ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3653/2005

Deliberând asupra recursului de față: Reclamanta SC U.R. SA, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.N.L.O. Târgu Jiu, să se constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat „Convenție”, înregistrat la reclamantă la 16 februarie 2004 și la pârâtă în aceeași dată. În subsidiar se cere anularea acestui act juridic. Motivându-și acțiunea, reclamanta arată că, la încheierea convenției s-au încălcat prevederile art. 948 C. civ., lipsind consimțământul reclamantei, prin semnarea actului doar de către directorul general al societății. Se mai susține și că s-a produs vicierea consimțământului reprezentantului unității reclamante, acesta fiind indus în eroare prin folosirea de către societatea pârâtă a unor mijloace viclene pentru semnarea convenției.

Tribunalul Alba, prin sentința comercială nr. 482 din 16 septembrie 2004, a respins acțiunea reclamantei apreciind că actul este semnat de reprezentantul societății și reclamanta cunoștea condițiile de atribuire a achizițiilor publice neîncălcându-se dispozițiile art. 948 C. civ. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta susținând că instanța a omis să analizeze convenția părților prin prisma dispozițiilor art. 948 C. civ., având în vedere că reclamanta trebuia reprezentată conform art. 139 din contractul colectiv de muncă și de directorul economic.

Se mai arată că renunțarea la o creanță de 30 de miliarde a fost obținută prin dol și violentă în condițiile în care directorul general a semnat actul adițional prin care s-a prelungit contractul de livrare role ghirlande pentru lunile februarie-martie 2004 deși rezultatul licitației pentru achiziții publice nu fusese comunicat până la 4 februarie 2004. Este invocată amenințarea reclamantei cu lipsirea de comenzi. Curtea de Apel Alba, prin decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând că directorul economic are doar atribuții de administrare curentă internă nefiind înregistrat ca administrator la R.C., astfel că nu i se pot atribui puteri de reprezentare.

Cu privire la lipsa hotărârii C.A., această hotărâre este un act intern a cărei lipsă nu poate fi opusă terților, iar convenția și-a produs efectele juridice în temeiul art. 35 alin. (3) din decretul Lege 31/1954. Nici nulitatea relativă nu se poate reține întrucât nu s-a dovedit folosirea unor mijloace viclene sau a amenințărilor. Cu privire la condiționarea renunțării la pretențiile bănești de atribuirea contractelor de achiziții publice, instanța de apel a apreciat că reclamanta a avut reprezentarea modului în care pot fi încheiate legal aceste contracte și cunoștea că nu depindea de voința pârâtei să ofere o asemenea contra prestație. Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. Se susține că există nulitate absolută a convenției pentru că potrivit legislației financiar contabile și a statutului, actul trebuia semnat și de directorul economic care asigura controlul financiar preventiv. Recurenta arată că au fost încălcate dispozițiile art. 2 din O.M.F. 522/2003 și art. 129 din Contractul colectiv de muncă, iar statutul societății este înregistrat la R.C. și este opozabil erga omnes. Se mai arată că scopul încheierii convenției nu a fost atribuirea contractelor prin încredințarea directă unității și este complet inechitabilă concesia de a renunța la peste 28 de miliarde lei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Actul atacat pentru lipsa consimțământului a fost semnat de reprezentantul legal al societății astfel cum este înregistrat acesta la R.C.

Nu se poate adăuga un alt reprezentant, astfel cum interpretează reclamanta invocând reglementări care chiar dacă trebuie respectate de societate în gestiunea sa internă, nu pot fi opuse în raporturile cu terții ca nefiind îndeplinite. În ceea ce privește caracterul inechitabil al consecințelor încheierii convenției atacate, instanțele nu au fost investite cu acest motiv de analiză a convenției și ceea ce excede fondului nu poate fi analizat în recurs. Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs invocate de reclamantă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.R. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 6/ A din 14 ianuarie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 15 iunie 2005.