ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4352/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 5 decembrie 2002 pe rolul Tribunalul Târgu-Mureș reclamanții B.M., I.E.,

B.P., H.M., Z.A., B.N. și J.V. au chemat în judecată Consiliul local al comunei

Nadeș, județul Mureș pentru restituirea în natură a imobilului din localitatea

Țigmandru.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că imobilul înscris în C.F. nr. 1635 Țigmandru, nr. top

204/B a făcut parte din patrimoniul sătesc și ulterior războiului a fost

atribuit familiei lor care a locuit în el până în 1960 când au fost deposedați

pe criterii politice.

Tribunalul Mureș prin

sentința civilă nr. 789 din 17 octombrie 2003 a respins acțiunea ca nefondată

și a constatat lipsa calității procesuale active a reclamantei J.V. care nu a

semnat acțiunea și nici nu a dat procură celorlalți reclamanți să o reprezinte.

În motivarea acestei soluții

s-a reținut că în mod legal reclamanții, cu calitate procesuală activă, au

pronunțat acțiunea la instanță deși Primăria, notificată de ei în termen cu

cererea de revendicare nu le-a răspuns încă prin emiterea unor dispoziții, o

asemenea dispoziție nefiind emisă nici după trecerea termenului legal prevăzută

de lege de 60 zile.

S-a reținut că reclamanții

nu au justificat cererea cu nici un titlu de proprietate asupra imobilului care

a fost preluat în anul 1985, efect al Decretului nr. 223/1974, de la o altă

persoană decât autorul reclamanților. Nici înscrisurile în C.F. nu au oferit

indicii în sensul pretins de reclamanți.

Curtea de apel Târgu-Mureș

prin decizia nr. 113/A din 26 februarie 2004 a respins ca nefondat apelul

reclamanților constatând că reclamanții nu au dovedit proprietatea asupra

imobilului și au recunoscut că nu dețin acte asupra lui deși au susținut că

le-a fost atribuit în proprietate. Simplul fapt al locuirii în imobil pe o

perioadă de timp 1944–1960 nu valorează titlu de proprietate.

Împotriva acestei decizii

reclamantele B.M., I.E., B.N. și H.M., toate reprezentate conform procurii din

dosar de aceasta din urmă, au declarat recurs în termen legal.

Recursul nu a fost motivat

în drept iar în fapt s-a arătat că nu numai dreptul lor de proprietate nu a

fost înregistrat în Cartea funciară dar nici distrugerea casei la

bombardamentul din 1944 nu a fost nicăieri consemnată, situație față de care

statul român avea și are obligații de despăgubire. Recurenții au arătat că au

făcut dovada că autorul lor a luptat pe front și că a fost prizonier și deținut

politic.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1169 C. civ.,

cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Instanțele în mod corect au

reținut că reclamanții nu au dovedit proprietatea asupra imobilului pretins

pentru a se putea face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 304 C. proc.

civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai în situațiile,

și numai pentru motivele de nelegalitate expres prevăzute de articolul citat,

la punctele 1 – 10.

Reclamantele nu au indicat

temeiul de drept al recursului declarat iar din motivarea de fapt a acestuia se

reține că hotărârile criticate nu se află în niciuna din situațiile prevăzute

de art. 304 pct. 1–10 C. proc. civ. pentru care se îngăduie această cale de

atac.

Pentru considerentele

arătate se va respinge ca nefondat recursul reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamantele H.M., B.M., I.E. și B.N. împotriva deciziei civile nr. 113/A din

26 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.