ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3677/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 23 mai 2006, Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, a menținut arestarea preventivă a inculpatului P.C. Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că măsura arestării preventive s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportate la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei. Probele administrate până în prezent, conduc la presupunerea că faptele pot fi reținute în sarcina inculpatului. Se au în vedere circumstanțe reale, natura faptelor, modalitatea în care au fost săvârșite, împrejurările și urmările comiterii lor, precum și cele personale ale inculpatului, acesta își petrece majoritatea timpului în Gara Brașov în compania altor boschetari, obișnuia să consume droguri de tipul solvenților și aurolacului, iar traiul zilnic și-l asigura din banii câștigați din cerșetorie sau furtișaguri.

A frecventat doar o clasă, a abandonat școala, iar la vârsta de 10 ani a fugit de acasă. Infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și condamnat inculpatul prezintă un pericol social ridicat, aduc atingere relațiilor sociale privind patrimoniul persoanei și integritatea fizică a acesteia. A săvârșit faptele într-un loc public, pe timp de noapte, asupra unor părți vătămate fie aflate în imposibilitate de a reacționa, fie de a se apăra. Astfel de infracțiuni au o rezonanță socială în conștiința cetățenilor și sunt sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. Întrucât temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat, se va dispune menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta: Inculpatul P.C. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, din data de 7 octombrie 2005, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele și furt calificat prevăzută de art. 208 și 209 alin. (1) lit. d), f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Prin sentința penală nr. 26/2006 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov a condamnat inculpatul, la 2 pedepse de câte 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și respectiv o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. În fapt s-a reținut, în esență, că inculpatul, la data de 20 august 2005 și respectiv 22 septembrie 2005, le-a deposedat prin violență pe părțile vătămate A.S.A. și H.L. de poșetele pe care le aveau asupra lor, iar la data de 25 august 2005 a deposedat-o pe partea vătămată D.C. de o borsetă. Inculpatul a fost arestat preventiv conform mandatului de arestare preventivă nr. 46 din 22 septembrie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, în baza dispozițiilor art. 148 lit. e) și h) C. proc.

pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b . Întrucât temeiurile care au determinat arestarea, respectiv dispozițiile art. 148 lit. e) și h) C. proc. pen., se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., coroborat cu art. 160 h C. proc. pen., în mod legal instanța de apel a dispus menținerea arestării preventive.

Astfel, sunt îndeplinite cumulativ cele 2 condiții prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptelor comise, din împrejurările concrete ale comiterii acestora, pe timp de noapte, într-un loc public, asupra unor părți vătămate aflate în imposibilitate de a reacționa sau de a se apăra. De asemenea, există pericolul ca odată pus în libertate inculpatul să-și reia activitatea infracțională, întrucât nu are ocupație, nu frecventează cursurile vreunei școli, a fugit de acasă, consumă droguri de tipul solvenților și aurolacului, nu are mijloacele necesare traiului zilnic.

Față de cele expuse, încheierea recurată este temeinică și legală, astfel că în raport de art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat, iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii din 23 mai 2006 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția pentru minori și familie, în dosarul nr. 217/P/MF/AP/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 iunie 2006.