ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 973/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală,

prin sentința penală nr. 1019 din 14 iulie 2005, l-a condamnat pe inculpatul Ș.C.,

la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) după exercitarea pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 12 iulie 2002 la zi

iar în temeiul art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

A constatat consumată în procesul

analizelor de laborator cantitatea de 0,09 gr. heroină în amestec cu cofeină.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12 iulie 2004, pe peronul

central al Gării de Nord, inculpatul Ș.C., zis C., agent de pază al firmei B.,

i-a vândut martorului denunțător B.R., 3 bile de heroină, în schimbul sumei de

900.000 lei surprins, imediat după efectuarea tranzacției, de către polițiștii

din cadrul I.G.P.R. – B.C.C.O.A. București, având asupra sa suma de 900.000

lei, formată din 9 bancnote de câte 100.000 lei, ale căror serii coincideau cu

cele consemnate anterior într-un proces – verbal dresat în vederea efectuării

flagrantului.

Aceste împrejurări de fapt sunt

convingător dovedite prin constatările procesului-verbal de depistare încheiat

la 12 iulie 2004, de polițiștii care au supravegheat tranzacția dintre inculpat

și martorul denunțător B.R. și care au observat ex propriis sensibus cum acesta

din urmă s-a întâlnit cu un individ în uniformă (cămașă albastră și pantalon de

culoare închisă) și au făcut un schimb.

După aceea, martorul a predat

organelor de poliție trei pungulițe din plastic transparent ce conțineau o

substanță pulverulentă de culoare maronie, închise prin răsucire și ardere ce

au fost luate și introduse într-un plic de hârtie sigilat (cu nr. 13299).

Inculpatul Ș.C. a fost imediat

imobilizat, iar la percheziția corporală asupra acestuia, s-a găsit suma de

900.000 lei în bancnote de câte 100.000 lei, identice cu cele puse la

dispoziția poliției de martorul denunțător și consemnate anterior într-un

proces-verbal.

Procesul verbal de depistare în

flagrant a fost întocmit în prezența martorului asistent I.I.M., care a

constatat prezența banilor asupra inculpatului.

De asemenea, martorul I.I.M. a

perceput în mod direct întâlnirea dintre inculpatul Ș.C. și B.R., observând că

după ce inculpatul a primit banii, cei doi și-au dat noroc, strângându-se de

mâini.

Declarația martorului I.I.M. este

susținută de declarația martorului B.R., care a arătat că s-a dus la C. și i-a

spus că are suma de 900.000 lei și vrea „bile”, inculpatul i-a spus că are bile

și i-a dat banii, iar după ce a luat, a întins mâna dreaptă și a dat noroc cu

el, lăsându-i în palmă cele trei pungulițe (predate apoi poliției), care

conțineau heroină, potrivit concluziilor raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 2882885 din 12 iulie 2005.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul Ș.C. și care a solicitat desființarea sentinței de fond și

achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen., raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar a solicitat o

reapreciere a circumstanțelor atenuante de care poate beneficia inculpatul.

Prin decizia penală nr. 710/ A din

23 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul.

Nemulțumit și de această hotărâre,

inculpatul a atacat cu recurs.

Prin recursul scris și apărător, a

criticat decizia și sentința ca nelegale și netemeinice cerând casarea lor și

achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c).

A susținut că tot procesul este o înscenare iar probatoriul administrat este

neconcludent. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este întemeiat.

Urmărirea penală are ca obiect

strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la

identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se

constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Din dispozițiile art. 200 C. proc.

pen., rezultă că probele descoperite și strânse în cursul urmăririi penale nu

pot servi drept temei de condamnare ci numai pentru trimiterea în judecată.

Potrivit art. 287 alin. (2) C. proc.

pen., instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate.

Probele strânse în cursul urmăririi

penale, trebuie verificate de către instanță, în cursul judecății, care se

desfășoară în condițiile art. 289 și 290 C. proc. pen., adică prin

administrarea lor în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Instanța trebuie să ajungă motivat

la o soluție temeinică și legală numai în urma verificării probelor

administrate în cursul urmăririi penale și prin exercitarea rolului activ, art.

287 C. proc. pen., prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare.

În cauză, deși inculpatul a negat de

la bun început săvârșirea infracțiunii și a susținut propria sa variantă, în

sensul că a fost contactat de o femeie care l-a rugat să primească niște bani

de la un prieten de al ei, iar după arestarea sa a susținut că procesul este o

înscenare din partea poliției și denunțătorilor, prima instanță contrar

obligațiilor ce-i reveneau din textele de lege anterior menționate nu i-a

audiat pe frații B.R. și C., denunțători și I.I.M. martor, asistent la

constatarea infracțiunii flagrante.

Citarea și audierea fraților B.R. și

C., era necesară pentru că așa cum rezultă din declarațiile lor date în cursul

urmăririi penale, ei au fost cei care, nu numai că l-au denunțat pe Ș.C. dar au

oferit și suma necesară organizării flagrantului, iar declarațiilor lor au

reprezentat pentru procuror probe pe baza cărora s-a întocmit actul de sesizare

a instanței.

Audierea martorilor denunțători și

eventual confruntarea cu inculpatul este necesară pentru a se stabili

cronologic, activitățile desfășurate de cei doi, momentele din ziua de 12 iulie

2004, când se fac denunțurile, când se pregătesc banii și se realizează

deplasarea la Gara de Nord;

Este necesară audierea direct

nemijlocit a martorului I.I.M., martor asistent, care să fie chestionat cu

privire la aceleași aspecte, timpul, orele când a început operațiunea și când

s-a terminat, eventualele contacte ale denunțătorilor cu alte persoane, fie

direct fie prin legături telefonice și dacă acțiunea a fost filmată.

Audierea martorului I.I.M. este cu

atât mai necesară cu cât din actele întocmite de agenții procedurali rezultă că

refuzul martorului de a se prezenta în instanță pentru a fi audiat se datorează

unor amenințări.

Așa cum rezultă din procesul verbal

încheiat la 13 iunie 2005 martorul citat de prima instanță s-a prezentat în

două rânduri pentru a fi audiat însă datorită faptului că nu i s-a asigurat

protecție și a fost amenințat în permanență cu bătaia el, soția și copilul, a

plecat din instanță. Din același proces verbal mai rezultă că în situația în

care va fi obligat să depună mărturie, martorul își va schimba declarațiile

date inițial.

În urma audierii denunțătorilor și

martorului asistent, instanța va trebui să administreze din oficiu orice alt

probe care vor apărea necesare pentru a stabili dacă inculpatul a săvârșit

infracțiunea ori fapta este rezultatul înscenării de către denunțători din

dorința de a profita de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Pentru asigurarea unei bune

administrare a probelor și pentru a preveni posibilitatea zădărnicirii aflării

adevărului, Înalta Curte urmează să mențină măsura arestării preventive a

inculpatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul Ș.C. împotriva deciziei penale nr. 710/ A din 23 septembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 1019 din 14 iulie 2005 a Tribunalului București, secția a

II-a penală.

Dispune trimiterea cauzei spre

rejudecare la Tribunalul București.

Menține starea de arest a

inculpatului Ș.C.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a recurentului inculpat, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 februarie 2006.