ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4861/2005

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 20

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Sălaj a fost condamnat inculpatul T.T. la

pedeapsa de:

- 5 ani închisoare, pentru tentativă

la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin.

(1) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b)

C. pen.; în baza art. 61 C. pen. a fost revocată liberarea condiționată a

pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1801/2003

a Judecătoriei Satu Mare, urmând ca restul rămas neexecutat de 500 zile să se

contopească cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând în final, în

regim de detenție, 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71 și art. 64

C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă în cauză a inculpatului computându-se din pedeapsa aplicată perioada

reținerii și arestării preventive cu începere de la 1 martie 2005 la zi.

S-a constatat că partea vătămată K.Z.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A fost obligat inculpatul la suma de

3.800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 800.000 lei a reprezentat

onorariul apărătorului din oficiu la urmărirea penală și instanță, avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, că la data de 1 martie 2005, inculpatul a venit în

Sărmășag la partea vătămată pe care o cunoscuse anterior, pentru a împrumuta

cartofi și făină, pe care le-a obținut, rămânând dator 10.000 lei, pentru a

căror restituire a revenit în aceeași zi în domiciliul părții vătămate.

Inculpatul a dat curs solicitării

victimei de a o ajuta să toace hrean, intrând în casa acesteia, unde au

consumat împreună țuică dintr-un flacon, ajungând amândoi în stare de

ebrietate.

În aceste condiții inculpatul a lovit

partea vătămată cu pumnii, acesta a căzut pe pardoseală, iar inculpatul a

prins-o de gât cu mâinile, amenințând-o cu moartea dacă nu-i dă banii care îi

are în casă. Victima în vârstă de peste 65 ani și-a pierdut cunoștința.

Inculpatul s-a deplasat în diferite

încăperi adunând 4 haine din piele și 2 perechi de ghete în intenția de a le

sustrage.

Sosirea intempestivă a fiicei

victimei, martora K.E. a întrerupt activitatea infracțională întrucât aceasta,

observând pe geam victima întinsă pe podea, a sunat la ușă, i-a aplicat un pumn

în față inculpatului, după care l-a imobilizat, cu ajutorul fratelui chemat în

ajutor, fiind anunțate ulterior și organele de poliție.

Din raportul de constatare medicală

a rezultat că victima a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru

vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a declarat că se afla în

stare avansată de ebrietate, astfel că nu-și aduce aminte exact cele

întâmplate, dar știe că a lovit victima.

Intenția inculpatului de a sustrage

bani și bunuri din locuința părții vătămate, în condițiile în care aceasta era

căzută la pământ inconștientă datorită violențelor fizice exercitate de

inculpat, a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor părții vătămate

care se coroborează cu cele ale martorilor și fotografiile judiciar, operative

întocmite la fața locului, atestând răvășirea lucrurilor din casă și aducerea

în aceeași cameră a celor 4 perechi de haine, așezate cu mânecile una în alta,

astfel încât să poată fi îmbrăcate concomitent toate 4 de o singură persoană,

precum și a celor 2 perechi de ghete.

Starea de recidivă postexecutorie și

postcondamnatorie, în condițiile art. 37 lit. b) și a) C. pen., s-a întemeiat

pe datele din cazierul judiciar atestând repetate condamnări în antecedență,

pentru infracțiuni calificate de furt, cu semnificație sub aspectele arătate

fiind pedeapsa de 3 ani și 9 luni aplicată prin sentința penală nr. 7/1994 a

Judecătoriei Alba Iulia (din a cărei executare s-a eliberat condiționat la 13

decembrie 1995, rest neexecutat 508 zile) și pedeapsa de 4 ani și 2 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1801/2003 a Judecătoriei Satu Mare

(din a cărei executare s-a eliberat condiționat în 22 septembrie 2004 cu un

rest de executat de 500 zile închisoare).

La individualizarea pedepsei al

cărei cuantum este orientat către minimul legal special prevăzut de lege au

fost avute în vedere împrejurările în care a fost comisă infracțiunea,

inculpatul și victima se cunoșteau anterior fiind în stare de ebrietate,

urmările acesteia, victima în vârstă de peste 65 ani suferind leziuni care au

adus-o în stare de inconștiență, necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale, precum

și periculozitatea socială sporită a inculpatului care este recidivist în

condițiile art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Apelul declarat de inculpat cu

solicitarea de a fi schimbată încadrarea juridică în infracțiune mai ușoară de

lovire sau alte violențe prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., cu consecința

reducerii pedepsei, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 160/ A

din 29 iunie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția penală.

Prin recursul de față, în termen

inculpatul reiterează criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel

circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17 și 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Este stabilit în cauză cu recunoașterea

parțială a inculpatului, și celelalte probe administrate la urmărirea penală și

cercetarea judecătorească, că s-a încercat sustragerea de bani și bunuri din

locuința victimei în condițiile în care aceasta fusese agresată anterior,

aflându-se în stare de inconștiență, fiind realizate astfel elementele

constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2

1

) lit. c) C. pen.,

cu art. 37 lit. a) și b) C. pen. (pedepsită de la 3 ani și 6 luni la 10 ani

închisoare).

Pedeapsa de 5 ani închisoare în

raport cu limite legale speciale amintite, pericolul social concret al

infracțiunii și statutul de recidivist al inculpatului, în condițiile art. 37 lit.

a) și b) C. pen., este legală și temeinică, reducerea sa fiind nejustificată în

raport cu finalitatea din art. 52 C. pen.

Din oficiu, în limitele caracterului

devolutiv al căii de atac de față, nu se constată existența altor cazuri de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel încât,

potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

inculpatului se va respinge ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 1 martie 2005 la zi.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligat inculpatul recurent la cheltuieli judiciare statului în

sumă de 160 lei RON, din care 40 lei RON reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.T. împotriva deciziei penale nr. 160/ A din 29 iunie

2005 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2005, la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de

160 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40

lei RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

septembrie 2005.