ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4338/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28

martie 2002, la Judecătoria Vatra Dornei, reclamanții M.D., M.G., M.S. și M.P. au

chemat în judecată pe pârâtul M.I. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se

constate nulitatea absolută a contractelor autentice de donație nr. 1143 din 22

octombrie 2001 și nr. 1410/12 octombrie 2001, pentru lipsa discernământului

donatorului.

În motivarea acțiunii s-a învederat

că tatăl părților a suferit un accident cerebral vascular ce a avut drept

consecință o pareză pe partea stângă, fiind internat într-o unitate sanitară la

3 august 2001 până la data de 28 august 2001 când boala s-a agravat, iar la 20

septembrie 2001, în urma unei arteriopati cronice i-a fost amputat piciorul

stâng.

După externare, la un interval de

două săptămâni, a intervenit decesul acestuia. Pe prioada spitalizării s-au

încheiat cele două contracte de donație în favoarea pârâtului, în condițiile în

care din punct de vedere al reclamanților nu își putea exprima valabil

consimțământul.

Prin sentința civilă nr. 1435 din 4

decembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei s-a respins acțiunea reclamanților M.D.,

M.G., M.S. și M.P. împotriva pârâtului M.I.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri

instanța de fond a reținut că la datele de 12 și, respectiv 22 octombrie 2001

numitul M.I. al I. a donat cu scutire de raport fiului său M.I. suprafața de

55.647 mp. teren fânați, împreună cu un grajd și suprafața de 60.000 mp. teren

fânați situat în punctul „Piciorul țiganului, Vițelărie” pe raza comunei Șarul

Dornei prin contracte de donație autentificate sub nr. 1410 și 1443.

La data autentificării contractelor

de donație, donatorul era internat în spital cu diagnosticul arterită și a fost

supus unei intervenții chirurgicale de amputare a piciorului stâng.

Notarul public s-a deplasat personal

la spital, unde a discutat cu donatorul, convingându-se că are reprezentarea

faptelor sale. Cu aceeași ocazie, pentru a nu exista dubii cu privire la starea

psihică a donatorului, s-a solicitat și părerea unui medic specialist care, în

urma examinării, a stabilit că nu are tulburări psihice.

Donatorul a fost externat la 9

noiembrie 2001, în stare ameliorată, iar pe biletul de ieșire din spital la

rubrica „diagnostic” s-a menționat: ambele membre inferioare cu gangrenă.

La data de 26 noiembrie 2001 donatorul

a decedat, iar în certificatul constatator al decesului s-a stabilit drept

cauză „ stop cardio-respirator, infarct acut de miocard, hipertensiune

arterială, endoarterită obliterantă membru inferior stâng cu amputație”.

S-a mai reținut că, prin raportul de

expertiză medico-legal întocmit de I.M.L. Iași și aprobat de Comisia Superioară

din cadrul I.M.L. „Mina Minovici” București, nu sunt date elemente certe cu

valoarea criteriologică medico-legală care să permită aprecierea capacității

psihice de exercițiu, respectiv a prezenței sau a absenței discernământului

defunctului.

Prin apelul declarat de reclamanți

s-a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținându-se că s-a apreciat incorect valoarea probantă a raportului de

expertiză, deoarece concluziile acestuia demonstrează faptul că cele două

contracte de donație au fost încheiate fără ca donatorul să-și fi exprimat în

mod valabil consimțământul. S-a mai susținut că, pentru a se putea considera că

cele două contracte au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 948

alin. (2) C. civ., era necesar ca organele de specialitate să constate, în

contextul bolilor de care suferea, dacă avea capacitatea psihică păstrată în

momentul semnării lor.

Prin decizia civilă nr. 1147 din 27

aprilie 2004 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanții M.D., M.G., M.S. și M.P. împotriva sentinței civile nr. 1435 din 4

decembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Prin raportul medico-legal de

expertiză psihiatrică efectuat de I.N.M.L. „Mina Minovici” București s-a

concluzionat că defunctul M.I. prezenta la datele de 12 și 22 octombrie 2001 sindrom

psiho-organic mixt, involuntiv și vascular, insuficiență cardiacă, arteriopatie

obliterantă și avea diminuată capacitatea psihică pentru o apreciere critică

asupra conținutului și în special asupra consecințelor juridice produse de

actele încheiate, neavând capacitatea psihică de exercițiu, adică

discernământul abolit.

Cu toate acestea, Comisia superioară

medico-legală din cadrul aceleiași instituții a vizat raportul nou de expertiză

medico-legală psihiatrică, la 13 martie 2003, efectuat de I.N.M.L. Iași,

concluzionând că la momentul respectiv datele medicale consemnate în

documentația avută la dispoziție la acea dată nu sunt suficiente pentru a se

face aprecieri asupra discernământului. În avizul Comisiei superioare

medico-legale s-a precizat că nu sunt elemente medicale certe cu valoarea

criteriologică medico-legală, care să permită aprecierea capacității psihice de

exercițiu, a prezenței sau absenței discernământului.

Aceste elemente nu sunt de natură să

concluzioneze cu privire la valabilitatea consimțământului exprimat, astfel cum

cer dispozițiile art. 948 alin. (2) C. civ.

Persoana fizică cu deplină

capacitate de exercițiu este prezumată că are discernământ juridic necesar

pentru a încheia acte juridice civile, situație în care sarcina probei pentru a

dovedi contrariul revenea reclamanților.

Pe de altă parte, s-a reținut că

expertizele medico-legale efectuate în cauză s-au coroborat cu celelalte probe

concluzionându-se că la momentul semnării contractelor donatorul avea

reprezentarea faptelor sale și a consecințelor produse de actele pe care le-a

semnat.

Mai mult decât atât, la data

autentificării primului contract, donatorul a fost examinat de un medic

psihiatric care a concluzionat că nu prezintă tulburări psihice.

Pe baza reaprecierii probelor s-a

conchis că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală și criticile

formulate în apel sunt neîntemeiate.

Împotriva deciziei civile nr. 1147

din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, au declarat recurs în termen

reclamanții M.D., M.G., M.S. și M.P. criticând-o prin prisma motivelor

prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

O primă critică se referă la

interpretarea greșită a dispozițiilor art. 948 alin. (2) C. civ. referitor la

valabilitatea celor două contracte de donație încheiate de autorul părților

fără a avea consimțământul valabil.

Se mai arată că, persoana care are

capacitatea de a contracta nu înseamnă că are și consimțământul valabil la data

încheierii actului, acest din urmă aspect neputând fi prezumat.

O a doua critică se referă la faptul

că instanța de apel a omis să cerceteze concluziile expertizei psihice

medico-legale efectuate de Laboratorul de medicină-legală Suceava prin care s-a

concluzionat că donatorul avea discernământul diminuat la 12 octombrie 2001 și

abolit la 22 octombrie 2001.

Se mai susține că, instanța a omis

să se pronunțe cu privire la o probă solicitată de către reclamanți, respectiv

proba testimonială hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, încălcând astfel

dispozițiile art. 295 C. proc. civ.

În fine, se mai susține că, nu s-a

făcut o apreciere corectă a probelor testimoniale administrate în cauză.

Examinând recursul, prin prisma

criticilor formulate și din oficiu, în limitele dispozițiilor art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., Curtea îl reține ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește primul motiv de

recurs se reține că, potrivit dispozițiilor art. 948 alin. (2) C.civ., pentru

valabilitatea încheierii contractelor trebuiesc îndeplinite mai multe condiții

printre care și consimțământul valabil experimat al părților ce se obligă,

valabilitate care nu se prezumă.

Pe baza probatoriului administrat,

respectiv a concluziilor raportului de expertiză, confirmat și avizat de

Comisia superioară din cadrul I.M.N.L. „Mina Minovici” București, s-a stabilit că

nu există elemente certe care să ducă la aprecierea capacității psihice de

exercițiu a donatorului (autorul părților) cu privire la prezența sau absența

discernământului la momentul semnării celor două contracte de donație.

Faptul că proba științifică face un

transfer din sfera certitudinii, cu privire la existența diuscernământului

donatorului, în sfera incertitudinii cu privire la același aspect, impunea ca

recurenții-reclamanți să facă proba contrară, aspect pe care nu l-au dovedit.

Este inexactă susținerea

recurenților în sensul că instanța de apel nu a cercetat concluziile

expertizelor întocmite în cauză, în condițiile în care instanța s-a pronunțat

în mod concret cu privire la aceste probe.

Este nereală susținerea recurenților

cu privire la nepronunțarea instanței de apel asupra probei cu martori, în

condițiile în care s-au audiat toți martorii solicitați, iar în apel nu s-au

formulat noi probatorii prin cererea formulată, astfel încât nu s-au încălcat

dispozițiile art. 295 C. proc. civ.

În ceea ce privește ultima critică,

referitoare la neaprecierea conrespunzătoare a declarațiilor martorilor audiați

la cererea pârâtului, instanța constată că recurenții formulează critica prin

prisma vechiului motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ.,

text ce a fost abrogat și nu mai poate fi examinat în această cale de atac.

În consecință, se reține că niciuna

dintre criticile formulate de recurenți nu se regăsesc cu privire la hotărârea

pronunțată de către instanța de apel, motiv pentru care, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II a C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții M.D., M.G., M.S. și M.P, împotriva deciziei civile nr.

1147/A din 27 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava .

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 mai 2005.