ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 978/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 163 din 18 martie

2002 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, a fost respinsă contestația

formulată de contestatoarele D.G. și P.K. împotriva dispoziției nr. 45 din 31

mai 2001, prin care a fost propusă acordarea de despăgubiri, de către intimata

Primăria comunei Bahnea, județul Mureș.

Apelul declarat de contestatoare

împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 77 A din 1

octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanțele

au reținut că imobilul compus din casă de locuit și terenul aferent în

suprafață de 0,0863 mp a fost vândut, soților S.Ș. și S.T., cu respectarea

dispozițiilor legale, în anul 1982, în baza Legii nr. 4/1973.

Împotriva deciziei curții de apel au

declarat recurs contestatoarele, susținând în esență că, imobilul nu a fost

trecut în proprietatea statului cu titlu valabil și că înstrăinarea casei de

locuit a fost făcută în baza Legii nr. 4/1973, act normativ abuziv, situație în

care se impunea restituirea casei în natură și evacuarea cumpărătorilor.

Recursul este nefondat.

Prin dispoziția nr. 45 din 31 mai

2001, emisă de primarul comunei Bahnea, județul Mureș, s-a constatat că

imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și terenul aferent,

situat în aceeași comună, nu poate fi restituit în natură și a fost propusă

acordarea de despăgubiri bănești, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Imobilul susmenționat a fost

înstrăinat în anul 1982, în temeiul Legii nr. 4/1973, foștilor chiriași.

În conformitate cu prevederile art.

46, alin. (2) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare având ca

obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută,

în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință.

Or, buna credință a foștilor

chiriași care au cumpărat casa de locuit și terenul aferent nu poate fi pusă la

îndoială, deoarece încheind actul de vânzare-cumpărare în anul 1982, în baza

Legii nr. 4/1973, care în acea perioadă era pe deplin aplicabilă, nu puteau

prevedea faptul că, după anul 1990 va exista posibilitatea revendicării

imobilelor trecute în proprietatea statului.

În atare situație se constată că

prin soluțiile pronunțate instanțele au făcut o corectă aplicare a legii.

În consecință, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantele D.G. și P.K. împotriva deciziei nr. 77/A din 1

octombrie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2005.