ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6910/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

notificarea adresată Primăriei Urlați sub nr. 1011 din 10 septembrie 2001, D.C.(în

prezent decedat) și C.D., ambii în calitate de succesori ai defunctului A.P. au

solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului în

suprafață de 620 mp, situat în orașul Urlați, imobil expropriat în baza

Decretului nr. 303/1987 și pentru care s-a primit o despăgubire simbolică,

parțială (numai pentru 250 mp).

Ca

răspuns la notificare, primarul orașului Urlați a emis Dispoziția nr. 641 din 2

octombrie 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură a

suprafeței de 250 mp motivat de faptul că terenul este ocupat de construcții;

pentru diferența de 375 mp se arată că aceasta nu face obiectul Legii nr. 10/2001

deoarece nu a fost preluat sub nici o formă de stat. De asemeni, pentru

suprafața de 250 mp s-a făcut o ofertă de restituire prin echivalent sub forma

unei despăgubiri de 29.900.000 lei, calculată conform art. 11 alin. (7) din

lege, raportat la o valoare estimativă a imobilului de 41.875.000 lei.

Împotriva

acestei dispoziții au formulat contestație C.D. și D.M.(succesor legal după D.C.,

decedat ulterior formulării notificării, la 1 februarie 2002), cerere

înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 12439 din 29 octombrie 2002.

Prin

contestație s-a solicitat anularea dispoziției primarului și obligarea

Primăriei orașului Urlați să le restituie în natură terenul de 620 mp.

Contestatorii

au chemat în judecată, în calitate de pârâți, atât Primăria orașului Urlați cât

și Consiliul Local Urlați.

În

motivarea contestației, aceștia au arătat că, până în anul 1988, C.D. și soțul

său decedat D.C. au deținut imobilul situat în Urlați, , compus din teren de

620 mp și construcție, (în prezent demolată).

Prin

Decretul nr. 303 din 11 decembrie 1987 a fost expropriată atât suprafața de 250

mp, cât și construcția aflată pe el, plătindu-se o despăgubire de 80.375 lei,

conform adresei nr. 2496 din 18 februarie 1988 emisă de G.I.G.C.L Prahova.

Diferența

de 370 mp a fost preluată de stat fără nici un titlu.

Contestatorii

au arătat că terenul poate fi restituit în natură, astfel că dispoziția

primarului este nelegală.

Ulterior,

după efectuarea unei expertize tehnice în cauză, contestatorii și-au precizat

cererea, arătând că solicită numai restituirea în natură a suprafeței de 250

mp, diferența de 370 mp nefiind preluată de stat.

Contestația

a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința nr.700 din 5 iunie 2003 a

Tribunalului Prahova, secția civilă.

S-a

reținut că dispoziția primarului este legală și temeinică deoarece suprafața de

teren de 250 mp nu se poate restitui în natură, ea fiind ocupată parțial și

funcțional de construcții, terenul fiind necesar bunei utilizării a acestora.

Apelul

declarat de contestatori împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 244 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

S-a

reținut că terenul în litigiu este traversat, conform expertizei tehnice

efectuate în cauză, de o conductă de gaze, de o rețea electrică și de o rețea

telefonică, iar planul de urbanism a evidențiat că terenul este aferent unui

bloc de locuit și Poștei din orașul Urlați, nefiind posibilă restituirea în

natură.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, contestatorii, criticând-o

pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenții

susțin că instanțele au încălcat dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 9 pct. 1

din Legea nr. 10/2001, ignorând faptul că terenul de 250 mp constituie o zonă

verde nefolosită în spatele unui bloc de locuințe și că utilitățile aflate pe

teren, respectiv conductele de gaz, electricitate, cablurile telefonice pot fi

funcționale și în cazul restituirii în natură a terenului. Se mai arată că SC D.

SA s-a declarat de acord să-și ridice conducta, aceasta nefiind funcțională în

prezent, iar SC E. SA și R. sunt de acord cu cererea recurenților de restituire

în natură.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Este

necontestat faptul că imobilul în litigiu, respectiv terenul de 250 mp și

construcția aflată pe el a fost expropriat pentru lucrări de utilitate publică,

conform Decretului nr. 303/1987, casa a fost demolată, iar pe teren s-a

ridicat, parțial, un bloc de locuințe, restul suprafeței fiind brăzdată, în

subteran, de o conductă de gaze, de un cablu de rețea electrică și de un cablu

telefonic din fibră optică, așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în

cauză de ing. N.N. și din înscrisurile depuse la dosar.

Față

de amplasamentul acestor utilități, care servesc normalei folosințe a blocului

de locuințe ce ocupă parțial terenul în litigiu, dar și construcției vecine

care deservește Poșta, nu se poate susține în mod justificat că acest teren

este liber și poate fi restituit în natură.

Situația

acestui teren se încadrează în prevederea cuprinsă în art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, respectiv terenul este „ocupat funcțional” în întregime.

Împrejurarea

că SC D.S. SA, F.O.L Urlați a comunicat, prin adresa nr. 114 din 2 aprilie

2003, că va dezactiva conducta de gaze, după înlocuirea unei alte conducte de

pe o stradă vecină nu schimbă situația în favoarea recurenților deoarece rămân

celelalte utilități, respectiv cablul telefonic și cablul electric care străbat

subsolul terenului în direcții ce împiedică restituirea lui în natură, iar

susținerea recurenților în sensul că privind restituirea terenului în natură

este nesusținută SC E. SA și R. SA și-ar fi exprimat acordul de probe. Adresele

nr. 197 din 3 aprilie 2003 și respectiv nr. 230/4116 din 21 mai 2003 nu sunt

dovezi în acest sens.

În

raport de această situație, recursul contestatorilor apare ca nefondat și va fi

respins. Nu s-a demonstrat existența motivelor de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ. și invocate de aceștia.

Pentru

aceste considerente se va respinge recursul [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.D.

și D.M. împotriva deciziei civile nr. 244 din 4 noiembrie 2003 a Curții de Apel

Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2005.