ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2008

Asupra recursurilor de față; În baza actelor si lucrărilor dosarului constata următoarele: Prin sentința penala nr. 322 din 21 iunie 2007 a Tribunalului Brașov, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul M.M.M. din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzuta de art. 183 C. pen. Î n temeiul art. 183 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.M.M, la pedeapsa de 5 ani închisoare . Î n baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. A fost obligat inculpatul sa plătească pârtilor civile G.Z.

ș i G.I. următoarele sume cu titlul de despăgubiri civile, sume care vor fi actualizate in raport cu indicele de inflație de la data plații efective: câte 25 000 lei daune morale si cate 2625,35 lei daune materiale. Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut in esența următoarea situație de fapt: La data de 7 iulie 2005, in jurul orelor 13,10 victima G.C. se deplasa in incinta Galeriilor Orizont, unde s-a întâlnit cu martorul M.O. (fratele inculpatului), care l-a izbit. Victima, surprinsa de gestul acestuia a ridicat mâna, fără a-l lovi pe inculpat. Martorul, enervat de gestul victimei s-a deplasat la standul 59, unde se afla fratele sau (inculpatul) căruia i-a cerut ajutorul.

Î n aceasta situație martorul si inculpatul au fugit după victima, spre ușa de ieșire din complex. Potrivit înregistrărilor video si a planșei foto, la orele 13:16:41 victima a ieșit din complex si imediat a fost lovita de martorul M.O. cu palma in zona stânga a fetei, cazând lângă un cos cu flori. Victima a încercat sa se ridice, moment in care inculpatul a lovit-o cu piciorul in zona bărbiei submandibular, iar in urma acestei lovituri victima s-a lovit cu capul de aleea pe care se găsea. În aceste circumstanțe victimei a început sa îi curgă sânge din nas si bărbie, împrejurare observata de inculpat și de fratele acestuia. Inculpatul speriat de faptul că victima își pierduse cunoștința a chemat ambulanța.

Inculpatul nu a recunoscut că a lovit victima în zona submandibular, ci doar în zona pieptului, declarație care este infirmată de actele medicale și de declarația martorului M.O. Instanța a constatat că în raport de actele medico-legale, aflate la dosarul cauzei, există o legătură de cauzalitate între lovitura aplicată de către inculpat și de moartea victimei G.C., deoarece astfel cum se arată în actele medico-legale moartea victimei a fost cauzată de contuziile cerebrale consecutive fracturii osului occipital. În avizul Comisie de la Institutul Național de Medicină Legală se consolidează ideea exprimată de medicii legiști de la SJML Brașov, respectiv faptul că leziunile tanatogeneratoare cranio-cerebrale s-au produs prin lovire cu un corp dur, urmată de cădere propulsată și lovire de plan dur.

Î mprejurarea că victima G.C. a avut o comportare neglijentă în sensul că a părăsit spitalul, semnând pe proprie răspundere în acest sens nu este de natură a întrerupe raportul cauzal între activitatea de lovire și moartea victimei, moartea acestuia fiind rezultatul exclusiv al fracturilor craniene cauzate prin acțiunea exercitată de inculpat. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate de partea specială, gradul de pericol social foarte ridicat al infracțiunii, rezultatul produs, atitudinea inculpatului prin care s-a îngreunat procesul de aflare al adevărului. Î mpotriva aceste hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.M.M., care au criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, procurorul a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, arătând că față de modalitatea concretă de comitere a faptei, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului. Inculpatul M.M.M. a criticat hotărâre pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări a sa, solicitând desființarea hotărârii și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 189/A din 27 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpatul M.M.M., a desființat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, și în rejudecare în aceste limite a fost redusă pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

în baza art. 86 1 C. proc. pen. a fost dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani. Totodată, a fost respins ca nefondat recursul declarat de Parchet ca fiind nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că în procesul de individualizare a pedepsei aplicate, prima instanță deși a reținut lipsa antecedentelor penale ale acestuia, însă nu a reținut conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei, care constituie o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 C. pen., apreciind că față de modalitatea concretă de comitere a faptei, de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, măsurile de supraveghere pe care inculpatul va fi obligat să le respecte constituind garanții că inculpatul va înțelege gravitatea faptei și nu va mai săvârși asemenea fapte.

Totodată, instanța de control judiciar a reținut că starea de fapt demonstrată de materialul probator administrat în cauză confirmă existenta unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, inculpatul aplicând victimei o lovitură cu intenție, urmată de căderea și lovirea victimei cu capul de asfalt, împrejurare care a produs un rezultat mai grav, față de care inculpatul a fost în culpă, specifică praeterintenției ca formă de vinovăție, necesară pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. Față de acestea, instanța a reținut că nu poate fi primită solicitarea Parchetului de schimbare a încadrării juridice, apelul acestuia fiind nefondat. Î mpotriva deciziei sus menționate, în termen legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, recurentele părți civile G.I.

și G.Z. și inculpatul M.M.M., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Concluziile reprezentantului Ministerului Public, ale apărătorilor recurentelor părți civile, ale recurentului inculpat, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Brașov și de părțile civile G.I. și G.Z. sunt fondate pentru considerentele care urmează: Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, instanța de control judiciar a stabilit în mod corect situația de fapt fără a realiza însă o încadrare juridică corespunzătoare activității infracționale exercitate de inculpat.

Astfel, Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului constată că ansamblul împrejurărilor în care a avut loc agresiunea inculpatului asupra victimei, precum și rezultatul acesteia conduc la concluzia că inculpatul M.M.M. a acționat cu intenția de a ucide victima prevăzând rezultatul faptei sale, chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct. Loviturile aplicate victimei au fost de o intensitatea deosebită, aceasta rezultând din chiar urmările produse astfel cum rezultă din actele medicale, fiind cauzate într-un moment în care victima, căzută pe trotuar, încerca să se ridice, aflându-se într-o poziție de inechilibru și de vădită imposibilitate de a se apăra, prin impactul puternic cu planul dur, care au condus la fracturarea oaselor craniului.

Relevant sub aspectul stabilirii încadrării juridice este și împrejurarea că loviturile aplicate de inculpat au vizat chiar zona capului, zonă vitală, poziția în care se afla victima în momentul loviturii și faptul că imediat după aplicarea loviturii victima și-a pierdut cunoștința. Î n planul stabilirii vinovăției cu care a acționat inculpatul, Înalta Curte reține că nu are relevanță împrejurarea că inculpatul nu cunoștea împrejurarea că victima ar fi consumat băuturi alcoolice anterior producerii incidentului. Astfel, cum s-a precizat mai sus victima, ca urmare a loviturii aplicate de martorul M.O., s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, fiind lovită ulterior în zona capului cu piciorul de către inculpat, lovitură care a proiectat-o pe aceasta cu capul de trotuar.

Ca atare, în raport de intensitatea loviturilor, de zonele vitale vizate prin acțiunea inculpatului și de gravitatea leziuni produse, Înalta Curte, reține că fapta inculpatului M.M.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei care urmează a fi aplicată inculpatului, Înalta Curte are în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reliefat de consecințele negative produse de aceasta și periculozitatea inculpatului, care rezultă din furia nejustificată dezlănțuită de inculpat asupra victimei într-un loc public, dar și atitudinea manifestată de inculpat după săvârșirea infracțiunii, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia și constată că pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detente este de natură a asigura scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.

Față de cele sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentele părți vătămate G.I. și G.Z., va casa hotărârile pronunțate, iar în rejudecare în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul M.M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Referitor la recursul declarat de inculpatul M.M.M., Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. a constat că acesta este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă constată faptul că instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză rezultând în mod evident că inculpatul este autorul faptelor pentru care a fost trimis în judecată, fapte care au fost încadrate în textele de lege prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Din examinarea materialului probator administrat în cauză (declarațiile martorului M.O., care a arătat că a văzut momentul în care inculpatul a lovit-o pe victimă, aceasta căzând la pământ, iar ca urmare a loviturii a început să îi curgă sânge din nas, bărbie și ureche; a martorei M.V., care declară că a văzut victima sprijinită de un ghiveci cu flori cu sânge pe față; a martorilor D.V.

și V.C., asistente medicale pe ambulanța care au ridicat victima de la fața locului, și au declarat „victima prezenta o lovitură sub bărbie, îi curgea sânge din ureche , era suspect de fractură craniană, avea plagă tăioasă produsă prin cădere și sânge în spatele urechii"; precum și a celorlalți martori audiați, coroborate cu actele medico legale aflate la dosarul cauzei) a rezultat în mod neechivoc că, urmare a loviturilor aplicate de inculpat victimei, s-a produs fractura submentonieră, a osului hioid, cât și fractura osului occipital; între lovitura aplicată și decesul victimei existând legătură de cauzalitate, inculpatul acționând cu intenție, astfel încât solicitarea acestuia de achitare apare ca fiind nefondată.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există nici un mijloc de probă care să ateste că, după externare, victima a mai fost implicată în alt incident, apărarea inculpatului în acest sens neputând fi primită. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentele părți vătămate G.I. și G.Z. împotriva deciziei penale nr. 189/A din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 322 din 21 iulie 2007 a Tribunalului Brașov, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul M.M.M. și la individualizarea pedepsei aplicate acestuia. Rejudecând, în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul M.M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2008.