ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4976/2010

Prin Sentința civilă

nr. 543 din 4 martie 2009, Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de

contestatoarea Academia Română, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei

Șirna în sensul că terenul restituit în natură în suprafață de 1 ha este situat

în intravilanul comunei Șirna, pe vechiul amplasament definit pe conturul 1, 3,

4, 5, 6, a, b, c, d, e, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 1, 2,

conform raportului de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert

I.N. și schița anexă nr. 1, menținând în rest dispoziția atacată, ca fiind

legală și temeinică.

S-a reținut de

tribunal că prin Dispoziția nr. 224 din 21 februarie 2008 emisă de Primarul

comunei Șirna (filele 21 - 22), s-a dispus restituirea în natură către

contestatoarea Academia Română a unui imobil compus din teren în suprafață de 1

hectar și o clădire cu suprafața construită de 140 m.p., având șapte camere și

două holuri, situat în comuna Șirna, sat Tăriceni, județul Prahova, cu

următoarele vecinătăți: la Nord – S.A.R.T. și SC P.S. SNC Ploiești, la Sud - DJ

101 A, la Est - SC T. SA și la Vest S.A.R.T.

Din examinarea

înscrisurilor depuse la dosar de către intimată, rezultă că la emiterea acestei

dispoziții nu a fost avut în vedere un plan de situație sau o schiță anexă a

imobilului supus restituirii, ceea ce, în mod evident, este de natură să prejudicieze

persoana îndreptățită la măsuri reparatorii prin imposibilitatea stabilirii cu

exactitate a limitelor amplasamentului bunului retrocedat.

Singurul aspect în

litigiu între părți constă în amplasamentul terenului cu suprafața de un

hectar, pentru care s-a dispus restituirea în natură, contestatoarea solicitând

atribuirea terenului în limitele vechi ale proprietății, definite de expertul

I.N. în specialitatea topografie pe aliniamentul 1, 3, 4, 5, 6, a, b, c, d, e,

36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 2, 1, conform raportului întocmit

și schiței anexă nr. 1 (filele 55-57).

În schimb, intimata a

solicitat atribuirea terenului delimitat pe conturul l, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, a,

b, c, d, f, e, h, g, i, 45, 46, 2, l, potrivit schiței nr. 2 la raportul de

expertiză indicat (fila 58), cu motivarea că deține un act de donație al

aceluiași autor G.B. din care reiese în mod neechivoc că pe latura de vest se

învecinează cu terenurile donate cetățenilor: Lotul de teren propus spre

restituire aparține domeniului privat al com. Șirna, dar și că pe amplasamentul

pretins de Academia Română se află edificate mai multe construcții ale unor

persoane juridice, precum și sediul în reamenajare al primăriei.

A mai reținut

tribunalul că din interpretarea literală și sistematică a art. 9 și 10 din

Legea nr. 10/2001, rezultă că spre deosebire de prevederile ce guvernează

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care fac obiectul

legilor fondului funciar, Legea nr. 10/2001 instituie o singură ipoteză pentru

restituirea în natură, și anume pe amplasamentul deținut inițial de persoana

îndreptățită, în măsura în care este liber, în caz contrar urmând a se acorda

măsuri reparatorii prin echivalent.

În cauză, așa cum

rezultă din raportul de expertiză în specialitatea topografie I.N.,

amplasamentul vechi al terenului în litigiu este acela indicat de

contestatoare, fiind susceptibil de restituire, în condițiile în care, în

parte, este afectat de construcția notată pe schița de plan cu Q ce reprezintă

fostul conac.

Este adevărat că pe

acel teren sunt amplasate și alte construcții, printre care și aceea ce poartă

indicativul C2, în legătură cu care expertul topograf a precizat că aparține

unei societăți comerciale și că a fost edificată pe un teren concesionat.

Construcția C3

aparține, în coproprietate, F. și Consiliului Local al com. Șirna, fiind

amplasată pe un teren proprietate publică, urmând a deveni sediul primăriei

acestei unități administrativ-teritoriale.

Construcția

identificată cu simbolul C4 reprezintă o baracă metalică, ceea ce determină

incidența prevederilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată.

Ca observație

generală, trebuie menționat că intimata nu a probat în vreun fel că

respectivele construcții au fost edificate cu autorizație de construire, fără a

depune vreun înscris sau alt mijloc de probă susceptibil să ateste titlul cu

care instructorul lor a deținut terenul pe care sunt amplasate.

De altfel, chiar și

în ipoteza în care s-ar fi probat existența contractelor de concesiune invocate

prin întâmpinare, tot nu ar fi putut reprezenta un impediment la restituirea în

natură, în condițiile în care, potrivit art. 14, dacă imobilul restituit prin

procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre

judecătorească face obiectul unui contract de locațiune, concesiune, locație de

gestiune sau asociere în participațiune, noul proprietar se va subroga în

drepturile statului sau ale persoanei juridice deținătoare, cu renegocierea

celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate

potrivit legii.

În altă ordine de

idei, tribunalul a constatat că susținerea contestatoarei potrivit căreia Legea

nr. 10/2001 nu instituie vreo excepție de la restituirea în natură, în raport

de apartenența bunului la domeniul privat sau public al unei unități

administrativ-teritoriale, este corectă, rațiunea legiuitorului fiind aceea de

a asigura o reparație efectivă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apelul Primăria comunei Șirna prin Primar iar prin Decizia

civilă nr. 146 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești s-a admis apelul,

s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul că amplasamentul

care urmează să fie restituit în natură - teren - este cel stabilit în varianta

a II - a a raportului de expertiză I.N. între punctele 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9,

a, b, c, d, f, e, h, g, i, 45, 46, 2, 1, fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond, singurul aspect în litigiu între părți constă în

amplasamentul terenului de 1 ha, pentru care s-a dispus restituirea în natură.

Sub acest aspect,

Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a reținut că amplasamentul

vechi al terenului în litigiu este cel din varianta I din raportul de expertiză

I.N., întrucât această identificare a expertului s-a făcut numai pe baza

afirmațiilor contestatoarei.

Or, atâta timp cât în

actele de proprietate ale acesteia (testamentul autentificat sub nr. 27733 din

14 august 1941 și Sentința civilă nr. 148 din 26 februarie 1944 - filele 17, 19

dosar fond) nu este identificat terenul donat Academiei Române, nefiind trecute

vecinătățile, nu se poate reține ca fiind vechiul amplasament conform variantei

I numai pe baza afirmațiilor contestatoarei.

Pe de altă parte,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în

natură, se înțelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate

publică.

Or, în speță, așa cum

rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, pe o parte din terenul

solicitat a fi restituit în natură se află construcții, printre care și sediul

Primăriei comunei Șirna.

În consecință,

întrucât terenul donat Academiei Române nu a fost identificat în actele de

proprietate prin indicarea vecinătăților, iar în prezent, o parte din terenul

solicitat este ocupată de construcții și amenajări de utilitate publică (sediul

primăriei), Curtea constată că prin varianta a II-a din raportul de expertiză

I.N. se respectă atât prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

precum și drepturile contestatoarei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta Academia Română solicitând modificarea ei

în sensul respingerii apelului.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel se susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în

condițiile în care din raportul de expertiză varianta 1 rezultă care este

vechiul amplasament, hotărârea fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Se mai învederează

faptul că în mod greșit a reținut instanța de apel că pe teren se află sediul

primăriei, întrucât din raportul de expertiză depus la dosar și necontestat sub

acest aspect, se specifică că O. se află în proprietatea F. și a Consiliului

local Șirna iar terenul  face  parte  din  domeniul  public  al  comunei  și

doar reprezentanții Primăriei Șirna au declarat că această construcție va

deveni sediul Primăriei.

Or, susține recurenta,

potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 până la soluționarea

procedurilor administrative și după caz judiciare, este interzisă schimbarea

destinației bunurilor imobile terenuri și construcții notificate.

Recurenta mai susține

că Primăria Șirna nu a făcut dovada existenței unor contracte de concesiune.

Ca atare, recurenta

susține că în mod nelegal și netemeinic instanța de apel a constatat că

varianta a II-a din raportul de expertiză se respectă atât prevederile art. 10

din Legea nr. 10/2001 precum și drepturile contestatoarei.

Intimata Primăria

Șirna prin concluziile scrise depuse la filele 11 - 12 s-a opus admiterii

recursului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Reclamanta în

susținerea acțiunii s-a prevalat de testamentul autentificat sub nr. 27733 din

14 august 1941 și de dispozițiile Sentinței civile nr. 148 din 26 februarie

1944 depuse la filele 17 - 20 dosarul instanței de fond.

Verificând cuprinsul

și conținutul acestor acte ce justifică atât calitatea cât și întinderea

drepturilor reclamantei, este de reținut că într-adevăr nu sunt delimitate

efectiv vecinătățile terenului donat Academiei Române pentru a se putea stabili

faptic vechiul amplasament al imobilului solicitat.

Cum această

delimitare nu a fost dovedită și nici nu a rezultat din actele sus-menționate

depuse de reclamantă, susținerile recurentei legate de incidența variantei 1

din expertiza efectuată în cauză, urmează a fi înlăturate.

De altfel instanța de

apel a examinat întinderea drepturilor reclamantei prin prisma conținutului

testamentului autentificat nr. 27733 din 14 august 1941 dar și a dispozițiilor

Sentinței civile nr. 148 din 26 februarie 1944, din care nu rezultă

vecinătățile efective ale vechiului amplasament al imobilului, solicitat de

reclamantă.

Este real că ambele

variante propuse de expert cuprind clădirea fostului conac și suprafața de

10.000 m.p., însă în condițiile în care din actele de proprietate depuse de

reclamantă nu rezultă efectiv vecinătățile imobilului, varianta 2 din raportul

de expertiză este nu numai oportună dar și în măsură să contureze suprafața

liberă efectiv dar și posibilă a fi restituită în natură.

Din perspectiva celor

expuse, susținerile recurentei sunt nefondate, și nefiind întrunite cerințele

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta Academia Romană împotriva Deciziei

nr. 146 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG