ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5747/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 5 mai

2005, reclamanta L.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 26229 din 1 aprilie 2005 și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 236/CA din 16 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre

prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că este neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

invocată de pârâtă, iar pe fondul cauzei, că reclamanta a făcut dovada cu

înscrisurile depuse și declarația martorului audiat în cauză, a strămutării,

împreună cu familia, din comuna Ezibei, județul Caliacra, în comuna Mihai

Viteazul, județul Constanța, în septembrie 1940.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța.

În motivele de recurs s-a susținut

că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, precum și faptul că, din probele administrate, respectiv

declarația martorului B.J., nu rezultă „temeinicia susținerilor petentei”.

Recursul urmează a fi admis, în

sensul și în considerarea celor ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin

toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în

drept să pună în discuția părților, orice împrejurare care poate duce la

lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră utile și

pertinente.

În ceea ce privește cauza dedusă

judecății, într-adevăr împrejurările de fapt invocate de către

intimata-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele

administrate, acestea nefiind pe deplin convingătoare, privind faptul generator

de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a stabili cu

certitudine incidența prevederilor Legii nr. 189/2000 și pentru a vedea dacă

intimata-reclamantă este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii

solicitate, trebuiau determinate fără echivoc perioada, cauza și împrejurările

reclamantei, întrucât probele administrate sunt insuficiente pentru a dovedi

susținerile intimatei.

Având în vedere aceste motive, în

considerarea dispozițiilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite

recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare,

aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 236/CA din 16

iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2005.