ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4318/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 20 ianuarie 2004,

reclamantul M.B. prin P.G., a chemat în judecată B.C.R., pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de

2.847.964.343 lei, reprezentând taxe de concesionare aferente blocurilor J și F

situate în București, majorări de întârziere și penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 4299 din 30 martie

2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, având în vedere

soluționarea irevocabilă a acestor pretenții prin sentința nr. 204 din 16

ianuarie 2001 și sentința nr. 4058 din 9 septembrie 1999, ambele pronunțate de

Tribunalul București, a admis excepția autorității de lucru judecat și a

respins acțiunea reclamantului.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 423 din 7 octombrie 2004, a admis apelul

declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanțe, a anulat sentința

atacată și, rejudecând, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 1201, cu referire la

cuantumul sumelor și perioada căreia pretențiile sunt aferente, așa încât în

mod greșit acțiunea a fost respinsă pe excepție.

Pretenția reclamantului nu este

întemeiată însă, în raport de lipsa unui contract de concesiune încheiat în condițiile

legii, pe bază de licitație publică.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., respectiv art. 304

1

din același cod.

S-a susținut că în mod greșit s-a

reținut de către instanța de control judiciar că lipsește formalitatea

licitației publice pentru încheierea în mod valabil a contractului de asociere

în participațiune.

Atât oferta cât și caietul de

sarcini au existat la momentul promovării cererii de chemare în judecată.

Acestea nu au fost depuse în probațiune în raport de împrejurarea că pretenția

dedusă judecății nu a fost contestată sub acest aspect.

În concluzie, reclamantul a

solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul

admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este adevărat că unul din

considerentele pentru care, în rejudecare, acțiunea reclamantului a fost respinsă,

privește lipsa licitației.

Însă, acest considerent este unul

subsidiar, subsecvent considerentului principal privind lipsa unui contract de

concesiune, încheiat în condițiile legii, ca singur temei al obligației de

plată, în raport de dispozițiile legale, obligație ce nu poate rezulta din

eventuale clauze înscrise în alte contracte.

Ori, nici în această etapă

procesuală reclamantul nu face dovada existenței contractului de concesiune.

Drept urmare, hotărârea atacată se

constată a fi temeinică și legală, nesupusă nici uneia dintre cazurile de

nelegalitate invocate de reclamant.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâta P.M. București, împotriva deciziei nr. 423 din 7 octombrie 2004 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2005.