ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9473/ COM,

pronunțată la data de 16 decembrie 2003, în dosarul nr. 7227/COM/2003, secția

comercială a Tribunalului Constanța a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SC A.S.C. SRL, cu consecința respingerii acțiunii

formulată de reclamanta, SC G. SRL împotriva acesteia ca fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Apelul formulat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială a

Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 83/ COM, pronunțată la data

de 11 martie 2004, în dosarul nr. 156/COM/2004.

Secția comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 5615, pronunțată la data de 14 decembrie

2004, în dosarul nr. 6940/2004, a admis recursul declarat de apelanta

reclamantă împotriva menționatei decizii pe care a modificat-o, în sensul că a

admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a

anulat-o, în parte, și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea

cererilor în pretenții pe fond, menținând soluția dată capătului de cerere

privind redistribuirea spațiului închiriat.

Rejudecând apelul, după casare, în

limitele deciziei instanței de trimitere, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 264/ COM, pronunțată la data de 3 octombrie 2005, în dosarul

nr. 512/R/COM/2005, a respins, ca nefondate, cererile reclamantei privind

obligarea pârâtei la plata prețului concesionării, a dobânzilor și a daunelor

cominatorii.

Împotriva acestei din urmă decizii a

formulat recurs reclamanta, SC G. SRL fără a indica și dezvolta nici unul din

motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și fără ca prin aspectele și

criticile evocate, ce se constituie într-o succesiune de afirmații ce vizează

fondul cauzei, să precizeze relevanța pe care acestea o au față de evocata

decizie, conform cerințelor precizatului text legal raportat la art. 299 C.

proc. civ.

Așa fiind, cum casarea sau

modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304

C. proc. civ. iar, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.,

cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a

conformat acestor cerințe legale, Înalta Curte, având în vedere, deopotrivă și

inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., constată nulitatea cererii sale de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul, recursul declarat de

reclamanta SC G. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 264/ COM din 3 octombrie

2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de

contencios administrativ și fiscal.

I

revocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 martie 2006.