ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 238 din 22 mai 2006 a Tribunalului Constanța a fost
condamnat inculpatul I.G., în baza art. 183 C. pen., la 5 ani și 6 luni
închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la
plata sumelor de 1050 RON către C.A.S. Constanța și de 50.000
RON către partea civilă B.L.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța a reținut, în fapt că, în
noaptea de 4 mai 2005, în jurul orelor 23,00, victima B.D. se deplasa pe str. Bravilor
din Constanța, după ce anterior consumase băuturi alcoolice. S-a
oprit în dreptul imobilului cu nr. 5, în apropierea unui salon de frizerie,
care funcționează în acel imobil, protejat și monitorizat de
firma de pază SC A.P. SRL constatând că se declanșase alarma.
Victima a bătut în
gratiile geamului după care și-a continuat deplasarea.
Ca urmare a zgomotului
produs au ieșit în stradă martorii P.I. care locuia pe str. Bravilor
și V.P. proprietarul frizeriei.
Acesta din urmă,
crezând că B.D. a declanșat alarma, l-a ajuns din urmă și
l-a condus în fața imobilului. Același martor a sesizat dispeceratul
SC A.P. SRL care asigura supravegherea imobilului și care cu o zi înainte
montase sistemul de alarmă.
La locul respectiv, cu
autoturismul s-a deplasat echipajul compus din inculpatul I.G. și martorul
S.L.
Inculpatul a coborât primul
din autoturism, s-a apropiat de victimă și fără un motiv
întemeiat i-a aplicat o lovitură cu piciorul în zona toracică stânga
urmată de o lovitură cu pumnul în față.
În urma loviturilor, victima
s-a dezechilibrat, s-a izbit cu capul de peretele imobilului după care s-a
prăbușit la pământ, lovindu-se violent cu capul de planul dur al
trotuarului.
Victima a rămas pe
trotuar întinsă cu fața în sus, în stare de
inconștiență, o parte din martorii oculari observând că
sângerează în regiunea urechii stângi.
Ca urmare, victima a fost
internată la Spitalul Clinic județean Constanța cu diagnosticul
„traumatism cranio-toracic stâng, otoragie stângă” fiind supus unei
intervenții chirurgicale pentru hematom de emisfer drept cu efect de masă
asupra structurilor media-sagitale, practicându-se craniectomie temporal drept.
Evoluția postoperatorie
a fost nefavorabilă, victima intrând în comă, la 5 februarie 2005
și decedând apoi la 6 mai 2005.
Potrivit raportului de
constatare medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea
datorându-se edemului de boltă și bază de craniu operat,
complicat în final cu perforație acută gastrică, pe fond de
stres post traumatic. Leziunile de violență constatate s-au putut
produce prin lovire cu corpuri dure și lovire de plan dur în 4 mai 2005.
Între leziunile cranio-cerebrale
și deces există legătură de cauzabilitate.
Situația de fapt
și vinovăția inculpatului au fost reținute în baza
procesului-verbal de cercetare a locului faptei întocmit de organele de
urmărire penală, a raportului de constatare medico-legală, a
declarațiilor martorilor S.L., V.P., V.V., P.R., A.B.G., A.M.F., P.I. și
V.M.G., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Referitor la
soluționarea laturii civile s-a apreciat că inculpatul urmează a
acoperi cheltuielile de spitalizare a victimei de 1050 RON și daunele
morale cerute de mama victimei.
Curtea de Apel
Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori
și de familie, prin decizia penală nr. 185 din 26 septembrie 2006, a
respins apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei
instanțe considerând nefondate criticile formulate în sensul că
trebuiau reținute dispozițiile art. 73 și 74 C. pen., cu
consecința reducerii pedepsei sub minimul legal și aplicării
beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei,
conform art. 81 și 13 C. pen.
Astfel, s-a apreciat că
pedeapsa de 5 ani și 6 luni a fost individualizată înspre minimul
legal, că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 73 C. pen.,
nerezultând din materialul probator al cauzei vreun act provocator din partea
victimei, că de asemenea nu se justifică reținerea de
circumstanțe atenuante și că modalitatea de executare a fost
corect stabilită de prima instanță.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs în termen legal inculpatul I.G. care, invocând
dispozițiile art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a
susținut că pedeapsa aplicată este prea severă solicitând
reducerea sub minimul legal prin aplicarea circumstanțelor atenuante
și suspendarea condiționată a noii pedepse, conform art. 81
și 13 C. pen.
Totodată, inculpatul a
criticat hotărârea și sub aspectul laturii civile susținând
că s-a comis o eroare gravă de fapt din cele prevăzute în art. 385
9
alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., prin stabilirea unei despăgubiri de 1050
RON în favoarea C.A.S. Constanța în loc de 902,80 lei cum s-a reținut
la urmărirea penală.
S-a solicitat admiterea
recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul declarat nu este
întemeiat.
Din examinarea actelor
și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au
stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția
inculpatului I.G. în săvârșirea infracțiunii de loviri
cauzatoare de moarte prevăzută de art. 182 C. pen.
Probele administrate în
cauză, evocate mai sus, au confirmat că, în noaptea de 4 mai 2005,
inculpatul, agent la o firmă de pază, fără motiv, a aplicat
victimei o lovitură cu piciorul în zona toracică stânga urmată
de o lovitură cu piciorul în față, determinând dezechilibrarea
victimei și izbirea ei cu capul de peretele unui mobil, urmată de
prăbușirea la pământ și lovirea violentă cu capul de
planul dur al trotuarului.
Ca urmare victima a suferit
un traumatism cranio-toracic stâng, fiind supusă unei intervenții
chirurgicale și cu toate îngrijirile de specialitate acordate s-a produs
decesul.
S-a stabilit prin actul
medico-legal din dosar că moartea victimei a fost violentă, ea
datorându-se edemului cerebral și hemoragiei meningo-cerebrale,
consecințe ale unui traumatism de boltă și bază de craniu
operat, complicat în final cu perforații acută gastrică pe fond
de stres, postraumatic, existând legătură de cauzalitate între
leziunile cranio-cerebrale produse de inculpat la 4 mai 2005 și deces.
A rezultat în baza
materialului probator că inculpatul, pe plan subiectiv a acționat cu
intenția de aplicare a unei corecții victimei, bănuită, pe
nedrept de declanșarea sistemului de alarmă, decesul fiind o
consecință praeterintenționată.
Referitor la pedeapsa de 5
ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului se constată
că instanțele s-au orientat, în mod justificat la o sancțiune
situată aproape de minimul legal, având în vedere, conform art. 72 C. pen.,
pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și
persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale, a avut anterior o
conduită general bună în familie și societate, a recunoscut
și regretat cele întâmplate.
Se mai constată
că, această pedeapsă, cu executare în regim de detenție,
este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea și
reeducarea inculpatului, prevenirea de noi infracțiuni și
reintegrarea în comunitate a făptuitorului.
Întrucât au fost respectate
dispozițiile legale menționate, iar din analiza datelor dosarului nu
se constată existența unor împrejurări din cele prevăzute
de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificația
juridică a circumstanțelor atenuante, care să justifice
coborârea pedepsei sub minimul legal, critica inculpatului în sensul
greșitei individualizări a sancțiunii nu poate fi primită.
Privitor la
soluționarea cererii de despăgubiri formulată de C.A.S.
Constanța se constată că inițial la urmărirea
penală a fost solicitată suma de 902,80 RON în baza unui deviz
estimativ pentru ca ulterior în cadrul cercetării judecătorești
să se majoreze acest cuantum la 1050 RON, conform calculului final
întocmit în temeiul raportării făcute de Spitalul Clinic
județean Constanța și a fișei individuale a persoanei
vătămate.
Întrucât instanțele au
stabilit despăgubirile în baza acestor ultime acte iar suma de 1050 RON a
fost corect acordată părții civile menționate, nu
subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpat în recurs.
Față de
considerentele ce preced constatând neîntemeiate motivele de recurs formulate
și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele
prevăzute de art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., care pot fi
luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli
judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul
pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul
Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 185/ P din 26
septembrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală
și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat
să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din
care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,
se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 22 ianuarie 2007 .