ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1810/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor si lucrărilor

dosarului constata următoarele:

Prin sentința penala nr. 322 din 21 iunie 2007 a

Tribunalului

Brașov, în temeiul art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea

încadrării

juridice a infracțiunii săvârșite de inculpatul M.M.M.

din infracțiunea

prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzuta de art.

183 C. pen.

Î

n temeiul art. 183 C. pen. a fost condamnat

inculpatul M.M.M, la pedeapsa de 5 ani închisoare .

Î

n baza art. 71 C. pen. s-a dispus

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost obligat inculpatul sa plătească

pârtilor civile G.Z. ș

i G.I. următoarele

sume cu titlul de despăgubiri civile, sume care

vor fi actualizate in

raport cu indicele de inflație de la data plații efective:

câte 25 000 lei daune morale si cate 2625,35 lei

daune materiale.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța

de fond a reținut in esența următoarea situație de fapt:

La data de 7 iulie 2005, in jurul orelor

13,10 victima G.C. se deplasa in incinta Galeriilor Orizont, unde s-a întâlnit

cu martorul M.O. (fratele inculpatului), care l-a izbit. Victima, surprinsa de

gestul acestuia a ridicat mâna, fără a-l lovi pe inculpat. Martorul, enervat de

gestul victimei s-a deplasat la standul 59, unde se afla fratele sau (inculpatul)

căruia i-a cerut ajutorul.

Î

n aceasta situație

martorul si inculpatul au fugit după victima, spre

ușa de ieșire din complex.

Potrivit înregistrărilor video si a planșei foto, la

orele 13:16:41 victima a ieșit din complex si imediat

a fost lovita de

martorul M.O.  cu palma in

zona stânga a fetei, cazând lângă un

cos cu flori. Victima a încercat sa

se ridice, moment in care inculpatul a lovit-o cu piciorul in zona bărbiei

submandibular, iar in urma acestei lovituri victima s-a lovit cu capul de aleea

pe care se găsea. În aceste circumstanțe victimei a început sa îi curgă sânge

din nas si bărbie, împrejurare observata de inculpat și de fratele acestuia. Inculpatul

speriat de faptul că victima își pierduse cunoștința a chemat ambulanța.

Inculpatul nu a recunoscut că a lovit victima

în zona submandibular, ci doar în zona pieptului, declarație care este

infirmată de actele medicale și de declarația martorului M.O.   Instanța a

constatat că în raport de actele medico-legale, aflate la dosarul cauzei,

există o legătură de cauzalitate între lovitura aplicată de către inculpat și

de moartea victimei G.C., deoarece astfel cum se arată în actele medico-legale

moartea victimei a fost cauzată de contuziile cerebrale consecutive fracturii

osului occipital. În avizul Comisie de la

Institutul

Național de Medicină Legală se consolidează ideea exprimată

de medicii

legiști de la SJML Brașov, respectiv faptul că leziunile tanatogeneratoare

cranio-cerebrale s-au produs prin lovire cu un corp dur, urmată de cădere

propulsată și lovire de plan dur.

Î

mprejurarea că victima G.C. a avut o

comportare neglijentă în sensul că a părăsit spitalul, semnând pe proprie

răspundere în acest sens nu este de natură a întrerupe raportul cauzal între

activitatea de lovire și moartea victimei, moartea acestuia fiind rezultatul

exclusiv al fracturilor craniene cauzate prin acțiunea exercitată de inculpat.

La individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului au fost avute în vedere limitele de pedeapsă fixate de partea

specială, gradul de pericol

social foarte

ridicat al infracțiunii, rezultatul produs, atitudinea inculpatului prin care

s-a îngreunat procesul de aflare al adevărului.

Î

mpotriva aceste hotărâri, în termen legal au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.M.M.,

care au criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, procurorul a

arătat că hotărârea pronunțată este nelegală în

ceea ce privește

încadrarea juridică a faptei, arătând că față de modalitatea concretă de comitere

a faptei, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat, precum și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei

aplicate inculpatului.

Inculpatul M.M.M. a criticat hotărâre pentru

netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei condamnări a sa, solicitând

desființarea hotărârii și achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală

nr. 189/A din 27 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de inculpatul M.M.M., a

desființat sentința penală atacată numai sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei aplicate inculpatului, și în rejudecare în aceste limite a

fost redusă pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

în baza art. 86

1

C. proc. pen. a fost dispusă suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani.

Totodată, a fost respins ca nefondat recursul

declarat de Parchet ca fiind nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de control judiciar a reținut că în procesul de individualizare a pedepsei

aplicate, prima

instanță deși a reținut

lipsa antecedentelor penale ale acestuia, însă nu a

reținut conduita

bună a acestuia anterior comiterii faptei, care constituie o circumstanță

atenuantă în sensul art. 74 C. pen., apreciind că față de modalitatea concretă

de comitere a faptei, de persoana inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins

și fără executarea acesteia, măsurile de supraveghere pe care inculpatul va fi

obligat să le respecte constituind garanții că inculpatul va înțelege

gravitatea faptei și nu va mai săvârși asemenea fapte.

Totodată, instanța de control judiciar a reținut că starea

de fapt demonstrată de materialul probator administrat în cauză confirmă

existenta unei infracțiuni de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,

inculpatul aplicând victimei o lovitură cu intenție, urmată de căderea și

lovirea victimei cu capul de asfalt, împrejurare care a produs un rezultat

mai grav, față de care inculpatul a fost în

culpă, specifică praeterintenției

ca formă de vinovăție, necesară pentru

existența infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen. Față de acestea, instanța

a reținut că nu poate fi primită solicitarea Parchetului de schimbare a

încadrării juridice, apelul acestuia fiind nefondat.

Î

mpotriva deciziei sus menționate, în termen

legal au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov,

recurentele părți

civile G.I. și G.Z. și

inculpatul M.M.M., care

au criticat hotărârea pentru netemeinicie și

nelegalitate.

Concluziile reprezentantului Ministerului

Public, ale apărătorilor recurentelor părți civile, ale recurentului inculpat,

precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detaliu în

partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta

Curte, examinând hotărârea atacată sub

aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. a constat că recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de apel Brașov și de părțile civile G.I. și G.Z. sunt fondate

pentru considerentele care urmează:

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta

Curte constată că, instanța de control judiciar a stabilit în mod corect

situația de fapt fără a realiza însă o încadrare juridică corespunzătoare activității

infracționale exercitate de inculpat.

Astfel, Înalta Curte,

examinând actele și lucrările dosarului constată

că ansamblul împrejurărilor în care a avut loc

agresiunea inculpatului asupra victimei, precum și rezultatul acesteia conduc

la concluzia că inculpatul M.M.M. a acționat cu intenția de a ucide victima

prevăzând rezultatul faptei sale, chiar dacă nu l-a urmărit în mod direct.

Loviturile aplicate victimei au fost de o intensitatea deosebită, aceasta

rezultând din chiar urmările produse astfel cum rezultă din actele

medicale, fiind cauzate într-un moment în care

victima, căzută pe trotuar,

încerca să se ridice, aflându-se într-o

poziție de inechilibru și de vădită

imposibilitate

de a se apăra, prin impactul puternic cu planul dur, care au

condus la

fracturarea oaselor craniului.

Relevant sub aspectul stabilirii încadrării juridice este și

împrejurarea că loviturile aplicate de inculpat au vizat chiar zona

capului, zonă vitală, poziția în care se afla

victima în momentul loviturii și

faptul că imediat după aplicarea

loviturii victima și-a pierdut cunoștința.

Î

n planul stabilirii vinovăției cu care a

acționat inculpatul, Înalta Curte reține că nu are relevanță împrejurarea că

inculpatul nu cunoștea împrejurarea că victima ar fi consumat băuturi alcoolice

anterior producerii incidentului. Astfel, cum s-a precizat mai sus victima, ca

urmare a loviturii aplicate de martorul M.O., s-a

dezechilibrat și a

căzut la pământ, fiind lovită ulterior în zona

capului cu piciorul de către

inculpat,

lovitură care a proiectat-o pe aceasta cu capul de trotuar.

Ca atare, în raport de intensitatea

loviturilor, de zonele vitale vizate prin acțiunea inculpatului și de

gravitatea leziuni produse, Înalta Curte, reține că fapta inculpatului M.M.M.

întrunește

elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.

174 și art.  175 lit. i)

C. pen.

Sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei care urmează a fi

aplicată inculpatului, Înalta Curte are în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol

social al faptei săvârșite,   reliefat de consecințele  negative  produse  de

aceasta  și

periculozitatea inculpatului,

care rezultă din furia nejustificată dezlănțuită

de inculpat asupra

victimei într-un loc public, dar și atitudinea manifestată de inculpat după

săvârșirea infracțiunii, precum și lipsa antecedentelor penale ale acestuia și

constată că pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detente este

de natură a asigura scopul pedepsei conform art. 52 C. pen.

Față de cele sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentele părți

vătămate G.I. și G.Z., va casa hotărârile pronunțate, iar în rejudecare

în baza art. 174 și art.  175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a)

și

c) și art. 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. va condamna pe inculpatul M.M.M. la

pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Referitor la recursul declarat de inculpatul M.M.M.,

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate,

cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen. a constat că acesta este nefondat, urmând a fi respins

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul

cauzei și hotărârea atacată în raport de critica adusă constată faptul că

instanțele de judecată au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de

probele

administrate în cauză rezultând în

mod evident că inculpatul este autorul

faptelor pentru care a fost

trimis în judecată, fapte care au fost încadrate în textele de lege prevăzute

de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Din examinarea materialului probator

administrat în cauză (declarațiile martorului M.O., care a arătat că a văzut

momentul în care inculpatul a lovit-o pe victimă, aceasta căzând la pământ, iar

ca urmare a loviturii a început să îi curgă sânge din nas, bărbie și ureche; a

martorei M.V., care declară că a văzut victima

sprijinită

de un ghiveci cu flori cu sânge pe față; a martorilor D.V. și

V.C., asistente medicale pe ambulanța care

au ridicat victima

de la fața locului, și au declarat „victima prezenta

o lovitură sub bărbie, îi curgea sânge din ureche , era suspect de fractură

craniană, avea

plagă tăioasă produsă prin

cădere și sânge în spatele urechii"; precum și

a celorlalți martori

audiați, coroborate cu actele medico legale aflate la dosarul cauzei) a

rezultat în mod neechivoc că, urmare a loviturilor

aplicate de inculpat victimei, s-a produs fractura submentonieră, a

osului

hioid, cât și fractura osului occipital; între lovitura aplicată

și decesul victimei existând legătură de cauzalitate, inculpatul acționând cu

intenție, astfel încât solicitarea acestuia de achitare apare ca fiind

nefondată.

Totodată, Înalta Curte constată că la dosarul

cauzei nu există nici

un mijloc de probă

care să ateste că, după externare, victima a mai fost

implicată în alt

incident, apărarea inculpatului în acest sens neputând fi primită.

Î

n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

recurentul

inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta

cauză.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de recurentele

părți vătămate G.I. și G.Z. împotriva deciziei penale nr. 189/A din 27

noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează

decizia penală atacată și sentința penală nr. 322 din 21 iulie 2007 a

Tribunalului Brașov, numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei

săvârșită de inculpatul M.M.M. și la individualizarea pedepsei aplicate

acestuia.

Rejudecând, în

baza art. 174 și art.  175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

și 76 lit. a) și alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul

M.M.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M.M. împotriva aceleiași decizii

penale.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 23 mai 2008.