ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5552/2005

Asupra recursului de față.

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 626 din 30 martie

2004, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de pârâta SC R. SA București.

A respins acțiunea față de această

pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală

pasivă.

A respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului invocată de pârâte.

A admis excepția de inadmisibilitate

a acțiunii, în ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtelor

la plata sumelor de 1.973.725.280 lei și a respins acest capăt de cerere, ca

inadmisibilă.

A respins capătul de cerere din

acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA Ploiești, în contradictoriu cu

pârâtele S.S.B. și R.A.T. și S.P.P. și intervenienta P.M.P. referitor la

revendicarea platformelor gospodărești, ca neîntemeiat.

Pentru a se pronunța astfel s-a

reținut că reclamanta a probat legitimarea procesuală făcând dovada prin actele

depuse la dosar, a existenței unei identități între persoana sa și titularul

dreptului afirmat.

Excepțiile lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei SC R. SA, a inadmisibilității capătului de cerere privind .. la

daune cât și a necompetenței materiale a instanței au fost soluționate prin

Încheierea din 16 decembrie 2003.

Pe fondul cauzei, Tribunalul Prahova

a argumentat soluția de respingere a capătului de cerere privind revendicarea

platformelor gospodărești, pe considerentul că potrivit art. 492 C. proc. civ.,

proprietarul terenului este prezumat a fi proprietarul construcției sau

plantațiilor executate pe teren, ori în cauză reclamanta nu a probat acest

drept. Din probatoriul administrat a rezultat că aceste platforme se află pe teren

proprietate de stat, ce face parte din domeniul public al municipiului Ploiești,

teren care este inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, proprietarul

terenului devenind prin accesiune și proprietarul construcțiilor edificate pe

acesta, conform prevederilor art. 494 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 627 alin. (2) din 2 septembrie

2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de

apel a reținut cu privire la excepția de necompetență a Tribunalului, invocată

de reclamantă, că litigiul este de natură comercială, bunurile revendicate sunt

active ce fac parte din fondul de comerț, iar pe de altă parte dispozițiile art.

2 C. proc. civ., referitoare la competența tribunalului, acesta nu distinge cu

privire la soluționarea litigiilor comerciale, între secții (civilă sau

comercială).

De asemenea s-a reținut că admiterea

excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere privind obligarea la daune

a pârâtelor este legală, având în vedere că litigiul fiind comercial,

concilierea directă era obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

În fondul pricinii, instanța de

control judiciar a apreciat că bine tribunalul a reținut incidența în cauză a

prevederilor art. 492 C. civ., iar împrejurarea că prin sentința nr. 363/1997 a

Tribunalului Prahova s-a stabilit existența platformelor gospodărești în

patrimoniul reclamantei nu este relevantă în cauză, întrucât în acel proces nu

s-a discutat dreptul de proprietate asupra terenului aferent.

S-a mai arătat că prin hotărârea C.L.

nr. 72/2002, act neatacat în justiție, platformele gospodărești și terenurile

aferente au fost incluse în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul

public al localității. Mai mult, reține instanța de apel că prin protocol s-au

transmis aceste platforme, în folosință, iar terenurile aferente aparțin

domeniului public, pe toată perioada de derulare a contractului de salubrizare.

La data de 28 septembrie 2004,

reclamanta SC S. SA Ploiești a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

legal, cu respectarea prevederilor art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recurenta nu a indicat temeiurile de

drept pe care și-a argumentat cererea, criticile vizând nelegalitatea acesteia,

așa cum prevede expres art. 304, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004.

Recurenta reia în recurs motivele

formulate în cererea de apel, respectiv excepția de necompetență materială a

Tribunalului în soluționarea pricinii, excepția de inadmisibilitate a capătului

de cerere referitor la daune, iar cu privire la fondul cauzei, critică decizia

atacată susținând că a făcut dovada calității de proprietar a platformelor

gospodărești, pe care le revendică în prezenta cauză.

Astfel, recurenta susține că natura

revendicării este civilă și nu comercială, temeiul juridic al acțiunii fiind art.

480-503 C. civ., cu consecința atragerii competenței în fond a secției civile a

Tribunalului.

Așa fiind, nici admiterea excepției

de prematuritate a cererii de daune nu este legală, instanțele de judecată

greșit apreciind că în materie civilă devin incidente prevederile art. 720

1

C. proc. civ.

Criticile ce vizează fondul pricinii

fac trimitere la protocolul din 4 august 1995, aprobat prin H.C.L. nr. 105 din

24 noiembrie 1995, prin care se susține că platformele gospodărești ce fac

obiectul litigiului au fost scoase din patrimoniul reclamantei, ca apoi, prin

sentința nr. 363 din 10 aprilie 1997, irevocabilă, Tribunalul Prahova, să

anuleze în parte H.C.L. nr. 105/1995, hotărând că aceste bunuri fac parte din

patrimoniul reclamantei, iar valoarea acestora (teren și construcții) să intre

în capitalul social al firmei de salubrizare.

Pentru aceste motive s-a solicitat

admiterea cererii, casarea celor două hotărâri, iar în rejudecare, admiterea

acțiunii astfel cum a fost completată.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 304 C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 195/2004, modificarea sau casarea

hotărârii se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

Deși recurenta nu a indicat temeiul

de drept al cererii sale în recurs, Curtea va examina motivele invocate, din

dezvoltarea acestora rezultând că acestea se pot încadra în pct. 3 și 9 al art.

304 C. proc. civ.

Astfel, cu privire la excepția de

necompetență a instanței comerciale a tribunalului de a soluționa pricina în

fond, Curtea reține că este neîntemeiată, că bine s-a constatat că bunurile

neindicate fac parte din fondul de comerț al societății de salubrizare,

atrăgând incidența în cauză a competenței secției comerciale a instanței.

Pe cale de consecință, bine s-a

apreciat că în lipsa procedurii de conciliere directă, în temeiul art. 720

1

C. proc. civ., daunele pretinse au fost respinse ca prematur solicitate.

Nici critica pe fond formulată de

recurentă nu este întemeiată.

Prin protocolul invocat de recurentă,

platformele gospodărești au fost date în folosința societății, pe durata

contractelor de salubritate și nu a fost transmisă proprietatea asupra

acestora.

De altfel, prin hotărârea C.L. nr. 72/2002,

platformele și terenul în cauză au fost incluse în inventarul bunurilor ce fac

parte din domeniul public al localității.

Sentința nr. 363/1997 a Tribunalului

Prahova nu a soluționat chestiunea proprietății terenului și nu a cuprins în

dispozitiv acest fapt, ceea ce face ca invocarea acesteia în susținerea

titlului de proprietar al terenului și construcțiilor aferente de către

reclamantă este irelevant cauzei.

Față de aceste considerente, Curtea

în temeiul art. 312 teza 2 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de

reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC S. SA Ploiești, împotriva deciziei nr. 627 din 2 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ,

în dosarul nr. 4568/2004, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.