ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3653/2005

Deliberând asupra recursului de

față:

Reclamanta SC U.R. SA, a solicitat

ca în contradictoriu cu pârâta S.N.L.O. Târgu Jiu, să se constate nulitatea

absolută a actului juridic intitulat „Convenție”, înregistrat la reclamantă la

16 februarie 2004 și la pârâtă în aceeași dată.

În subsidiar se cere anularea

acestui act juridic.

Motivându-și acțiunea, reclamanta

arată că, la încheierea convenției s-au încălcat prevederile art. 948 C. civ.,

lipsind consimțământul reclamantei, prin semnarea actului doar de către

directorul general al societății.

Se mai susține și că s-a produs

vicierea consimțământului reprezentantului unității reclamante, acesta fiind

indus în eroare prin folosirea de către societatea pârâtă a unor mijloace viclene

pentru semnarea convenției.

Tribunalul Alba, prin sentința

comercială nr. 482 din 16 septembrie 2004, a respins acțiunea reclamantei apreciind

că actul este semnat de reprezentantul societății și reclamanta cunoștea

condițiile de atribuire a achizițiilor publice neîncălcându-se dispozițiile art.

948 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta susținând că instanța a omis să analizeze convenția

părților prin prisma dispozițiilor art. 948 C. civ., având în vedere că

reclamanta trebuia reprezentată conform art. 139 din contractul colectiv de muncă

și de directorul economic.

Se mai arată că renunțarea la o

creanță de 30 de miliarde a fost obținută prin dol și violentă în condițiile în

care directorul general a semnat actul adițional prin care s-a prelungit

contractul de livrare role ghirlande pentru lunile februarie-martie 2004 deși

rezultatul licitației pentru achiziții publice nu fusese comunicat până la 4

februarie 2004. Este invocată amenințarea reclamantei cu lipsirea de comenzi.

Curtea de Apel Alba, prin decizia nr.

6 din 14 ianuarie 2005, a respins ca nefondat apelul reclamantei reținând că

directorul economic are doar atribuții de administrare curentă internă nefiind

înregistrat ca administrator la R.C., astfel că nu i se pot atribui puteri de

reprezentare.

Cu privire la lipsa hotărârii C.A.,

această hotărâre este un act intern a cărei lipsă nu poate fi opusă terților, iar

convenția și-a produs efectele juridice în temeiul art. 35 alin. (3) din decretul

Lege 31/1954.

Nici nulitatea relativă nu se poate

reține întrucât nu s-a dovedit folosirea unor mijloace viclene sau a

amenințărilor.

Cu privire la condiționarea

renunțării la pretențiile bănești de atribuirea contractelor de achiziții

publice, instanța de apel a apreciat că reclamanta a avut reprezentarea modului

în care pot fi încheiate legal aceste contracte și cunoștea că nu depindea de

voința pârâtei să ofere o asemenea contra prestație.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către reclamantă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ.

Se susține că există nulitate

absolută a convenției pentru că potrivit legislației financiar contabile și a

statutului, actul trebuia semnat și de directorul economic care asigura

controlul financiar preventiv.

Recurenta arată că au fost încălcate

dispozițiile art. 2 din O.M.F. 522/2003 și art. 129 din Contractul colectiv de

muncă, iar statutul societății este înregistrat la R.C. și este opozabil erga

omnes.

Se mai arată că scopul încheierii

convenției nu a fost atribuirea contractelor prin încredințarea directă

unității și este complet inechitabilă concesia de a renunța la peste 28 de

miliarde lei.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Actul atacat pentru lipsa

consimțământului a fost semnat de reprezentantul legal al societății astfel cum

este înregistrat acesta la R.C.

Nu se poate adăuga un alt

reprezentant, astfel cum interpretează reclamanta invocând reglementări care

chiar dacă trebuie respectate de societate în gestiunea sa internă, nu pot fi

opuse în raporturile cu terții ca nefiind îndeplinite.

În ceea ce privește caracterul

inechitabil al consecințelor încheierii convenției atacate, instanțele nu au

fost investite cu acest motiv de analiză a convenției și ceea ce excede

fondului nu poate fi analizat în recurs.

Negăsindu-se întemeiate motivele de

recurs invocate de reclamantă, urmează a fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC U.R. SA Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 6/ A din 14 ianuarie

2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2005.