ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4724/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 184 din 10 mai 2005, Tribunalul Botoșani a dispus condamnarea, printre alții, a inculpatului P.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: - art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 7 ani închisoare; - art. 208 alin. (1) și art. 209 lit. a) și e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pedeapsă pe care inculpatul o va executa. S-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 27 ianuarie 2005, menținându-se starea de arest.

În sfârșit, inculpatul a fost obligat în solidar cu condamnatul C.B.I. în cauză, la plata sumei de 1.500.000 lei și respectiv 2.469.000 lei părților civile C.F. și M.I. S-a reținut că, în ziua de 25 ianuarie 2005, inculpatul P.I., observând că M.I. are un telefon mobil, i l-a cerut pentru o convorbire. Fiind refuzat, inculpatul l-a amenințat cu bătaia, încăierându-se cu acesta. Încercând să evite deposedarea, partea civilă a aruncat mobilul către prietena sa. Cum aceasta nu l-a prins, inculpatul a luat telefonul, după care a fugit. La 27 ianuarie 2005, inculpatul în aceleași condiții a luat telefonul mobil al părții civile C.F., după care a fugit. Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 225 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Suceava s-au respins, ca nefondate, apelurile. Și împotriva acestei decizii, inculpatul P.I. a declarat recurs, susținând în principal necesitatea schimbării încadrării juridice a faptei (25 ianuarie 2005) în infracțiunea de furt și reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, instanțele au reținut corect împrejurările săvârșirii faptei dând încadrarea juridică legală faptelor, făcându-se și o justă individualizare a pedepselor. Critica adusă, care vizează schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în cea de furt (prima faptă) nu poate fi primită, atâta timp cât rezultă indubitabil că, deposedarea s-a făcut prin amenințare.

Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 27 ianuarie 2005 la zi. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva deciziei penale nr. 225 din 27 iunie 2005 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 27 ianuarie 2005 la 22 august 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2005.