ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6075/2005

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 10 ianuarie 2002, reclamanții Ț.G.

și Ț.P. au chemat în judecată pe pârâții Ț.V. și R.I. solicitând:

- să se constate că au dobândit,

prin cumpărare de la pârâți, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de

cca 20.000 mp teren fânaț și pășune, situată în comuna Panaci, la locul numit P.P.

și B.;

- să se dispună intabularea, în devălmășie,

a dreptului astfel stabilit.

În motivarea acțiunii reclamanții au

susținut că:

- terenul în discuție face parte din

masa succesorală a mamei lor și a pârâților;

- succesiunea defunctei lor mame s-a

finalizat prin decizia nr. 819/2001 a Tribunalului Suceava, pârâților R.I. și Ț.V.

revenindu-le suprafețele de 11.239 mp teren fânaț și pășune (parcelele F2/3,

P2/3, N3, P1/4) și respectiva cca 11.000 mp (parcelele F2/1, A2/1, P2/1, N1,

P1/5);

- au cumpărat toată cota succesorală

a pârâtei R.I. printr-o convenție sub semnătură privată din 6 august 1995,

plătindu-i 750.000 lei dar vânzătoarea nu a depus diligențe pentru încheierea

actului autentic, deși cu această ocazie urma să primească un rest de 250.000

lei;

- de la pârâtul Ț.V. au cumpărat în

anul 1994, tot printr-un act sub semnătură privată, 17 prăjini teren arabil și

35 prăjini pădure (aproximativ 8800 mp) dar nici acest vânzător nu a încheiat

actul autentic.

Judecătoria Vatra Dornei, prin

sentința civilă nr.380 din 1 aprilie 2004, a respins acțiunea ca nefondată și

i-a obligat pe reclamanți să plătească pârâților 2.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

S-a reținut că:

- Ț.M., autoarea părților, a decedat

la 11 ianuarie 1992, iar împărțirea averii acesteia s-a făcut pe cale

judiciară, prin decizia nr. 819 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Suceava;

- înainte de finalizarea procesului

de partaj succesoral, respectiv în anul 1994 și la 6 august 1995, reclamantul Ț.G.

a încheiat două înscrisuri sub semnătură privată, unul cu pârâtul Ț.V. iar

celălalt cu pârâta R.I.;

- prin înscrisurile menționate, Ț.V.

și R.I. s-au obligat să-i vândă reclamantului Ț.G. suprafețele de 17 prăjini

teren fânaț (în locul numit P.P. ) și 35 prăjini pășune (în locul numit B.) și,

respectiv, o suprafață neprecizată (teren și grajd), dobândite de la defuncta

lor mamă;

- pârâtul Ț.V. a solicitat ca preț

suma de 100.000 lei și, potrivit martorilor audiați în cauză, efectuarea

anumitor activități gospodărești pe timp de 3 ani;

- înscrisul întocmit cu pârâtul Ț.V.

conține (pe verso) o clauză de dezicere, iar reclamantul nu și-a respectat

obligația referitoare la prestarea unor activități gospodărești;

- prețul terenului vândut de pârâta R.I.

era de lei, din care vânzătoarea a primit efectiv doar 550.000 lei; ambele

înscrisuri sub semnătură privată au valoarea unor promisiuni de vânzare, deci

au dat naștere unor obligații de a face;

- neîndeplinirea obligațiilor

asumate de reclamanți și clauza de dezicere inserată în convenția încheiată cu

pârâtul Ț.V. împiedică pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare.

Curtea de Apel Suceava, secția

civilă, prin decizia nr. 2442 din 22 septembrie 2004, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanți, cu motivarea că nefiind executate clauzele

anticipatorii de promisiuni contracte de vânzare-cumpărare, respectiv predarea

parcelelor în litigiu și achitarea prețului, în speță nu sunt îndeplinite

cerințele pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.

Reclamanții au declarat recurs și

fără să se refere concret la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., au

susținut că ambele hotărâri ar fi greșite deoarece:

- din lectura convențiilor rezultă

că terenurile au fost predate;

- neplata unei diferențe ca preț nu

echivalează cu neplata prețului;

- în calitate de moștenitori

rezervatari aveau posesia moștenirii, iar vânzarea bunurilor indivize este

îngăduită de lege;

- proba cu martori era inadmisibilă,

conform art. 1191, art. 1197, art. 1198 C. civ., nefiind întrunite condițiile

cerute de lege și existând înscrisuri necontestate de părți;

- în speță era inaplicabilă Legea

nr. 18/1991, iar ambele instanțe nu au motivat respingerea celui de al doilea

capăt de cerere.

Critica referitoare la predarea

terenurilor presupune reaprecierea materialului probator și, ca atare, nu se

încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ.

Celelalte critici, a căror

dezvoltare permite încadrarea în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ., sunt nefondate deoarece:

- posesia moștenirii, vânzarea

bunurilor indivize și Legea nr. 18/1991, nu au constituit argumente de justificarea

soluției de respingere a acțiunii;

- raporturile de rudenie apropiată

între părți fac inadmisibilă interdicția prevăzută de art. 1191 alin. (2) C.

civ., astfel că proba cu martori peste ceea ce cuprinde înscrisul sub semnătură

privată încheiat de Ț.G. și Ț.V. era admisibilă;

- respingerea motivată a primului

capăt de cerere, referitor la constatarea dobândirii dreptului de proprietate,

făcea inutilă analizarea detaliată a celuilalt capăt de cerere, privitor la

intabularea aceluiași drept.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții Ț.P. și Ț.G. împotriva deciziei nr. 2442 din 22 septembrie

2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iulie 2005.