ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5672/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel Constanța, reclamantul B.A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană

de Pensii Constanța, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze

hotărârea nr. 25.625 din 21 februarie 2005, emisă de pârâtă, motivând că este

beneficiarul prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât, împreună cu părinții

săi, a fost strămutat din localitatea de domiciliu, în altă localitate, din

motive de persecuție etnică.

Prin sentința civilă nr. 218/CA din

2 iunie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială,

precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația reclamantului B.A., a anulat hotărârea nr. 25.625 din 21 februarie

2005, emisă de pârâtă și a stabilit reclamantului, calitatea de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, a reținut,

în esență, că reclamantul s-a născut la data de 15 iunie 1943, în Rusia și că

părinții acestuia, împreună cu reclamantul, au fost strămutați din motive de persecuție

etnică, din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

În motivare, recurenta a susținut că

în mod greșit, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului, acordându-i

acestuia calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât

din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă inadvertențe în ceea ce

privește localitatea de strămutare a părinților reclamantului

.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act

normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate, din motive etnice, de regimurile respective, în

perioada arătată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte

constată că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale

aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 218 din 2 iunie

2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, precum

și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2005.