ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4861/2005

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 20 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat inculpatul T.T. la pedeapsa de: - 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.; în baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiționată a pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1801/2003 a Judecătoriei Satu Mare, urmând ca restul rămas neexecutat de 500 zile să se contopească cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând în final, în regim de detenție, 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 1 martie 2005 la zi. S-a constatat că partea vătămată K.Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la suma de 3.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 800.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului din oficiu la urmărirea penală și instanță, avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 1 martie 2005, inculpatul a venit în Sărmășag la partea vătămată pe care o cunoscuse anterior, pentru a împrumuta cartofi și făină, pe care le-a obținut, rămânând dator 10.000 lei, pentru a căror restituire a revenit în aceeași zi în domiciliul părții vătămate.

Inculpatul a dat curs solicitării victimei de a o ajuta să toace hrean, intrând în casa acesteia, unde au consumat împreună țuică dintr-un flacon, ajungând amândoi în stare de ebrietate. În aceste condiții inculpatul a lovit partea vătămată cu pumnii, acesta a căzut pe pardoseală, iar inculpatul a prins-o de gât cu mâinile, amenințând-o cu moartea dacă nu-i dă banii care îi are în casă. Victima în vârstă de peste 65 ani și-a pierdut cunoștința. Inculpatul s-a deplasat în diferite încăperi adunând 4 haine din piele și 2 perechi de ghete în intenția de a le sustrage. Sosirea intempestivă a fiicei victimei, martora K.E. a întrerupt activitatea infracțională întrucât aceasta, observând pe geam victima întinsă pe podea, a sunat la ușă, i-a aplicat un pumn în față inculpatului, după care l-a imobilizat, cu ajutorul fratelui chemat în ajutor, fiind anunțate ulterior și organele de poliție.

Din raportul de constatare medicală a rezultat că victima a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale. Inculpatul a declarat că se afla în stare avansată de ebrietate, astfel că nu-și aduce aminte exact cele întâmplate, dar știe că a lovit victima. Intenția inculpatului de a sustrage bani și bunuri din locuința părții vătămate, în condițiile în care aceasta era căzută la pământ inconștientă datorită violențelor fizice exercitate de inculpat, a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate care se coroborează cu cele ale martorilor și fotografiile judiciar, operative întocmite la fața locului, atestând răvășirea lucrurilor din casă și aducerea în aceeași cameră a celor 4 perechi de haine, așezate cu mânecile una în alta, astfel încât să poată fi îmbrăcate concomitent toate 4 de o singură persoană, precum și a celor 2 perechi de ghete.

Starea de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, în condițiile art. 37 lit. b) și a) C. pen., s-a întemeiat pe datele din cazierul judiciar atestând repetate condamnări în antecedență, pentru infracțiuni calificate de furt, cu semnificație sub aspectele arătate fiind pedeapsa de 3 ani și 9 luni aplicată prin sentința penală nr. 7/1994 a Judecătoriei Alba Iulia (din a cărei executare s-a eliberat condiționat la 13 decembrie 1995, rest neexecutat 508 zile) și pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1801/2003 a Judecătoriei Satu Mare (din a cărei executare s-a eliberat condiționat în 22 septembrie 2004 cu un rest de executat de 500 zile închisoare).

La individualizarea pedepsei al cărei cuantum este orientat către minimul legal special prevăzut de lege au fost avute în vedere împrejurările în care a fost comisă infracțiunea, inculpatul și victima se cunoșteau anterior fiind în stare de ebrietate, urmările acesteia, victima în vârstă de peste 65 ani suferind leziuni care au adus-o în stare de inconștiență, necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale, precum și periculozitatea socială sporită a inculpatului care este recidivist în condițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen. Apelul declarat de inculpat cu solicitarea de a fi schimbată încadrarea juridică în infracțiune mai ușoară de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 160/ A din 29 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Prin recursul de față, în termen inculpatul reiterează criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Este stabilit în cauză cu recunoașterea parțială a inculpatului, și celelalte probe administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, că s-a încercat sustragerea de bani și bunuri din locuința victimei în condițiile în care aceasta fusese agresată anterior, aflându-se în stare de inconștiență, fiind realizate astfel elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2 1 ) lit. c) C. pen., cu art. 37 lit. a) și b) C. pen.

(pedepsită de la 3 ani și 6 luni la 10 ani închisoare). Pedeapsa de 5 ani închisoare în raport cu limite legale speciale amintite, pericolul social concret al infracțiunii și statutul de recidivist al inculpatului, în condițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen., este legală și temeinică, reducerea sa fiind nejustificată în raport cu finalitatea din art. 52 C. pen. Din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față, nu se constată existența altor cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel încât, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului se va respinge ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 1 martie 2005 la zi.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la cheltuieli judiciare statului în sumă de 160 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 29 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2005, la zi. Obligă pe recurent la plata sumei de 160 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 septembrie 2005.