ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3730/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 29

din 8 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în

dosarul nr. 320/2005 a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 102 din 13 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul

Teleorman, secția penală, formulată de condamnatul C.M.A., cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a constatat că susținerile petentului din cererea de

revizuire nu se circumscriu nici unuia din cazurile de revizuire expres și

limitativ reglementate de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel condamnatul C.M.A., solicitând admiterea cererii de revizuire în

temeiul art. 394 pct. 1 lit. ) C. proc. pen., având în vedere că s-au

descoperit fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță la

momentul pronunțării hotărârii, afirmând că în cauză nu a fost reținută scuza

provocării și că se impune audierea unor martori care au fost prezenți la

desfășurarea evenimentelor.

Prin decizia penală nr. 266

din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 826/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuientul condamnat C.M.A. împotriva sentinței penale nr. 29 din 8 februarie

2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în dosarul nr. 320/2005,

fiind obligat apelantul la 550.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care

200.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că apelul declarat în limita motivului invocat,

cât și din oficiu, nu este fondat, astfel că soluția pronunțată de instanța de

fond este temeinică și legală.

Pentru ca o cerere de

revizuire, în baza art. 394 lit. a) C. proc. pen., să poată fi admisă este

necesară îndeplinirea a două condiții: să se fi descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe

baza acestor fapte sau împrejurări să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de

achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză, așa cum a rezultat

din actele și lucrările existente la dosar, prima instanță a avut în vedere și

a administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru

stabilirea situației de fapt reale, atât în probele de acuzare, cât și în cele

în apărarea inculpatului.

Dacă prin solicitările

formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi,

ci la fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanța de fond, cum

este și în cazul în speță, cererea de revizuire nu putea fi admisă.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs revizuientul condamnat C.M.A., fără a arăta

în scris motivele.

La termenul de astăzi

recurentul revizuient a depus la dosar un memoriu, în care arată că avea

dreptul la o reconstituire, corpul delict nu a fost găsit, dar s-a confiscat un

cuțit cu lama de aproximativ 15 cm, cu mâner alb, din plastic transparent, că s-a

luat la ceartă cu fratele său pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că au

fost adresate cuvinte jignitoare lui și soției, solicitând ca declarația soției

sale să nu fie luată în considerare, deoarece avea o relație de concubinaj, că

declarațiile martorilor s-au schimbat. De asemenea, recurentul revizuient mai

menționează că a plecat din casa unchiului său împreună cu soția, întâlnindu-se

pe drum cu fratele său care a început să țipe și să o îmbrâncească pe soția sa,

aceasta fugind, iar ei s-au îmbrâncit, au căzut, iar el s-a tăiat puțin în

cuțitul pe care-l avea, apreciind că nu există probe în dosarul de urmărire

penală pentru reținerea tentativei la infracțiunea de omor, solicitând

schimbarea încadrării juridice, casarea hotărârilor, admiterea în principiu a cererii

de revizuire, anexând și fotocopiile unor înscrisuri.

Apărătorul revizuientului,

în concluziile orale, în dezbateri a arătat că în raport de motivul privind

greșita încadrare juridică invocată lasă la aprecierea instanței admiterea

recursului.

Examinând recursul declarat

de revizuientul condamnat C.M.A. împotriva deciziei instanței de apel, în

raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază recursul revizuientului condamnat ca fiind nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

În conformitate cu art. 394 alin.

(1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

s-au descoperit fapte sau

împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei;

un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere;

un înscris care a servit ca

temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

un membru al completului de

judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a

comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

când două sau mai multe

hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Din analiza cauzei rezultă

că în mod judicios și temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit

argumentele primei instanțe, considerând că motivele invocate de revizuient

referitoare la nereținerea scuzei provocării, ceea ce ar impune audierea unor

martori, prezenți la desfășurarea evenimentelor, nu se circumstanțiază

condițiilor stipulate de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece

solicitările revizuientului vizează fapte și împrejurări cunoscute și deja

verificate de instanța de fond odată cu administrarea probelor.

Astfel, Înalta Curte nu

poate avea în vedere nici criticile formulate în scris în memoriul depus în

recurs, de către recurent, deoarece sunt aceleași ca și în apel, apreciind că instanța

de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, nefiind incident

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen.

Totodată, verificând decizia

atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut

invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.M.A. împotriva

deciziei penale nr. 266 din 12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția

I penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul revizuient să plătească statului

cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 266 din

12 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul

revizuient să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care

suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 iunie 2005.