ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1254/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 9473/ COM, pronunțată la data de 16 decembrie 2003, în dosarul nr. 7227/COM/2003, secția comercială a Tribunalului Constanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC A.S.C. SRL, cu consecința respingerii acțiunii formulată de reclamanta, SC G. SRL împotriva acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală. Apelul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția comercială a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 83/ COM, pronunțată la data de 11 martie 2004, în dosarul nr. 156/COM/2004.

Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 5615, pronunțată la data de 14 decembrie 2004, în dosarul nr. 6940/2004, a admis recursul declarat de apelanta reclamantă împotriva menționatei decizii pe care a modificat-o, în sensul că a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului pe care a anulat-o, în parte, și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea cererilor în pretenții pe fond, menținând soluția dată capătului de cerere privind redistribuirea spațiului închiriat. Rejudecând apelul, după casare, în limitele deciziei instanței de trimitere, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 264/ COM, pronunțată la data de 3 octombrie 2005, în dosarul nr. 512/R/COM/2005, a respins, ca nefondate, cererile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata prețului concesionării, a dobânzilor și a daunelor cominatorii.

Împotriva acestei din urmă decizii a formulat recurs reclamanta, SC G. SRL fără a indica și dezvolta nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și fără ca prin aspectele și criticile evocate, ce se constituie într-o succesiune de afirmații ce vizează fondul cauzei, să precizeze relevanța pe care acestea o au față de evocata decizie, conform cerințelor precizatului text legal raportat la art. 299 C. proc. civ. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. iar, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor cerințe legale, Înalta Curte, având în vedere, deopotrivă și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., constată nulitatea cererii sale de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de reclamanta SC G. SRL Constanța, împotriva deciziei nr. 264/ COM din 3 octombrie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, de contencios administrativ și fiscal. I revocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.