ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2173/2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2173/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, pe rolul

Tribunalului Prahova sub nr. 4384/105/2010, reclamanții C.N. și Ș.C. au chemat

în judecată pe pârâtul Primarul Orașului Urlați, solicitând instanței ca, prin

sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la emiterea

documentației ce are ca obiect restituirea în natură a suprafeței de 845 mp,

teren situat în intravilanul localității Urlați și identificat prin raportul de

expertiză N.N. efectuat în Dosarul nr. 6991/2004, punerea în posesie a acestui

teren, precum și obligarea pârâtului la daune cominatorii, în cuantum de 100 de

lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive până la

executarea sentinței, și obligarea la plata unei amenzi civile potrivit disp art.

580

3

alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au susținut că în baza Legii nr. 10/2001 au formulat o

acțiune prin care au contestat Dispoziția nr. 336/2004 emisă de Primarul

orașului Urlați și au solicitat restituirea în natură a întregii proprietăți ce

a fost luată abuziv, arătând că această cauză a format inițial obiectul Dosarului

nr. 6991/2004 a Tribunalului Prahova, suferind mai multe cicluri procesuale,

finalizate definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 8254 din 27 decembrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Tribunalul Prahova a

pronunțat sentința civilă nr. 361 din 30 martie 2005, prin care a admis în

parte contestația formulată de aceștia în sensul că a obligat intimatul -

Primarul orașului urlați să restituie reclamanților în natură terenul liber în

suprafață de 845 mp, iar pentru restul proprietății s-au dispus măsuri de

reparații.

Reclamanții au arătat

că această sentință a fost contestată numai pentru un singur aspect, respectiv

restituirea integrală în natură a terenurilor solicitate, precizând totodată că

intimata nu a formulat nici o cale de atac împotriva sentinței civile nr. 361/2005,

cât și pe parcursul soluționării cauzei. Prin decizia nr. 8254 din 17 decembrie

2008 I.C.C.J. a admis recursul formulat de aceștia împotriva sentinței civile nr.

361 din 30 martie 2005 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în parte,

în sensul că a obligat Primarul orașului Urlați să restituie în natură

reclamanților suprafața de 994 mp, păstrând restul dispozițiilor sentinței, iar

aceasta a rămas definitivă și irevocabilă.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ., Legea nr. 10/2001, art. 371 alin.

(2) C. proc. civ., art. 508

3

C. proc. civ.

Pârâtul nu a formulat

întâmpinare.

Prin sentința civilă

nr. 4013 din 18 iunie 2012 Tribunalul Prahova secția civilă a admis excepția

lipsei de interes și a respins acțiunea ca lipsită de interes pentru

următoarele considerente:

S-a reținut astfel că

prin Sentința civilă nr. 361 din 30 martie 2005 a Tribunalului Prahova,

devenită irevocabilă prin Decizia nr. 8254 din 17 decembrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s-a dispus, anularea parțială a Dispoziției nr. 336/2004

a Primarului Urlați și restituirea în natură a terenului liber în suprafață de 845 m.p.

În consecință, la

data promovării prezentei acțiuni, reclamanții aveau un titlu executoriu

obținut potrivit procedurii speciale prevăzute de legea 10/2001.

În aceste condiții,

pronunțarea de către instanță a unei noi dispoziții de obligare a autorității

publice competente pentru restituirea efectivă a imobilului, este lipsită de

interes.

S-a reținut că

reclamanții au la dispoziție calea executării silite pentru valorificarea

obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, în condițiile în care

autoritatea publică tergiversează sau refuză executarea acesteia, iar nu

pronunțarea unei alte hotărâri pe fond.

În cadrul executării

silite, deci după emiterea somației de executare, reclamanții pot solicita

instanței de executare obligarea debitoarei la plata unei amenzi civile,

potrivit art. 580

3

C. proc. civ., iar nu la daune cominatorii, care

sunt inadmisibile potrivit alin. (5) al acestui articol.

Din perspectiva celor

expuse, tribunalul a admis excepția lipsei de interes, ceea ce a determinat repronunțarea

asupra fondului și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind lipsită

de interes.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat apel reclamanții iar prin decizia civilă nr. 70 din 17

octombrie 2012 a Curții de Apel Ploiești secția I civilă, s-a respins ca

nefondat apelul reclamanților pentru următoarele considerente:

Astfel, s-a reținut

că sunt nefondate susținerile apelanților în sensul că dispozițiile emise în

baza Legii nr. 10/2001 nu sunt titluri executorii prin ele, însele, ci doar

însoțite de procesul verbal de punere în posesie.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond, la data promovării prezentei acțiuni, reclamanții

aveau un titlu executoriu obținut potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea

nr. 10/2001.

În aceste condiții, pronunțarea de

către instanță a unei noi dispoziții de obligare a autorității publice competente

pentru restituirea efectivă a imobilului este lipsită de interes.

S-a reținut astfel că

r

eclamanții-apelanți,

au la dispoziție calea executării silite pentru valorificarea obligației

stabilite prin hotărârea judecătorească, în condițiile în care autoritatea

publică tergiversează sau refuză executarea acesteia, iar nu pronunțarea unei

alte hotărâri pe fond.

S-a mai reținut că

potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, dispoziția de

restituire în natură a unui imobil face dovada proprietății persoanei

îndreptățite asupra acestuia și având forța probantă a unui înscris autentic

constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie. (Decizia nr. 2872/2007 -

Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs reclamanții Ș.N. și Ș.C., solicitând modificarea ei

în sensul admiterii apelului și pe cale de consecință admiterea acțiunii.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 1073

C. civ., art. 580

3

C. proc. civ. și art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

În aceeași idee se

susține că au epuizat toate mijloacele privind punerea în executare a sentinței

civile nr. 361/2005 și respectiv a deciziei civile nr. 8254/2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, însă debitorul obligației nu s-a conformat

dispozițiilor din hotărârile judecătorești sus menționate, motiv pentru care

rezultă interesul lor în promovarea prezentei acțiuni.

Se mai învederează că

hotărârile sus evocate vizează obligarea debitorilor la o faptă personală, care

în cauză constă în obligația Primarului Orașului Urlați de a întocmi

documentația de restituire în natură a terenului, situație nesusceptibilă de

executare silită.

O altă critică

vizează greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 25 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 față de faptul că sentința civilă nr. 361/2005 și respectiv

decizia civilă nr. 8254/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu

echivalează cu o dispoziție de restituire în natură a imobilului - teren - ci

constituie temeiul legal al acțiunii.

Examinând hotărârea

instanței de apel prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Este real că prin

sentința civilă nr. 361/2005 a Tribunalului Prahova (lămurită prin Încheierea de

ședință din 12 noiembrie 2010 a aceleiași instanțe) modificată prin decizia

civilă nr. 8254 din 17 decembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a

fost anulată în parte Dispoziția nr. 336/2004 a Primarului Orașului Urlați

fiind obligat Primarul Orașului Urlați să restituie reclamanților suprafața de 845 m.p. iar pentru restul proprietății s-au dispus măsuri reparatorii prin echivalent.

Acțiunea înregistrată

la 6 octombrie 2010 vizează obligarea pârâtului la emiterea documentației ce

are ca obiect restituirea în natură a suprafeței de 845 m.p. conform hotărârilor judecătorești sus evocate, teren situat în intravilanul localității

Urlați și identificat prin raportul de expertiză efectuat de expertul N.N. în Dosarul

nr. 6991/2004, precum și obligarea la punerea în posesie a acestui teren și

respectiv obligarea pârâtului la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100

lei pentru fiecare zi de întârziere de la data rămânerii definitive până la

executarea sentinței și pe cale de consecință obligarea și la plata unei amenzi

civile potrivit art. 580

3

alin. (1) C. proc. civ.

Or, față de obiectul

dedus judecății de dispozițiile sentinței civile nr. 361/2005 și respectiv ale deciziei

civile nr. 8254/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce constituie

pentru reclamanți titlu executoriu privind restituirea în natură a terenului de

845 mp, este de reținut că reclamanții aveau deja un titlu executoriu la data

înaintării acțiunii,obținut potrivit procedurii speciale prevăzute de Legea

10/2001 (deja soluționată irevocabil prin hotărârile judecătorești sus evocate)

motiv pentru care nu mai poate forma obiect al unei noi acțiuni obținerea unui

alt titlu cu același obiect

. În aceste condiții, pronunțarea de către instanță a

unei noi

dispoziții

de obligare a autorității publice competente pentru restituirea efectivă a

imobilului este într-adevăr lipsită de interes, cum de altfel bine a reținut

instanța de apel.

Una

din condițiile pentru promovarea unei acțiuni în justiție este aceea ca partea

care o exercită să justifice un interes care trebuie să fie personal, legitim,

născut și actual.

Astfel, cel ce se adresează instanței

pentru a-și apăra un drept trebuie să aibă interesul de a proceda astfel,

întrucât ceea ce caracterizează din punct de vedere procedural această condiție

de exercitare a dreptului la acțiune, e principiul necesității practice a

acțiunii, adică ideea că dacă cel interesat n-ar recurge la organele jurisdicționale,

s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil. Legitimitatea interesului

presupune astfel ca persoana care formulează o pretenție în justiție să

justifice legătura între pretenția concretă formulată și dreptul subiectiv

civil afirmat ori situația juridică pentru a cărei realizare calea justiției este

obligatorie. Celelalte condiții vizând interesul - născut, actual, personal și

direct - se referă la existența interesului în momentul exercitării dreptului

la acțiune, în sensul că neexercitarea acestui drept ar presupune un prejudiciu

pentru persoana care omite să-l exercite și respectiv la folosul practic

urmărit al celui ce recurge la această formă procedurală. Or,

în condițiile în care

reclamanții au deja un titlu, hotărârile judecătorești sus evocate, prin care

Primarul Orașului Urlați a fost obligat la restituirea în natură a terenului de

845 mp, lipsa interesului în promovarea unei alte acțiuni cu aceeași finalitate

este evidentă.

Din această perspectivă este de

reținut și faptul că hotărârile judecătorești irevocabile prin care persoana notificată

a fost obligată în condițiile Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a

terenului de 845 mp, reprezintă titlu valabil.

Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 decizia sau după caz dispoziția de restituire în natură a unui imobil face

dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă

a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în

posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.

În raport de aceste dispoziții, este

de reținut că dacă legiuitorul a înțeles să confere forță executorie și valoare

de titlu de proprietate unei dispoziții de restituire emise în procedura administrativă

a Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult astfel de efecte trebuie recunoscute hotărârii

instanței care a dispus ea însăși restituirea în natură a  terenului, ca urmare

a efectuării controlului de legalitate al procedurii administrative.

Cum, un atribut al hotărârilor

judecătorești îl constituie executorialitatea, partea interesată poate cere

executarea silită pentru a obține aducerea la îndeplinire a obligației din

titlu executoriu.

Contrar susținerilor recurenților, și

în cazul obligațiilor de a face intuituu personae, trebuie urmată procedura executării

silite, numai în cadrul acesteia putând fi aplicată debitorului amenda civilă

prevăzută de art. 580

3

C. proc. civ., sens în care s-a statuat în

recurs în interesul legii,de către secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție, prin Decizia nr 3 din 17 ianuarie 2011 publicată în M. Of. al

României nr 372 din 27 mai 2011, obligatorie pentru instanțe, conform art. 330

7

alin. (4) C. proc. civ.

Așa fiind, în

condițiile în care nici unul din motivele de recurs invocate nu se circumscriu

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanții Ș.N., Ș.C. împotriva deciziei civile

nr. 70 din data de 17 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 15 aprilie 2013.