ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2701/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Tribunalul București, la data de 20 noiembrie 2003, reclamantul M.S. a

chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 5219 din 9 august

2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității

de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că în perioadele anilor 1951 - 1954, prin Comisariatul

Militar al Raionului Snagov, a satisfăcut stagiul militar în cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, potrivit mențiunilor din livretul militar.

Prin sentința civilă nr. 193

din 21 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și litigii de muncă, a admis excepția de necompetență materială invocată de

pârâta Casa de Pensii Ilfov, declinând competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr.

1879 din data de 29 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantului M.S., ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, reclamantul

nu a făcut dovada că poate îndeplini calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000 și art. 1 din Legea nr. 309/2002, în sensul că nu a satisfăcut stagiul

militar în detașamente de muncă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, M.S., criticând-o pentru netemeinicie.

În motivarea recursului a

arătat că a satisfăcut stagiul militar la detașamente de muncă în cadrul

Direcției Generale a Serviciului Muncii, la Detașamentul I.L. Caragiale, în

perioada 7 iulie 1951 - până în toamna anului 1951, după care a lucrat la

detașamentul Fabricii de cărămidă Pantelimon, Fabrica de ciment Titan și

Detașamentul de la „Gara Cățelul”, continuând să lucreze în mai multe

detașamente de muncă, pentru ca în primăvara anului 1953 să fie repartizat în

stare de urgență prin detașamentul Gogoș, Gîrla Mare Mehedinți, să lucreze la

detașamentul nr. 24, la construcții de cazemate.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis.

Din livretul militar al

reclamantului rezultă că acesta a efectuat stagiul militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1 iulie

1951 - 1 decembrie 1952 și în perioada 1 martie 1953 - 1 februarie 1954, la

Detașamentul I.L. Caragiale.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor

care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi,

cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în

perioada 1950 - 1961.

Or, câtă vreme este dovedită

împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un

detașament organizat în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de

la recunoașterea drepturilor sale.

Înalta Curte constată că

recursul este fondat și în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ.,

urmează să îl admită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

M.S. împotriva sentinței civile nr. 1879 din 29 septembrie 2004, a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată.

În fond, admite acțiunea,

anulează hotărârea nr. 5219 din 9 septembrie 2003, emisă de pârâtă și o obligă

pe aceasta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i recunoască calitatea

de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioadele 1

iulie 1951 - 1 decembrie 1952 și 1 martie 1953 - 1 februarie 1954, din 30

octombrie 2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 aprilie 2005.