ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3359/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 noiembrie 2003 reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pârâta SC R. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului verbal de compensare nr. 9624 din octombrie 2003. În motivarea cererii reclamanta a arătat că procesul verbal de compensare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 685/1999 care interzicea folosirea altor documente de compensare în afara celor prevăzute de anexa 21 din Regulamentul de compensare, respectiv ordinul de compensare în cazul datoriilor mai vechi de 30 de zile cu o valoare mai mare de 100 milioane lei.

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2004, a admis acțiunea și a constatat nulitatea procesului verbal de compensare nr. 9624 din octombrie 2000 motivând că facturile având o vechime mai mare de 30 de zile este evidentă nelegalitatea acestuia. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta criticile vizând în principal lipsa cadrului procesual pentru analizarea nulității actului de compensare, reclamanta nechemând în judecată toate părțile convenției de compensare respectiv și pe SC I.S. SA Galați. Pe fond susține că motivele invocate de reclamantă sunt pur formale întrucât cea mai mare parte din facturile ce au făcut obiectul compensării îndrumau condiția de a nu fi mai vechi de 30 de zile, inițiativa compensării aparținând reclamantei, care-și invocă propria culpă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 166 din 28 mai 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că, instanța nu poate lărgi cadrul procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane în proces, această posibilitate având-o numai părțile, prin formele de intervenție forțată și terțele persoane interesate, prin intervenție voluntară. Întrucât nici una din părți nu a înțeles să introducă în cauză și a treia parte semnatară a convenției, s-a apreciat că nu poate avea loc o judecată asupra nulității actului nefiind corect stabilit cadrul procesual.

Cu petiția înregistrată la data de 24 iunie 2003, reclamanta SC I. SA a declarat recurs criticile vizând aspectele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Se susține că s-a reținut în mod de către instanța de apel că nici una din părți nu a solicitat introducerea în cauză a SC S. SA Galați, acest lucru rezultând din cererea intimatei pârâte – reconvenționale înscrisă în încheierea din data de 7 ianuarie 2004 dată la care a fost prima zi de înfățișare, cerere care a fost menționată și în cuprinsul Ordonanței nr. 1511/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 5796/2003, care a avut ca obiect somație de plată și din care s-a disjuns cererea reconvențională ce a făcut obiectul dosarului nr. 7006/2003.

Recursul este fondat. Prezenta cauză, reprezintă cererea reconvențională disjunsă din cadrul dosarului nr. 5796/2003 ce a avut ca obiect soluționarea cererii formulate de SC R. SA pentru emiterea unei somații în baza O.G. nr. 5/2001. Atât la data soluționării acesteia respectiv 19 noiembrie 2003, cât și la data de 7 ianuarie 2004 SC R. SA a solicitat introducerea în cauză a SC S. SA Galați motivat de faptul că procesul verbal de compensare a cărei nulitate se cere a se constata a fost încheiat și cu această societate. Tribunalul Alba, prin încheierea ședinței publice de la 7 ianuarie 2003, a respins cererea formulată apreciind că procesul verbal de compensare a fost încheiat numai de părțile în litigiu.

Cererea reclamantei nu vizează motive de nulitate parțială a actului, rezumată numai la pârâta – intimată chemată în judecată, ci motive de nulitate care, dacă ar fi incidente ar produce o desființare, a întregului act, atât în ce privește pe pârâtă cât și pe cealaltă parte semnatară a convenției, SC I.S. SA nechemată în judecată de reclamanta – recurentă. În aceste condiții justificat, pârâta – intimată cu respectarea dispozițiilor art. 57 alin. (2) C. proc. civ., a cerut introducerea în cauză și a acestei persoane juridice semnatară a procesului verbal de compensare. Față de cele arătate, în mod eronat instanța de apel a ignorat această situație, considerând că nici una din părți nu a înțeles să introducă în cauză și a treia parte semnatară a convenției criticile recurentei fiind justificate.

Având în vedere că hotărârea criticată s-a dat cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor procedurale privind formele de intervenție și de chemare în judecată a altor persoane, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru ca acțiunea să se judece cu toate persoanele semnatare a convenției de compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de declarat de reclamanta SC I. SA Sf. Gheorghe, împotriva deciziei nr. 166 din 28 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia atacată și sentința nr. 11/ CA din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Alba și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Alba. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 iunie 2005.