ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2006

Examinând recursul de față constată:

Prin încheierea din 26 ianuarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 36332/2005,

s-a dispus, între altele, respingerea cererii de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul C.C.A.

În motivarea soluției s-a arătat că

cererea nu este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 160

2

pct.

1 potrivit cărora „liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul

infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate pentru care

legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani” iar în speță inculpatul

a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care este

sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

S-a mai reținut împrejurarea că

inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

beneficiind astfel de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de

lege, este lipsită de relevanță.

S-a avut în vedere și fapta

săvârșită respectiv procurarea a 20 gr. droguri de mare risc, cantitate de

heroină care însumează cca. 200 doze.

Inculpatul a declarat recurs

susținând că nejustificat i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub

control judiciar.

Curtea a pus în discuție din oficiu

cazul de casare prevăzut de art. 17

1

C. proc. pen., referitor la

nerespectarea dispozițiilor art. 160

8a

alin. (1) C. proc. pen.

Recursul este întemeiat din

următoarele considerente.

Din interpretarea dispozițiilor art.

160

8a

alin. (2) C. proc. pen., rezultă că, în cazul cererilor de

liberare provizorie sub control judiciar, instanța examinează îndeplinirea condițiilor

de admisibilitate prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a

cererii și nu în cadrul procedurii de admitere în principiu prevăzută de art. 160

8

alin. (2) și (3) C. proc. pen., care este aplicabilă în exclusivitate cererilor

de liberare provizorie pe cauțiune.

Așa fiind, în speță erau incidente dispozițiile

art. 160

8a

alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora soluționarea

cererii se face după ascultarea învinuitului sau inculpatului, a concluziilor

apărătorului și cele ale procurorului.

Se constată însă că au fost

încălcate aceste dispoziții legale întrucât inculpatul nu a fost ascultat cu

ocazia soluționării cererii.

Ultimul cuvânt dat inculpatului cu

privire la cerere nu echivalează cu ascultarea sa, care trebuie să se

desfășoare potrivit art. 70 și 71 C. proc. pen.

Conform art. 160

1

C.

proc. pen., cererea de liberare provizorie poate fi formulată în tot cursul

procesului, deci inclusiv în căile de atac. Pe de altă parte art. 160

8a

alin. (1) C. proc. pen., prevede ascultarea inculpatului indiferent dacă acesta

a mai dat declarații în cauză sau nu.

În consecință, în opinia Curții

împrejurarea că inculpatul a fost ascultat de prima instanță, în cadrul cercetării

judecătorești nu înlătură obligația instanței instituită de art. 160

8a

alin. (1) de a asculta inculpatul în cadrul producerii de soluționare a cererii

de liberare provizorie sub control judiciar.

Constatând existența cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat de inculpat și, conform art. 385

15

pct. 2

lit. c) alin. (3) C. proc. pen., va trimite cauza pentru rejudecarea cererii de

liberare provizorie la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.C.A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 36332/2/2005.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza spre rejudecarea cererii de liberare sub control judiciar

formulată de inculpatul C.C.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 februarie 2006.