ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursurilor de față;
În baza actelor si lucrărilor
dosarului constata următoarele:
Prin sentința penala nr. 322 din 21 iunie 2007 a
Tribunalului
Brașov, în temeiul art. 334 C.
proc. pen., s-a dispus schimbarea
încadrării
juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul M.M.M.
din infracțiunea
prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzuta de art.
183 C. pen.
Î
n temeiul art. 183 C. pen. a fost condamnat
inculpatul M.M.M, la pedeapsa de 5 ani închisoare .
Î
n baza art. 71 C. pen. s-a dispus
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe durata executării pedepsei principale.
A fost obligat inculpatul sa plătească
pârtilor civile G.Z. ș
i G.I. următoarele
sume cu titlul de despăgubiri civile, sume care
vor fi actualizate in
raport cu indicele de inflație de la data plații efective:
câte 25 000 lei daune morale si cate 2625,35 lei
daune materiale.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța
de fond a reținut in esența următoarea situație de fapt:
La data de 7 iulie 2005, in jurul orelor
13,10 victima G.C. se deplasa in incinta Galeriilor Orizont, unde s-a întâlnit
cu martorul M.O. (fratele inculpatului), care l-a izbit. Victima, surprinsa de
gestul acestuia a ridicat mâna, fără a-l lovi pe inculpat. Martorul, enervat de
gestul victimei s-a deplasat la standul 59, unde se afla fratele sau (inculpatul)
căruia i-a cerut ajutorul.
Î
n aceasta situație
martorul si inculpatul au fugit după victima, spre
ușa de ieșire din complex.
Potrivit înregistrărilor video si a planșei foto, la
orele 13:16:41 victima a ieșit din complex si imediat
a fost lovita de
martorul M.O. cu palma in
zona stânga a fetei, cazând lângă un
cos cu flori. Victima a încercat sa
se ridice, moment in care inculpatul a lovit-o cu piciorul in zona bărbiei
submandibular, iar in urma acestei lovituri victima s-a lovit cu capul de aleea
pe care se găsea. În aceste circumstanțe victimei a început sa îi curgă sânge
din nas si bărbie, împrejurare observata de inculpat și de fratele acestuia. Inculpatul
speriat de faptul că victima își pierduse cunoștința a chemat ambulanța.
Inculpatul nu a recunoscut că a lovit victima
în zona submandibular, ci doar în zona pieptului, declarație care este
infirmată de actele medicale și de declarația martorului M.O. Instanța a
constatat că în raport de actele medico-legale, aflate la dosarul cauzei,
există o legătură de cauzalitate între lovitura aplicată de către inculpat și
de moartea victimei G.C., deoarece astfel cum se arată în actele medico-legale
moartea victimei a fost cauzată de contuziile cerebrale consecutive fracturii
osului occipital. În avizul Comisie de la
Institutul
Național de Medicină Legală se consolidează ideea exprimată
de medicii
legiști de la SJML Brașov, respectiv faptul că leziunile tanatogeneratoare
cranio-cerebrale s-au produs prin lovire cu un corp dur, urmată de cădere
propulsată și lovire de plan dur.
Î
mprejurarea că victima G.C. a avut o
comportare neglijentă în sensul că a părăsit spitalul, semnând pe proprie
răspundere în acest sens nu este de natură a întrerupe raportul cauzal între
activitatea de lovire și moartea victimei, moartea acestuia fiind rezultatul
exclusiv al fracturilor craniene cauzate prin acțiunea exercitată de inculpat.
La individualizarea pedepsei aplicate
inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate de partea
specială, gradul de pericol
social foarte
ridicat al infracțiunii, rezultatul produs, atitudinea inculpatului prin care
s-a îngreunat procesul de aflare al adevărului.
Î
mpotriva aceste hotărâri, în termen legal au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.M.M.,
care au criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, procurorul a
arătat că hotărârea pronunțată este nelegală în
ceea ce privește
încadrarea juridică a faptei, arătând că față de modalitatea concretă de comitere
a faptei, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de
omor calificat, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei
aplicate inculpatului.
Inculpatul M.M.M. a criticat hotărâre pentru
netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări a sa, solicitând
desființarea hotărârii și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală
nr. 189/A din 27 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpatul M.M.M., a
desființat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării
judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, și în rejudecare în aceste limite a
fost redusă pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
în baza art. 86
1
C. proc. pen. a fost dispusă suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani.
Totodată, a fost respins ca nefondat recursul
declarat de Parchet ca fiind nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța
de control judiciar a reținut că în procesul de individualizare a pedepsei
aplicate, prima
instanță deși a reținut
lipsa antecedentelor penale ale acestuia, însă nu a
reținut conduita
bună a acestuia anterior comiterii faptei, care constituie o circumstanță
atenuantă în sensul art. 74 C. pen., apreciind că față de modalitatea concretă
de comitere a faptei, de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins
și fără executarea acesteia, măsurile de supraveghere pe care inculpatul va fi
obligat să le respecte constituind garanții că inculpatul va înțelege
gravitatea faptei și nu va mai săvârși asemenea fapte.
Totodată, instanța de control judiciar a reținut că starea
de fapt demonstrată de materialul probator administrat în cauză confirmă
existenta unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
inculpatul aplicând victimei o lovitură cu intenție, urmată de căderea și
lovirea victimei cu capul de asfalt, împrejurare care a produs un rezultat
mai grav, față de care inculpatul a fost în
culpă, specifică praeterintenției
ca formă de vinovăție, necesară pentru
existența infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. Față de acestea, instanța
a reținut că nu poate fi primită solicitarea Parchetului de schimbare a
încadrării juridice, apelul acestuia fiind nefondat.
Î
mpotriva deciziei sus menționate, în termen
legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,
recurentele părți
civile G.I. și G.Z. și
inculpatul M.M.M., care
au criticat hotărârea pentru netemeinicie și
nelegalitate.
Concluziile reprezentantului Ministerului
Public, ale apărătorilor recurentelor părți civile, ale recurentului inculpat,
precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în
partea introductivă a prezentei hotărâri.
Înalta
Curte, examinând hotărârea atacată sub
aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de apel Brașov și de părțile civile G.I. și G.Z. sunt fondate
pentru considerentele care urmează:
Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta
Curte constată că, instanța de control judiciar a stabilit în mod corect
situația de fapt fără a realiza însă o încadrare juridică corespunzătoare activității
infracționale exercitate de inculpat.
Astfel, Înalta Curte,
examinând actele și lucrările dosarului constată
că ansamblul împrejurărilor în care a avut loc
agresiunea inculpatului asupra victimei, precum și rezultatul acesteia conduc
la concluzia că inculpatul M.M.M. a acționat cu intenția de a ucide victima
prevăzând rezultatul faptei sale, chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct.
Loviturile aplicate victimei au fost de o intensitatea deosebită, aceasta
rezultând din chiar urmările produse astfel cum rezultă din actele
medicale, fiind cauzate într-un moment în care
victima, căzută pe trotuar,
încerca să se ridice, aflându-se într-o
poziție de inechilibru și de vădită
imposibilitate
de a se apăra, prin impactul puternic cu planul dur, care au
condus la
fracturarea oaselor craniului.
Relevant sub aspectul stabilirii încadrării juridice este și
împrejurarea că loviturile aplicate de inculpat au vizat chiar zona
capului, zonă vitală, poziția în care se afla
victima în momentul loviturii și
faptul că imediat după aplicarea
loviturii victima și-a pierdut cunoștința.
Î
n planul stabilirii vinovăției cu care a
acționat inculpatul, Înalta Curte reține că nu are relevanță împrejurarea că
inculpatul nu cunoștea împrejurarea că victima ar fi consumat băuturi alcoolice
anterior producerii incidentului. Astfel, cum s-a precizat mai sus victima, ca
urmare a loviturii aplicate de martorul M.O., s-a
dezechilibrat și a
căzut la pământ, fiind lovită ulterior în zona
capului cu piciorul de către
inculpat,
lovitură care a proiectat-o pe aceasta cu capul de trotuar.
Ca atare, în raport de intensitatea
loviturilor, de zonele vitale vizate prin acțiunea inculpatului și de
gravitatea leziuni produse, Înalta Curte, reține că fapta inculpatului M.M.M.
întrunește
elementele constitutive ale
infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.
174 și art. 175 lit. i)
C. pen.
Sub aspectul
individualizării judiciare a pedepsei care urmează a fi
aplicată inculpatului, Înalta Curte are în vedere
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol
social al faptei săvârșite, reliefat de consecințele negative produse de
aceasta și
periculozitatea inculpatului,
care rezultă din furia nejustificată dezlănțuită
de inculpat asupra
victimei într-un loc public, dar și atitudinea manifestată de inculpat după
săvârșirea infracțiunii, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia și
constată că pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detente este
de natură a asigura scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.
Față de cele sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentele părți
vătămate G.I. și G.Z., va casa hotărârile pronunțate, iar în rejudecare
în baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)
și
c) și art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul M.M.M. la
pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Referitor la recursul declarat de inculpatul M.M.M.,
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate,
cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385
9
alin. (3) C. proc.
pen. a constat că acesta este nefondat, urmând a fi respins
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C.
proc. pen.
Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul
cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă constată faptul că
instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de
probele
administrate în cauză rezultând în
mod evident că inculpatul este autorul
faptelor pentru care a fost
trimis în judecată, fapte care au fost încadrate în textele de lege prevăzute
de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.
Din examinarea materialului probator
administrat în cauză (declarațiile martorului M.O., care a arătat că a văzut
momentul în care inculpatul a lovit-o pe victimă, aceasta căzând la pământ, iar
ca urmare a loviturii a început să îi curgă sânge din nas, bărbie și ureche; a
martorei M.V., care declară că a văzut victima
sprijinită
de un ghiveci cu flori cu sânge pe față; a martorilor D.V. și
V.C., asistente medicale pe ambulanța care
au ridicat victima
de la fața locului, și au declarat „victima prezenta
o lovitură sub bărbie, îi curgea sânge din ureche , era suspect de fractură
craniană, avea
plagă tăioasă produsă prin
cădere și sânge în spatele urechii"; precum și
a celorlalți martori
audiați, coroborate cu actele medico legale aflate la dosarul cauzei) a
rezultat în mod neechivoc că, urmare a loviturilor
aplicate de inculpat victimei, s-a produs fractura submentonieră, a
osului
hioid, cât și fractura osului occipital; între lovitura aplicată
și decesul victimei existând legătură de cauzalitate, inculpatul acționând cu
intenție, astfel încât solicitarea acestuia de achitare apare ca fiind
nefondată.
Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul
cauzei nu există nici
un mijloc de probă
care să ateste că, după externare, victima a mai fost
implicată în alt
incident, apărarea inculpatului în acest sens neputând fi primită.
Î
n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
recurentul
inculpat va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta
cauză.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Admite recursurile
declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentele
părți vătămate G.I. și G.Z. împotriva deciziei penale nr. 189/A din 27
noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.
Casează
decizia penală atacată și sentința penală nr. 322 din 21 iulie 2007 a
Tribunalului Brașov, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei
săvârșită de inculpatul M.M.M. și la individualizarea pedepsei aplicate
acestuia.
Rejudecând, în
baza art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)
și 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul
M.M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani
interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.
b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a
și lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva aceleiași decizii
penale.
Obligă
recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică,
azi 23 mai 2008.