în noaptea de 4 mai 2005, în jurul orelor 23,00, victima B.D. se deplasa pe str. Bravilor din Constanța, după ce anterior consumase băuturi alcoolice. S-a oprit în dreptul imobilului cu nr. 5, în apropierea unui salon de frizerie, care funcționează în acel imobil, protejat și monitorizat de firma de pază SC A.P.

SRL constatând că se declanșase alarma. Victima a bătut în gratiile geamului după care și-a continuat deplasarea. Ca urmare a zgomotului produs au ieșit în stradă martorii P.I. care locuia pe str. Bravilor și V.P. proprietarul frizeriei. Acesta din urmă, crezând că B.D. a declanșat alarma, l-a ajuns din urmă și l-a condus în fața imobilului. Același martor a sesizat dispeceratul SC A.P. SRL care asigura supravegherea imobilului și care cu o zi înainte montase sistemul de alarmă. La locul respectiv, cu autoturismul s-a deplasat echipajul compus din inculpatul I.G. și martorul S.L. Inculpatul a coborât primul din autoturism, s-a apropiat de victimă și fără un motiv întemeiat i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona toracică stânga urmată de o lovitură cu pumnul în față.

În urma loviturilor, victima s-a dezechilibrat, s-a izbit cu capul de peretele imobilului după care s-a prăbușit la pământ, lovindu-se violent cu capul de planul dur al trotuarului. Victima a rămas pe trotuar întinsă cu fața în sus, în stare de inconștiență, o parte din martorii oculari observând că sângerează în regiunea urechii stângi. Ca urmare, victima a fost internată la Spitalul Clinic județean Constanța cu diagnosticul „traumatism cranio-toracic stâng, otoragie stângă” fiind supus unei intervenții chirurgicale pentru hematom de emisfer drept cu efect de masă asupra structurilor media-sagitale, practicându-se craniectomie temporal drept.

Evoluția postoperatorie a fost nefavorabilă, victima intrând în comă, la 5 februarie 2005 și decedând apoi la 6 mai 2005. Potrivit raportului de constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se edemului de boltă și bază de craniu operat, complicat în final cu perforație acută gastrică, pe fond de stres post traumatic. Leziunile de violență constatate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure și lovire de plan dur în 4 mai 2005. Între leziunile cranio-cerebrale și deces există legătură de cauzabilitate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute în baza procesului-verbal de cercetare a locului faptei întocmit de organele de urmărire penală, a raportului de constatare medico-legală, a declarațiilor martorilor S.L., V.P., V.V., P.R., A.B.G., A.M.F., P.I.

și V.M.G., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Referitor la soluționarea laturii civile s-a apreciat că inculpatul urmează a acoperi cheltuielile de spitalizare a victimei de 1050 RON și daunele morale cerute de mama victimei. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 185 din 26 septembrie 2006, a respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondate criticile formulate în sensul că trebuiau reținute dispozițiile art. 73 și 74 C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub minimul legal și aplicării beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 81 și 13 C. pen.

Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 5 ani și 6 luni a fost individualizată înspre minimul legal, că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 73 C. pen., nerezultând din materialul probator al cauzei vreun act provocator din partea victimei, că de asemenea nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante și că modalitatea de executare a fost corect stabilită de prima instanță. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul I.G. care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând reducerea sub minimul legal prin aplicarea circumstanțelor atenuante și suspendarea condiționată a noii pedepse, conform art. 81 și 13 C. pen.

Totodată, inculpatul a criticat hotărârea și sub aspectul laturii civile susținând că s-a comis o eroare gravă de fapt din cele prevăzute în art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., prin stabilirea unei despăgubiri de 1050 RON în favoarea C.A.S. Constanța în loc de 902,80 lei cum s-a reținut la urmărirea penală. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. Recursul declarat nu este întemeiat. 1. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului I.G. în săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 182 C. pen.

Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că, în noaptea de 4 mai 2005, inculpatul, agent la o firmă de pază, fără motiv, a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în zona toracică stânga urmată de o lovitură cu piciorul în față, determinând dezechilibrarea victimei și izbirea ei cu capul de peretele unui mobil, urmată de prăbușirea la pământ și lovirea violentă cu capul de planul dur al trotuarului. Ca urmare victima a suferit un traumatism cranio-toracic stâng, fiind supusă unei intervenții chirurgicale și cu toate îngrijirile de specialitate acordate s-a produs decesul.

S-a stabilit prin actul medico-legal din dosar că moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se edemului cerebral și hemoragiei meningo-cerebrale, consecințe ale unui traumatism de boltă și bază de craniu operat, complicat în final cu perforații acută gastrică pe fond de stres, postraumatic, existând legătură de cauzalitate între leziunile cranio-cerebrale produse de inculpat la 4 mai 2005 și deces. A rezultat în baza materialului probator că inculpatul, pe plan subiectiv a acționat cu intenția de aplicare a unei corecții victimei, bănuită, pe nedrept de declanșarea sistemului de alarmă, decesul fiind o consecință praeterintenționată.

Referitor la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului se constată că instanțele s-au orientat, în mod justificat la o sancțiune situată aproape de minimul legal, având în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o conduită general bună în familie și societate, a recunoscut și regretat cele întâmplate. Se mai constată că, această pedeapsă, cu executare în regim de detenție, este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a făptuitorului.

Întrucât au fost respectate dispozițiile legale menționate, iar din analiza datelor dosarului nu se constată existența unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația juridică a circumstanțelor atenuante, care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal, critica inculpatului în sensul greșitei individualizări a sancțiunii nu poate fi primită. 2. Privitor la soluționarea cererii de despăgubiri formulată de C.A.S. Constanța se constată că inițial la urmărirea penală a fost solicitată suma de 902,80 RON în baza unui deviz estimativ pentru ca ulterior în cadrul cercetării judecătorești să se majoreze acest cuantum la 1050 RON, conform calculului final întocmit în temeiul raportării făcute de Spitalul Clinic județean Constanța și a fișei individuale a persoanei vătămate.

Întrucât instanțele au stabilit despăgubirile în baza acestor ultime acte iar suma de 1050 RON a fost corect acordată părții civile menționate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpat în recurs. 3. Față de considerentele ce preced constatând neîntemeiate motivele de recurs formulate și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 185/ P din 26 septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2007 .