ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3359/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 noiembrie 2003 reclamanta SC I. SA a chemat în judecată pârâta

SC R. SA solicitând ca în baza

sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea procesului verbal de

compensare nr. 9624 din octombrie 2003.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că

procesul

verbal de compensare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr.

685/1999 care interzicea folosirea altor documente de compensare în afara celor

prevăzute de anexa 21 din Regulamentul de compensare, respectiv ordinul de

compensare în cazul datoriilor mai vechi de 30 de zile cu o valoare mai mare de

100 milioane lei.

Tribunalul Alba,

secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 11 din 14 ianuarie 2004, a admis

acțiunea și a constatat nulitatea

procesului verbal de compensare nr. 9624 din octombrie 2000

motivând că facturile având o vechime mai mare de 30 de zile este evidentă

nelegalitatea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel pârâta criticile vizând în principal lipsa cadrului procesual

pentru analizarea

nulității

actului

de compensare,

reclamanta nechemând în judecată toate părțile convenției de compensare

respectiv și pe SC I.S. SA Galați.

Pe fond susține că motivele invocate

de reclamantă sunt pur formale întrucât cea mai mare parte din facturile ce au

făcut obiectul compensării îndrumau condiția de a nu fi mai vechi de 30 de

zile, inițiativa compensării aparținând reclamantei, care-și invocă propria

culpă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 166 din 28

mai 2004, a admis apelul, a schimbat în tot sentința criticată și pe fond a

respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciar a reținut că, instanța nu poate lărgi cadrul

procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane în

proces, această posibilitate având-o

numai părțile, prin formele de intervenție forțată și terțele persoane

interesate, prin intervenție voluntară.

Întrucât nici una din părți nu a

înțeles să introducă în cauză și a treia parte semnatară a convenției, s-a

apreciat că nu poate avea loc o judecată asupra

nulității actului nefiind corect stabilit cadrul

procesual.

Cu petiția înregistrată la data de

24 iunie 2003, reclamanta SC I. SA a declarat recurs criticile vizând aspectele

de

nelegalitate

prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Se susține că s-a reținut în mod de

către instanța de apel că nici una din părți nu a solicitat introducerea în

cauză a

SC S. SA

Galați, acest lucru rezultând din cererea intimatei pârâte –

reconvenționale înscrisă în

încheierea din data de 7 ianuarie 2004 dată la care a fost prima zi de

înfățișare, cerere care a fost menționată și în cuprinsul Ordonanței nr.

1511/2003 pronunțată de Tribunalul Alba, în dosarul nr. 5796/2003, care a avut

ca obiect somație de plată și din care s-a disjuns cererea reconvențională ce a

făcut obiectul dosarului nr. 7006/2003.

Recursul este fondat.

Prezenta cauză, reprezintă cererea

reconvențională disjunsă din cadrul dosarului nr. 5796/2003 ce a avut ca obiect

soluționarea cererii formulate de

SC R. SA pentru emiterea unei somații în baza O.G. nr.

5/2001.

Atât la data soluționării acesteia

respectiv 19 noiembrie 2003, cât și la data de

7 ianuarie 2004

SC R. SA a solicitat introducerea în cauză a SC S. SA Galați

motivat de faptul că procesul verbal de compensare a cărei nulitate se cere a

se constata a fost încheiat și cu această societate.

Tribunalul Alba, prin încheierea

ședinței publice de la 7 ianuarie 2003, a respins cererea formulată apreciind

că

procesul verbal de

compensare a fost încheiat numai de părțile în litigiu.

Cererea

reclamantei nu vizează motive de

nulitate parțială a actului, rezumată numai la pârâta – intimată chemată în

judecată, ci motive de nulitate care, dacă ar fi incidente ar produce o desființare,

a întregului act, atât în ce privește pe pârâtă cât și pe cealaltă parte

semnatară a convenției, SC I.S. SA nechemată în judecată de reclamanta –

recurentă.

În aceste condiții justificat,

pârâta – intimată cu respectarea dispozițiilor art. 57 alin. (2) C. proc. civ.,

a cerut introducerea în cauză și a acestei persoane juridice semnatară a

procesului verbal de compensare.

Față de cele arătate, în mod eronat

instanța de apel a ignorat această situație, considerând că nici una din părți

nu a înțeles să introducă în cauză și a treia parte semnatară a convenției

criticile recurentei fiind justificate.

Având în vedere că hotărârea

criticată s-a dat cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor procedurale

privind formele de intervenție și de chemare în judecată a altor persoane, în

considerarea dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pentru ca acțiunea

să se judece cu toate persoanele semnatare a convenției

de compensare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de declarat de reclamanta SC I. SA Sf. Gheorghe, împotriva deciziei

nr. 166 din 28 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 11/ CA din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Tribunalul Alba și trimite cauza

spre rejudecare Tribunalului Alba.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 2 iunie 2005.