ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5728/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5728/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 262/2004, Curtea
de Apel Timișoara a respins apelul declarat de reclamantul I.G. și pe cale de
consecință a menținut hotărârea de respingere a cererii de rectificare carte
funciară formulată de reclamant în contradictoriu cu Biroul de Carte Funciară
de pe lângă Judecătoria Arad.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea
de Apel a reținut în esență că, potrivit prevederilor art. 19 din Legea
115/1938, o cerere de rectificare a situației de carte funciară se soluționează
în contradictoriu cu titularul dreptului înscris și nu cu organul competent a
efectua operațiunea de rectificare.
Împotriva deciziei Curții de Apel a
declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., petentul I.G.,
recurs prin care au fost amplu invocate împrejurări de fapt, extrase din
hotărâri judecătorești și texte legale, fără a se indica în concret, existența
ori îndeplinirea vreunuia din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.
civ.
Din împrejurările relatate de reclamant
prin cererea declarativă a recursului se poate concluziona următoarele critici:
instanța de apel a apreciat în mod greșit obiectul acțiunii ca fiind o
rectificare de carte funciară când în realitate, este o acțiune pauliană.
Pe de altă parte, în mod greșit nu a
examinat dispoziția prin care, Biroul de Carte funciară a dispus radierea
mențiunii de sub B 9, adică a notării acțiunii pauliene; tot greșit nu s-a
dispus prezentarea dosarului de carte funciară și, aducerea adeverinței privind
valoarea de impozitări a apartamentului din care, reclamantul a avut o cotă de
¼ părți. Dat fiind faptul că, în schimbul cedării acestei cote părți nu
a primit sulta cuvenită, radierea dreptului său de coproprietate nu putea fi
operată astfel încât, toate aceste aspecte nefiind examinate și soluționate în
sensul admiterii cererii, hotărârea Curții de Apel este evident nelegală și
netemeinică.
Examinând recursul reclamantului atât
prin prisma împrejurărilor de fapt invocate cât și din oficiu, conform art. 306
C. proc. civ., instanța de control constată că hotărârea instanței de apel este
legală, iar recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect instanța de fond și
cea de apel au stabilit că obiectul acțiunii, conform precizărilor scrise ale
reclamantului, constă în radierea înscrierii de sub B 7 a C.F. 28139 Arad,
respectiv, a înscrierii făcute în favoarea numitei I.F.; revenirea la B 5;
radierea mențiunilor dispuse sub B 10 și revenirea la înscrierea de sub B 9,
respectiv, a notării acțiunii pauliene introdusă la cererea reclamantului.
În raport de aceste cereri, tot în mod
corect s-a stabilit că, soluționarea acestora nu este posibilă în
contradictoriu cu Biroul de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Arad, așa
după cum a precizat reclamantul.
Aceasta deoarece, potrivit art. 19 din
Legea 115/38, nici o rectificare a situației de carte funciară, nu este posibil
a fi soluționată ori dispusă, decât în contradictoriu cu titularul dreptului
contestat.
Chiar și prevederile Legii nr. 7/1996 fie
că se referă la radiere (art. 22) fie la rectificare (art. 36), nu permit a fi
efectuate nici una din aceste operațiuni decât în contradictoriu cu același
titular al dreptului.
Cum recurentul a precizat clar faptul că
înțelege să se judece numai în contradictoriu cu Judecătoria Arad, rezultă că,
instanțele au soluționat corect litigiul, făcând aplicarea dispozițiilor legale
menționate care condiționează încuviințarea și discutarea oricărei modificări a
situației de carte funciară, în contradictoriu cu autorul dreptului a cărui
modificare se solicită.
Nefiind așadar îndeplinit nici unul din
motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., calea de atac
exercitată de reclamant, va fi respinsă conform art. 312 coroborat cu art. 296 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de petentul I.G.F.
împotriva deciziei nr. 262 din 2 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 29 iunie 2005.