ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 23 iunie 2003 la Judecătoria Craiova reclamantul D.I. a chemat în judecată

statul Român, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie

obligat la plata sumei de 10.000.000 lei Euro daune morale și materiale.

În motivare a arătat că mamei sale

defuncte i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991

asupra unui teren în suprafață de 2,91 ha, dar ulterior prin adresa nr. 1340

din 26 august 1996 Consiliul local Amărăștii de Sus i-a retras dreptul de

proprietate asupra unei suprafețe de teren de 0,5304 ha fără a i se oferi o

altă suprafață în locul acesteia fără a fi operată modificarea în registrul

agricol.

Demersurile întreprinse de mama sa

și ulterior decesului acestea de reclamant pentru respectarea dreptului de

proprietate și pentru a i se repartiza o altă suprafață de teren nu au fost

încununate de succes.

Intrarea în legalitate s-a produs

prin decizia primarului nr. 142 din 21 iunie 2000.

Așa fiind, reclamantul solicită suma

de 10.000.000 Euro despăgubire pentru daune morale și materiale create prin

lipsirea de o suprafață de teren de 0,53 ha timp de 7 ani.

Prin sentința civilă nr. 9222 din 26

septembrie 2003 Judecătoria Craiova și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Dolj, reținând că obiectul pricinii are o valoare mai mare de 1

miliard lei.

Prin sentința civilă nr. 12 din 16

ianuarie 2004 Tribunalul Dolj a anulat acțiunea ca netimbrată, calificând

acțiunea ca o acțiune civilă în pretenții, iar reclamantul nu s-a conformat

obligației legale de a achita taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe

reclamantul a formulat apel susținând că în mod greșit acțiunea a fost anulată

ca netimbrată. Reclamantul arată că o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile

răspunderii civile delictuale, cum a reținut instanța, ci a formulat o acțiune

civilă întemeiată pe dispozițiile respectării drepturilor omului. De asemenea,

mai arată reclamantul că dintr-o eroare de dactilografiere a fost indicată suma

de 10.000.000 Euro, el solicitând 10.000 Euro.

Nu solicită prin cererea de chemare

în judecată un drept patrimonial evaluabil în bani, ci critică faptul că nu a

beneficiat de o judecată dreaptă.

Prin decizia nr. 669 din 31 martie

2004 Curtea de Apel Craiova a respins apelul reținând în esență că în mod

corect instanța de fond a calificat acțiunea ca o acțiune civilă în pretenții

care nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs, reluând în esență criticile formulate în apel.

Deși nu sunt indicate motivele de

recurs conform art. 304 C. proc. civ., criticile formulate permit încadrarea în

art.304 pct.9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, urmând a fi

respins ca atare.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

146/1997 modificată privind taxele judiciare de timbru acțiunile și cererile

introduse la instanțele judecătorești cu excepțiile prevăzute de lege se

timbrează în raport cu criteriile stabilite de art. 2 și art. 3.

Art. 11 din aceeași lege statuează

criteriile de stabilire a taxei judiciare de timbru pentru cererile prin care

se exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

În fine, art. 20 din Legea privind

taxele judiciare de timbru prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se

sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

Așa fiind și întrucât acțiunea

introductivă de instanță nu face parte din categoria celor exceptate de la

plata taxei judiciare de timbru, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 669 din 31 martie 2004 a

Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2006.