ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5747/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 5 mai 2005, reclamanta L.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Constanța, anularea hotărârii nr. 26229 din 1 aprilie 2005 și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 236/CA din 16 iunie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile solicitate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că este neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtă, iar pe fondul cauzei, că reclamanta a făcut dovada cu înscrisurile depuse și declarația martorului audiat în cauză, a strămutării, împreună cu familia, din comuna Ezibei, județul Caliacra, în comuna Mihai Viteazul, județul Constanța, în septembrie 1940. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța. În motivele de recurs s-a susținut că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că, din probele administrate, respectiv declarația martorului B.J., nu rezultă „temeinicia susținerilor petentei”.

Recursul urmează a fi admis, în sensul și în considerarea celor ce se vor arăta în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”. În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților, orice împrejurare care poate duce la lămurirea pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră utile și pertinente. În ceea ce privește cauza dedusă judecății, într-adevăr împrejurările de fapt invocate de către intimata-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, acestea nefiind pe deplin convingătoare, privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor Legii nr. 189/2000 și pentru a vedea dacă intimata-reclamantă este îndreptățită la acordarea drepturilor compensatorii solicitate, trebuiau determinate fără echivoc perioada, cauza și împrejurările reclamantei, întrucât probele administrate sunt insuficiente pentru a dovedi susținerile intimatei. Având în vedere aceste motive, în considerarea dispozițiilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru suplimentarea probatoriilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 236/CA din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.