ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5702/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Judecătoria Turnu Măgurele, prin

sentința civilă nr. 1045 din 2 iunie 2004 a respins ca nefondată cererea

formulată de reclamanta-debitoare C.C.S., în contradictoriu cu

pârâta-creditoare B.I.R. , reprezentată prin lichidator, privind radierea

ipotecii înscrisă în Registrul de Transcripțiuni al aceleiași instanțe sub nr.

284 din 2 februarie 1999, întemeiată pe prescripția extinctivă a dreptului de a

cere executarea silită prevăzută în art. 405 alin. (1) C. proc. civ.

S-a reținut și motivat că debitoarea

nu a făcut dovada existenței contractului de ipotecă a cărui radiere se

solicită.

Curtea de Apel București, secția a

III–a civilă, prin decizia civilă nr. 2272/A din 26 octombrie 2004 a admis

apelul reclamantei-debitoare și a schimbat în totalitate sentința în sensul că

a fost admisă cererea, asigurându-se radierea din registrul de publicitate al

Judecătoriei Turnu Măgurele, Biroul C.F. a ipotecii transcrise sub nr. 284 din

2 februarie 1999 în favoarea pârâtei-creditoare B.I.R. SA București, sucursala

Alexandria.

Pentru a decide astfel s-a reținut

că prin contractul de împrumut nr. 243/1998 SC P. SRL Turnu Măgurele a

solicitat și obținut de la B.I.R. SA, sucursala Turnu Măgurele, un credit în

valoare de 280.000.000 lei (f. 15 dosar apel) a cărui restituire a fost

garantată și cu ipoteca constituită asupra apartamentului reclamantei-apelante

situat în Turnu Măgurele, astfel cum rezultă din contractul de ipotecă

autentificat sub nr. 256 din 2 februarie 1999 de notar public P.P., înregistrat

la Judecătoria Turnu Măgurele și transcris sub nr. 284 din 2 februarie 1999 (f.

15 și 20 dosar apel).

Prin sentința civilă nr. 441/2004

pronunțată în dosar nr. 348/2004 (f.2 dosar fond), rămasă irevocabilă în

condițiile art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., s-a constatat perimată de

drept executarea silită imobiliară pornită la cererea creditoarei B.I.R. SA, sucursala

Alexandria, SC M.S. (RVA) SA, prin lichidator de către executor bancar M.G. în

dosar de executare nr. 109/2002 împotriva garantului-ipotecar C.C.S. domiciliată

în județul Teleorman, municipiul Turnu Măgurele, și în consecință s-a constatat

prescris în temeiul art. 405 alin. (1) C. proc. civ. față de garantul ipotecar

contestator C.C.S. dreptul de a se cere executarea silită a contractului de

împrumut nr. 243 din 2 noiembrie 1998, dispunându-se și anularea formelor de

executare silită în cauză.

Într-adevăr, art. 1800 alin. (1)

pct. 4 C. civ. care dispune că privilegiile și ipotecile se sting prin

prescripție, s-a arătat prin decizie, se referă la stingerea ipotecii prin

prescripție pe cale principală, independent de creanța garantată.

Dar, s-a arătat în continuare,

prescripția nu poate opera stingerea ipotecii și pe cale accesorie, când

creanța garantată este prescrisă, în virtutea principiului

accesorium

sequitur principale

.

Recursul declarat în cauză de către

creditoare, prin lichidatorul său judiciar, invocă aplicarea greșită a legii cu

motivarea că radierea judecătorească, ca modalitate de stingere a ipotecii,

prevăzută de dispozițiile art. 1800 C. civ. reținută de instanță se poate

realiza numai pe cale principală și recurs, în condițiile prevăzute în art.

1890 C. civ., iar nu pe cale accesorie cum s-a reținut greșit prin decizie

(corespunzător cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 c. proc. civ.).

Cazul de modificare invocat nu

subzistă.

Potrivit art. 1800 alin. (1) C. civ.,

privilegiile și ipotecile se sting: 1) prin stingerea obligației principale; 2)

prin renunțarea creditorului la ipotecă; 3) prin îndeplinirea formalităților și

condițiilor prescrise detentorilor pentru purgarea bunurilor dobândite de ei și

4) prin prescripție.

Cererea de radiere a ipotecii poate

fi întemeiată pe orice cauză de stingere a creanței garantate prin

inscripțiune, de nulitate a inscripțiunii, sau de încetare a efectelor actului

juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea art. 36 din Legea nr. 7/1996 a

cadastrului și publicității imobiliare. Ca atare, noțiunea de radiere

reglementată prin dispozițiile legale precizate are o sferă mai largă decât

aceea reglementată în art. 1800 C. civ., care exclude prescripția extinctivă ca

modalitate accesorie de stingere a ipotecii.

Din definiția dată ipotecii prin

art. 1746 C. civ. („ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la

plata unei obligațiuni”) rezultă că unul din caracterele sale este și acela de

a fi un drept accesoriu: tradițional ipoteca este o simplă garanție a unei

obligațiuni. De aceea și stingerea sa poate fi mai întâi pe cale accesorie

(adică să rezulte din stingerea pe orice cale a raportului de obligațiune

garantat prin ipotecă) sau principală (când dispare numai garanția, iar creanța

rămâne neatinsă, art. 1800 C. civ., dar și în alte situații).

Efectul prescripției extinctive,

stingerea dreptului material la acțiune, este circumscris și de principiul consacrat

în art. 1 alin. (2) și în Decretul nr. 167/1958: „odată cu ștergerea dreptului

la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind

drepturile accesorii” (aplicație a principiului mai larg de drept

accesorium

sequitur principale

).

În raport cu cele expuse, și având

în vedere constatarea cu autoritate de lucru judecat în temeiul art. 405 alin. (1)

C. proc. civ. a prescripției dreptul de a cere executarea silită a obligației

principale din contractul de împrumut nr. 243/1998 (pentru a cărei garantare s-a

instituit ipoteca a cărei radiere se solicită în cauză), admiterea cererii este

justificată.

În consecință, logica juridică

restrictivă susținută de recurentă privind limitarea câmpului de aplicare al

radierii ipotecii doar la cauzele legale speciale de stingere a acestui drept

prevăzute în art. 1800 alin. (1) C. civ., în coroborare cu art. 1890 C. civ.

este, fără justificare în raport cu principiul de drept general

accesorium

sequitur principale

, având aplicație și prin art. 1 alin. (2) din Decretul

nr. 167/1958 iar prin dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, sediul legal

al instituției amintite pe care se și întemeiază soluția adoptată în apel.

Ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. recursul declarat de către creditoare împotriva deciziei civile

nr. 2272/A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a

civilă, se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta B.I.R., sucursala Alexandria, împotriva deciziei nr. 2272/A

din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a III–a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2005.