ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5552/2005

Asupra recursului de față. Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 626 din 30 martie 2004, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC R. SA București. A respins acțiunea față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâte. A admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, în ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor la plata sumelor de 1.973.725.280 lei și a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibilă. A respins capătul de cerere din acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA Ploiești, în contradictoriu cu pârâtele S.S.B.

și R.A.T. și S.P.P. și intervenienta P.M.P. referitor la revendicarea platformelor gospodărești, ca neîntemeiat. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că reclamanta a probat legitimarea procesuală făcând dovada prin actele depuse la dosar, a existenței unei identități între persoana sa și titularul dreptului afirmat. Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC R. SA, a inadmisibilității capătului de cerere privind .. la daune cât și a necompetenței materiale a instanței au fost soluționate prin Încheierea din 16 decembrie 2003. Pe fondul cauzei, Tribunalul Prahova a argumentat soluția de respingere a capătului de cerere privind revendicarea platformelor gospodărești, pe considerentul că potrivit art. 492 C. proc.

civ., proprietarul terenului este prezumat a fi proprietarul construcției sau plantațiilor executate pe teren, ori în cauză reclamanta nu a probat acest drept. Din probatoriul administrat a rezultat că aceste platforme se află pe teren proprietate de stat, ce face parte din domeniul public al municipiului Ploiești, teren care este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, proprietarul terenului devenind prin accesiune și proprietarul construcțiilor edificate pe acesta, conform prevederilor art. 494 C. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 627 alin. (2) din 2 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut cu privire la excepția de necompetență a Tribunalului, invocată de reclamantă, că litigiul este de natură comercială, bunurile revendicate sunt active ce fac parte din fondul de comerț, iar pe de altă parte dispozițiile art. 2 C. proc. civ., referitoare la competența tribunalului, acesta nu distinge cu privire la soluționarea litigiilor comerciale, între secții (civilă sau comercială). De asemenea s-a reținut că admiterea excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere privind obligarea la daune a pârâtelor este legală, având în vedere că litigiul fiind comercial, concilierea directă era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. În fondul pricinii, instanța de control judiciar a apreciat că bine tribunalul a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 492 C. civ., iar împrejurarea că prin sentința nr. 363/1997 a Tribunalului Prahova s-a stabilit existența platformelor gospodărești în patrimoniul reclamantei nu este relevantă în cauză, întrucât în acel proces nu s-a discutat dreptul de proprietate asupra terenului aferent. S-a mai arătat că prin hotărârea C.L. nr. 72/2002, act neatacat în justiție, platformele gospodărești și terenurile aferente au fost incluse în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public al localității. Mai mult, reține instanța de apel că prin protocol s-au transmis aceste platforme, în folosință, iar terenurile aferente aparțin domeniului public, pe toată perioada de derulare a contractului de salubrizare.

La data de 28 septembrie 2004, reclamanta SC S. SA Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei instanței de legal, cu respectarea prevederilor art. 301 și art. 303 C. proc. civ. Recurenta nu a indicat temeiurile de drept pe care și-a argumentat cererea, criticile vizând nelegalitatea acesteia, așa cum prevede expres art. 304, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004. Recurenta reia în recurs motivele formulate în cererea de apel, respectiv excepția de necompetență materială a Tribunalului în soluționarea pricinii, excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere referitor la daune, iar cu privire la fondul cauzei, critică decizia atacată susținând că a făcut dovada calității de proprietar a platformelor gospodărești, pe care le revendică în prezenta cauză.

Astfel, recurenta susține că natura revendicării este civilă și nu comercială, temeiul juridic al acțiunii fiind art. 480-503 C. civ., cu consecința atragerii competenței în fond a secției civile a Tribunalului. Așa fiind, nici admiterea excepției de prematuritate a cererii de daune nu este legală, instanțele de judecată greșit apreciind că în materie civilă devin incidente prevederile art. 720 1 C. proc. civ. Criticile ce vizează fondul pricinii fac trimitere la protocolul din 4 august 1995, aprobat prin H.C.L. nr. 105 din 24 noiembrie 1995, prin care se susține că platformele gospodărești ce fac obiectul litigiului au fost scoase din patrimoniul reclamantei, ca apoi, prin sentința nr. 363 din 10 aprilie 1997, irevocabilă, Tribunalul Prahova, să anuleze în parte H.C.L.

nr. 105/1995, hotărând că aceste bunuri fac parte din patrimoniul reclamantei, iar valoarea acestora (teren și construcții) să intre în capitalul social al firmei de salubrizare. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea cererii, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost completată. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 304 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, modificarea sau casarea hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Deși recurenta nu a indicat temeiul de drept al cererii sale în recurs, Curtea va examina motivele invocate, din dezvoltarea acestora rezultând că acestea se pot încadra în pct. 3 și 9 al art. 304 C. proc.

civ. Astfel, cu privire la excepția de necompetență a instanței comerciale a tribunalului de a soluționa pricina în fond, Curtea reține că este neîntemeiată, că bine s-a constatat că bunurile neindicate fac parte din fondul de comerț al societății de salubrizare, atrăgând incidența în cauză a competenței secției comerciale a instanței. Pe cale de consecință, bine s-a apreciat că în lipsa procedurii de conciliere directă, în temeiul art. 720 1 C. proc. civ., daunele pretinse au fost respinse ca prematur solicitate. Nici critica pe fond formulată de recurentă nu este întemeiată. Prin protocolul invocat de recurentă, platformele gospodărești au fost date în folosința societății, pe durata contractelor de salubritate și nu a fost transmisă proprietatea asupra acestora.

De altfel, prin hotărârea C.L. nr. 72/2002, platformele și terenul în cauză au fost incluse în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul public al localității. Sentința nr. 363/1997 a Tribunalului Prahova nu a soluționat chestiunea proprietății terenului și nu a cuprins în dispozitiv acest fapt, ceea ce face ca invocarea acesteia în susținerea titlului de proprietar al terenului și construcțiilor aferente de către reclamantă este irelevant cauzei. Față de aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC S. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 627 din 2 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 4568/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2005.