ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3677/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 23 mai

2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a menținut

arestarea preventivă a inculpatului P.C.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea

a reținut că măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor

dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată

instanța, constatându-se legalitatea ei.

Probele administrate până în

prezent, conduc la presupunerea că faptele pot fi reținute în sarcina

inculpatului. Se au în vedere circumstanțe reale, natura faptelor, modalitatea

în care au fost săvârșite, împrejurările și urmările comiterii lor, precum și

cele personale ale inculpatului, acesta își petrece majoritatea timpului în

Gara Brașov în compania altor boschetari, obișnuia să consume droguri de tipul

solvenților și aurolacului, iar traiul zilnic și-l asigura din banii câștigați

din cerșetorie sau furtișaguri. A frecventat doar o clasă, a abandonat școala,

iar la vârsta de 10 ani a fugit de acasă.

Infracțiunile pentru care a fost

trimis în judecată și condamnat inculpatul prezintă un pericol social ridicat,

aduc atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei și integritatea

fizică a acesteia. A săvârșit faptele într-un loc public, pe timp de noapte,

asupra unor părți vătămate fie aflate în imposibilitate de a reacționa, fie de

a se apăra. Astfel de infracțiuni au o rezonanță socială în conștiința

cetățenilor și sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4

ani.

Întrucât temeiurile de fapt și de

drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, se va dispune

menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul.

Examinând legalitatea și temeinicia

hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se

vor arăta:

Inculpatul P.C. a fost trimis în

judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și

Familie Brașov, din data de 7 octombrie 2005, pentru săvârșirea infracțiunilor

de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele și furt calificat prevăzută de art. 208 și 209

alin. (1) lit. d), f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C.

pen.

Prin sentința penală nr. 26/2006 a

Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov a condamnat inculpatul, la 2

pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie

și respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare.

În fapt s-a reținut, în esență, că

inculpatul, la data de 20 august 2005 și respectiv 22 septembrie 2005, le-a

deposedat prin violență pe părțile vătămate A.S.A. și H.L. de poșetele pe care

le aveau asupra lor, iar la data de 25 august 2005 a deposedat-o pe partea

vătămată D.C. de o borsetă.

Inculpatul a fost arestat preventiv

conform mandatului de arestare preventivă nr. 46 din 22 septembrie 2005 emis de

Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza dispozițiilor art. 148 lit.

e) și h) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând conform art. 160

b

.

Întrucât temeiurile care au

determinat arestarea, respectiv dispozițiile art. 148 lit. e) și h) C. proc.

pen., se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului,

conform art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 160

h

C. proc. pen., în mod legal instanța de apel a dispus menținerea arestării

preventive.

Astfel, sunt îndeplinite cumulativ

cele 2 condiții prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, din împrejurările concrete

ale comiterii acestora, pe timp de noapte, într-un loc public, asupra unor

părți vătămate aflate în imposibilitate de a reacționa sau de a se apăra.

De asemenea, există pericolul ca

odată pus în libertate inculpatul să-și reia activitatea infracțională,

întrucât nu are ocupație, nu frecventează cursurile vreunei școli, a fugit de

acasă, consumă droguri de tipul solvenților și aurolacului, nu are mijloacele

necesare traiului zilnic.

Față de cele expuse, încheierea

recurată este temeinică și legală, astfel că în raport de art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 23 mai 2006 pronunțată de

Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 217/P/MF/AP/2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

iunie 2006.