ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1175/2006

Examinând recursul de față constată: Prin încheierea din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 36332/2005, s-a dispus, între altele, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C.C.A. În motivarea soluției s-a arătat că cererea nu este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 160 2 pct. 1 potrivit cărora „liberarea sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și a celor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 12 ani” iar în speță inculpatul a fost condamnat, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, care este sancționată cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

S-a mai reținut împrejurarea că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, beneficiind astfel de reducerea la jumătate a limitelor pedepselor prevăzute de lege, este lipsită de relevanță. S-a avut în vedere și fapta săvârșită respectiv procurarea a 20 gr. droguri de mare risc, cantitate de heroină care însumează cca. 200 doze. Inculpatul a declarat recurs susținând că nejustificat i-a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar. Curtea a pus în discuție din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 17 1 C. proc. pen., referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 160 8a alin. (1) C. proc. pen. Recursul este întemeiat din următoarele considerente.

Din interpretarea dispozițiilor art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen., rezultă că, în cazul cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege în cadrul procedurii de soluționare a cererii și nu în cadrul procedurii de admitere în principiu prevăzută de art. 160 8 alin. (2) și (3) C. proc. pen., care este aplicabilă în exclusivitate cererilor de liberare provizorie pe cauțiune. Așa fiind, în speță erau incidente dispozițiile art. 160 8a alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora soluționarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau inculpatului, a concluziilor apărătorului și cele ale procurorului. Se constată însă că au fost încălcate aceste dispoziții legale întrucât inculpatul nu a fost ascultat cu ocazia soluționării cererii.

Ultimul cuvânt dat inculpatului cu privire la cerere nu echivalează cu ascultarea sa, care trebuie să se desfășoare potrivit art. 70 și 71 C. proc. pen. Conform art. 160 1 C. proc. pen., cererea de liberare provizorie poate fi formulată în tot cursul procesului, deci inclusiv în căile de atac. Pe de altă parte art. 160 8a alin. (1) C. proc. pen., prevede ascultarea inculpatului indiferent dacă acesta a mai dat declarații în cauză sau nu. În consecință, în opinia Curții împrejurarea că inculpatul a fost ascultat de prima instanță, în cadrul cercetării judecătorești nu înlătură obligația instanței instituită de art. 160 8a alin. (1) de a asculta inculpatul în cadrul producerii de soluționare a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Constatând existența cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpat și, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) alin. (3) C. proc. pen., va trimite cauza pentru rejudecarea cererii de liberare provizorie la aceiași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.C.A. împotriva încheierii din 26 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 36332/2/2005. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecarea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul C.C.A. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2006.