ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2701/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, la data de 20 noiembrie 2003, reclamantul M.S. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 5219 din 9 august 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioadele anilor 1951 - 1954, prin Comisariatul Militar al Raionului Snagov, a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, potrivit mențiunilor din livretul militar.

Prin sentința civilă nr. 193 din 21 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâta Casa de Pensii Ilfov, declinând competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București. Prin sentința civilă nr. 1879 din data de 29 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului M.S., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul nu a făcut dovada că poate îndeplini calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și art. 1 din Legea nr. 309/2002, în sensul că nu a satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, M.S., criticând-o pentru netemeinicie. În motivarea recursului a arătat că a satisfăcut stagiul militar la detașamente de muncă în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, la Detașamentul I.L. Caragiale, în perioada 7 iulie 1951 - până în toamna anului 1951, după care a lucrat la detașamentul Fabricii de cărămidă Pantelimon, Fabrica de ciment Titan și Detașamentul de la „Gara Cățelul”, continuând să lucreze în mai multe detașamente de muncă, pentru ca în primăvara anului 1953 să fie repartizat în stare de urgență prin detașamentul Gogoș, Gîrla Mare Mehedinți, să lucreze la detașamentul nr. 24, la construcții de cazemate. Recursul este fondat și urmează a fi admis.

Din livretul militar al reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1 iulie 1951 - 1 decembrie 1952 și în perioada 1 martie 1953 - 1 februarie 1954, la Detașamentul I.L. Caragiale. Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961. Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.

Înalta Curte constată că recursul este fondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., urmează să îl admită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.S. împotriva sentinței civile nr. 1879 din 29 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată. În fond, admite acțiunea, anulează hotărârea nr. 5219 din 9 septembrie 2003, emisă de pârâtă și o obligă pe aceasta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioadele 1 iulie 1951 - 1 decembrie 1952 și 1 martie 1953 - 1 februarie 1954, din 30 octombrie 2002. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2005.