ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4544/2008

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7

decembrie 2006, reclamanta Academia Română a chemat în judecată pe pârâtul

Consiliul județean Prahova solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va

pronunța, să anuleze dispoziția nr. 327 din 31 octombrie 2006 emisă de pârât,

să invalideze propunerile comisiei interne de soluționare a notificărilor și să

restabilească dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul

notificat, prin punerea în posesie pe vechiul amplasament și emiterea titlului

de proprietate.

Prin sentința civilă nr. 526 din 30

martie 2007 Tribunalul Prahova, secția civilă, a respins acțiunea ca

neîntemeiată.

Prin aceeași hotărâre a respins și

cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Muzeul

Județean de Istorie și Arheologie Prahova.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut următoarele:

Prin notificarea nr. 457 din 26 mai

2005 reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în orașul

Urlați, județul Prahova, compus din conacul și parcul Bellu, cu o suprafață de

8 hectare teren agricol, lăsat reclamantei prin testament de către defuncta

A.A.B. și care a fost înscris la poziția 29 a Deciziei Consiliului de Miniștri

nr. 1468/1948, decizie prin care imobilul a fost transmis abuziv Ministerului

Actelor și Informațiilor.

La data de 11 februarie 2002,

reclamanta a adresat o altă notificare, prin care a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, pentru același imobil.

Notificările au fost respinse prin

dispoziția atacată în prezenta cauză, pe considerentul că s-au depus actele

doveditoare ale dreptului de proprietate cerute de lege.

În drept, tribunalul a reținut că potrivit art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, ministerele, celelalte

instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale,

inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile și

societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și

cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii.

Cum contestatoarea Academia Română

intră în categoria instituțiilor publice ale statului, este evident că nu se

încadrează în sfera persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute

de Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește cererea de

intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Muzeul Județean de

Istorie și Arheologie Prahova, tribunalul a constatat că aceasta nu cuprinde

pretenții proprii, concrete în raport de solicitările reclamantei, ci numai

apărări de fond, așa încât a respins-o.

Prin decizia civilă nr. 480 din 20

noiembrie 2007, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința

și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut următoarele:

În ceea ce privește situația de

fapt, referitoare la modul de dobândire a imobilului de către reclamantă și la

cel în care a fost preluat același imobil de către stat, aflându-se actualmente

în administrarea Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, aceasta a fost

corect reținută de prima instanță.

În drept, însă curtea de apel a

reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 752/2001,

modificată prin Legea nr. 396/2004, prin Legea nr. 564/2004, prin Legea nr.

194/2004 și prin Legea nr. 80/2007.

Potrivit textului de lege menționat

se restituie în condițiile legii, în patrimoniul Academiei Române, bunurile

mobile și imobile de care aceasta a fost deposedată în mod abuziv, cu sau fără

titlu.

Conform Legii nr. 564/2004 pentru

completarea art. 4 din Legea nr. 752/2001, la art. 4 alin. (8) se prevede că

restituirea altor categorii de imobile care au aparținut Academiei Române se

face în condițiile Legii nr. 10/2001, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3

alin. (2) din lege.

Așa fiind, tribunalul a greșit

atunci când a reținut că Academiei Române nu-i sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 10/2001, pe considerentul că nu se încadrează în sfera persoanelor

îndreptățite la măsuri reparatorii în baza acestui act normativ.

Împotriva deciziei a declarat recurs

pârâtul Consiliul județean Prahova, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

Fără a dezvolta separat cele două

motive de recurs invocate, recurenta susține în motivarea cererii următoarele:

Atât la prima instanță, cât și la

instanța de apel a solicitat introducerea în cauză a orașului Urlați, deoarece,

din întregul imobil solicitat de reclamantă, numai clădirea și curtea

împrejmuită, în suprafață de 939,90 mp aparțin domeniului public al județului

Prahova, restul suprafeței de 8 hectare fiind în domeniul public al orașului

Urlați.

În legătură cu suprafața de 8

hectare, reclamanta a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr.

1/2000, care a fost validată în anexa nr.33 prin Hotărârea Comisiei județene

Prahova nr. 2175 din 30 noiembrie 2000.

Instanța de apel a apreciat greșit

faptul că Legea nr. 752/2001 de organizare și funcționare a Academiei Române

este cea după care se efectuează procedura de restituire a proprietăților

confiscate abuziv de regimul comunist.

Legea nr. 10/2001, fiind o lege cu caracter special și reparatoriu, se

aplică la toate retrocedările.

Recurenta solicită casarea în

întregime a hotărârii atacate.

La dosar a depus întâmpinare

intervenientul, care a arătat că reclamanta nu face dovada dreptului de

proprietate cu privire la imobilul solicitat și că, în calitate de

administrator, este ținut să respecte dispozițiile Legii nr. 422/2001.

Recursul este nefondat și va fi

respins, pentru următoarele considerente:

Dintre toate criticile formulate,

singura care are legătură cu decizia atacată și care poate fi încadrată în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., și anume la pct. 9, este cea referitoare

la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 752/2001, în condițiile existenței

unei legi speciale cu caracter reparatoriu, Legea nr. 10/2001.

Această critică este nefondată.

Curtea de apel nu stabilit că

soluționarea notificărilor adresate pârâtului de către reclamantă se vor

soluționa potrivit Legii nr. 752/2001, ci numai că acest act normativ prevede

în art. 4 alin. (8) că, în anumite situații, bunuri care au aparținut Academiei

Române se restituie acesteia în condițiile Legii nr. 10/2001.

Acest text de lege face ca hotărârea

tribunalului, prin care s-a constatat că reclamanta este exclusă de plano de la

aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, dat fiind că este instituție

publică a statului în sensul avut în vedere de art. 3 din lege, să fie

nelegală.

Dacă, mai departe, notificările

reclamantei au fost corect sau nu soluționate, care este regimul juridic al

imobilului solicitat, respectiv al diferitelor părți componente ale acestuia,

dacă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobil și care

sunt acestea reprezintă aspecte de fond ale judecății, care nu pot fi dezbătute

direct în recurs, fără ca asupra lor să se fi pronunțat mai întâi instanțele de

fond.

Cum motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, iar cel prevăzut de art. 304 pct. 7 a fost

doar formal indicat, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menține

decizia atacată și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Consiliul Județean Prahova, prin președinte împotriva

deciziei nr. 80 din 20 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iulie 2008.